Ninge peste urma potcoavelor de cai
Ne ninge peste urma potcoavelor de cai
Dă-mi mână ta, iubito, să înfruntăm nămeții
Când fulgii de zăpadă-s ca florile de mai
Peste obrazu-ți rumen, un scut în fața ceții,
Să alergăm, iubito, prin castele poieni…
Lăsând în urma noastră iubirea prin zăpadă
Să cerem fericirii încă atâtea ierni…
Cernite cu nectarul de fulgi ce-au dat să cadă,
Cu mânjii laolaltă să înfruntăm troiene
Să nu ne fie teamă de viscol sau de ger,
Voi săruta făptura-ți când fluturi iar din gene
Și păsări mari de pradă dintr-o privire pier, Continue reading „Ana PODARU: Poesis” →