ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți”

afis-212x300ICR New York (care, în cadrul acestui proiect de diplomație culturală, colaborează cu Misiunea Permanentă a României la ONU, cu Comisia Națională a României pentru UNESCO și cu Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport”, din România) organizează expoziția intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”, menită a celebra Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie – dată la care, în 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului). Vernisajul expoziției este programat în 8 decembrie 2017, dar expoziția va fi pe simezele ICRNY până la data de 20 decembrie 2017.

Având în vedere succesul proiectelor internaționale din ultimii doi ani, desfășurate în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Ambasada României în Regatul Belgiei și Ambasada României în Japonia, Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport” (www.educatie.ong) s-a adresat ICR New York cu propunerea organizării în acest an, la New York, în luna decembrie 2017, a expoziției cultural – educative intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”.

Continue reading „ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți””

Rodica-Rita RUTA: Nostalgii de toamnă (poeme)

ruta.

Ecou de toamnă

 

Nostalgic mi-e gândul când toamna îşi lasă
Amprenta arămie pe frunze şi alei…
Cu pasu-i grăbit,vechi urme apasă
Răvăşind amintiri cu miresme de tei.

 

Îşi plimbă teatral mantia-i bogată,
Sub gene-şi ascunde doi stropi de nectar…
Vezi,tu…o iubesc că-i atât de şireată
Picurându-ne miere într-un suflet amar!

 

Continue reading „Rodica-Rita RUTA: Nostalgii de toamnă (poeme)”

Valentina TECLICI: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)

TECLICI-Valentina-224x300Valentina Teclici s-a născut în 1952 în România. În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă”, versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986 a obţinut un premiu naţional. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. Valentina a publicat în română, franceză şi engleză 14 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie. Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti.

A publicat poezii în numeroase reviste literare şi antologii din România şi de asemenea în antologia Vocile Israelului (2014) şi în revista societăţii de poezie a NZ, o linie fină (2014, 2016). Valentina este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1993. S-a alăturat Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay în 2013 şi este de atunci o membră activă. Continue reading „Valentina TECLICI: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)”

Cristina CREȚU: Versuri

Cristina-cretu-205x300

Casa noastră-i pasăre tăcută

 

Casa noastră este tot mai mică,
De câteva ierni, e de-o palmă-n pământ,
Când vin ninsorile, copilării uitate,
Desenul lor rămâne viu şi pur.

 

Ce rătăcite gânduri! Ce ninsoare
Mi se aşterne uneori pe gând,
Casa noastră-i pasăre tăcută,
Ce puii şi-a pierdut, pe rând, pe rând… Continue reading „Cristina CREȚU: Versuri”

Ioan Romeo ROȘIIANU: Poeme

Ioam-Romeo-Rosiianu-300x200

Scrisoare despre viaţa mea şi sfârşitul aproape

 

Iubito, aşa de pustie a fost inima mea astăzi încât visele au fost mai negre decât realitatea
tristeţea creştea direct proporţional cu golul din suflet în ceasul rănit
de printre norii cenuşii lumina refuza să-mi mai încălzească trăirea
aveam atâtea de spus lumii şi lumea îmi întorcea spatele printre nămeţii zilei
eram  pustiu în ceasul acela de viaţă scursă nimeni nu mai stătea de planton în crucea timpului
Continue reading „Ioan Romeo ROȘIIANU: Poeme”

Ioan Nicolae MUȘAT: Naşterea Ta Hristoase ni-i grea

Nicolae Mușat

NAŞTEREA TA HRISTOASE NI-I GREA

 

Naşterea Ta Hristoase în casă ni-i grea şi în ţară,

Răul ne arde case, nevoile rău ne doboară.

De casa-i oropsită, oraşul şi ţara sunt frânte,

Omul e în ispită, ocara de vrea s-o înfrunte.

Naşterea Ta Hristoase lumină în bezna cea groasă Continue reading „Ioan Nicolae MUȘAT: Naşterea Ta Hristoase ni-i grea”

Vlad SPIȚA: Poesis

VLAD-SPIȚA-300x211

Tratează-mă din pură fericire…

 
Tu, fă ce vrei cu mine…acum sunt robul tău, din pură fericire…

Mă poți trata ca pe o jucărie sau ca un oarecare instrument…

N-am cum să scap…să fug ? Să fugi de dragoste e amăgire…(surâd)

În plus că în iubire am cel mai sincer talent..

Din pură fericire sau pura întâmplare, ce mai contează…

Continue reading „Vlad SPIȚA: Poesis”

Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj

istoric-Alexandru-Nemoianu9.Ambalajele produselor americane, sau cu folosință în USA, sunt, fără îndoială, cele mai elaborate și mai spectaculoase din toată lumea.Toți cei care trăiesc în USA, au vizitat USA, sau au avut de a face cu aceste produse (și dacă îi vom socoti pe toți ar rămâne să ne întrebăm câți nu au avut de a face cu asemenea produse) au rămas surprinși, uneori încântați, de foarte multe ori enervați de complicația cu care sunt alcătuite aceste ambalaje.
În primul rând, este vorba de primul ‘strat” al ambalajului, plicul care acoperă produsul. Acest prim “strat” este vârtos, strâns lipit de produs, foarte anevoie de înlăturat. De multe ori este nevoie să folosești cuțite, șurubelnițe, foarfeci și cleștelor pentru a scoate din ambalaj o aspirină sau a desface o sticlă de oțet. Peste el urmează alte “starturi” protectoare, iar deasupra tuturora se află ambalajul final. Acest ultim ambalaj este în culori extrem de atrăgătoare, fiind și reclamă a produsului, pe el este scris numele produsului, al producătorului, caracteristicile produsului, compoziția lui și indicații de tot soiul. Aceste indicații devin, pe măsură ce trece vremea, tot mai complicate și ele capătă o direcție “juridică”, încearcă să evite orice posibilitate de a trage în judecată pe producător. În mai toate felurile ambalajul American a ajuns să capete forma unui contract, în apărare. Prin extensie se poate spune că în fapt ambalajul a ajuns să fie mai important decât produsul prezentat sau, încă mai exact, că în raport cu ambalajul, produsul ajunge element secundar, dacă și atâta, simplu pretext. Această situație este simptomatică și reflectă starea sistemului în întregul său.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj”

Emilia AMARIEI: Poeme

emi-amar-1482257055

 

Sunt dragoste de patria mea

 

Iubesc pământul întreg

și toate popoarele lumii

totuși, patria-mi rămâne iubirea

m-am logodit cu ea în secunda aceea

când lumina mi-a năvălit în ochi

aerul îmi umpluse nările cu iz dulce de brad

căldura mamei mă învăluia ca un cântec

atunci am știut că nașterea mea e o doină

iubesc viața în trupul primit

iau pulsul naturii cu inima

urechea mea ascultă șoaptele munților

în creștetul zării când fluieră vitejii

lupii se adună la sfatul străbun

de prin toate poveștile ies haiducii neamului

cai sălbatici așteaptă prin codri

la un semn frâiele vor fi puse și

iubesc apa vie din sânii stâncilor

grotele umede îmbrăcate în mușchi

focul din mijlocul nopții scânteind în vârtejuri

stânele părăsite pe timpul iernii

oricum m-ar numi, orișicât m-ar certa

eu sunt dragoste de patria mea

de țărâna ei, de istoria ei, de numele ei

de inima rănită a patriei…

 

 

Mă încolțește toamna

 

E-o dimineață mută, plumburie,

Cocoșii fără vlagă cântă-n zori,

Iar cerul are-o mască tuciurie

De parcă-și pierde spectrul de culori.

 

Privind la iarba palidă, sticloasă,

Sub tălpi mi se zdrobește orice gând,

Se joacă printre pașii mei o coasă

Care-mi cosește visele pe rând.

 

Port un corset pe inimă și strânge,

Pulsează-n capilare-un timp trecut,

Însingurarea-mi bea mereu din sânge

Și-n față-mi stă un zid de netrecut.

 

Mă încolțește toamna ca pe-o pradă,

Prin vene-mi curg tăceri și vestejiri,

Un vânt nebun se-nvârte prin ogradă

Și colbul mi se-mprăștie-n priviri.

 

Atâtea toamne mi-au trecut prin carne

În așteptarea iernii frunzărind,

Iar cerbii cei rămași fără de coarne

Mi-au tot păscut prin gânduri hoinărind,

 

În lumea adormită-i dimineață

Și parcă viața zace-ntr-un hangar

Înconjurat cu burniță și ceață,

De care zeii lumii n-au habar.

 

Ce să mai spun…

 
Muțenia văzduhului din noi

Ne înfășoară-n negura ei deasă,

Până-mi trimiți cuvintele-napoi

Însingurarea-n mine-și face casă.

 
Ce să mai spun și ce-aș putea să fac

Doar ascultând a inimii rostire,

Decât să spun nimic mai bine tac,

Învăluind tăcerile-n iubire.

 
Niciun cuvânt, nici chiar rostit invers,

S-a-nțepenit între betoane clipa,

Un angrenaj ce s-a oprit din mers

Cuvintelor oprindu-le risipa.

 
Și parcă nu mai am nimic de spus,

Mă strâng pe suflet vechile veșminte,

Iar liniștea se scurge spre apus,

Turnându-mi sloi de gheață pe cuvinte.

 

Alo, urgențe din intergalactic

 

Sunați, vă rog, spitalul de urgență,

Nu mă mai pot opri din tremurat

Și lacrimile-mi curg cu insistență;

Eu cred că sufletul mi-e fracturat.

 
Chemați din cer salvări interstelare,

Cu îngerii la borduri pregătiți

Și medicii cu trusele solare,

Pentru suduri pe suflet instruiți,

 
Mai scuturați cordonul de lumină

Să știe Cel ce ne-a legat prin el

Că e cod roșu pe o stea străină

Din care sună stins un clopoțel,

 
Trimiteți nave dintre constelații,

Căci pe pământ nu este niciun leac!

Mi-e sufletul împrăștiat prin spații

Și în particule eu mă desfac.

 
Nu știu de vor putea să mai adune

Bucățile din sufletu-mi rănit

Și inima de-or mai putea-o pune

Din nou, la locul ei cel hărăzit.

 
Alo, urgențe din intergalactic?

Îmi sângerează sufletul…mă sting!

Se pare că fac șoc anafilactic

La orișice mizerie disting.

 

Portaluri

 
Când mă cheamă depărtarea

Din cerdacul casei mele,

Cu o mână mângâi zarea,

Cu cealalt-un cer de stele,

 
Peste munți mă poartă gândul

Cu iubirile-mpreună,

Cu-n picior ating pământul,

Cu un altul calc pe lună,

 
Și prin creier ecuații

Se rezolvă de la sine:

Ochiul stâng străpunge spații,

Ochiul drept privește-n mine,

 
Iar cu-al treilea ochi văd Duhul

Ce pătrunde bolta sfântă.

Aripi ce cuprind văzduhul

Către ceruri noi se-avântă.

 
Mă revărs printre cuvinte

Ca printr-un ocean de raze

Împletite să m-alinte

Ca răcoarea unor oaze,

 
Unde sângele nu curge,

Și nici carnea nu-i stăpână.

Prin portaluri demiurge

Mă duc îngerii de mână.

 

Nocturnă

 

Prin pânza subțire de aburi

Trei stele clipesc lângă lună

Și raze coboară pe jgheaburi

De parcă în râuri se-adună

 

Și pare că fierbe prin ceruri

Cazanul cu aștri și nouri,

Un joc de lumini din eteruri

Pe-albastru pictând indigouri.

 

Cu-arame și-argint poleite

Fac tumbe surii rotocoale,

Sub ceață, prin raze-aurite,

Luceferi dau lunii târcoale,

 

Pe boltă se-nvârt tăvăluguri

De griuri, umbrind strălucirea,

Iar cai nevăzuți poartă pluguri

Ce trag prin văzduh răsucirea.

 

Pulsarii, planetele, norii,

S-au prins într-un dans fără seamăn

Din balul nocturn al culorii,

Cu inima omului geamăn.

 

Și-aș vrea să pot

 

Îmi vine câteodată să mă transform în fulger,

Să mă aprind în centrul minciunii și s-o ard,

C-un tunet, răutatea, în creier s-o străfulger,

Cenușa să i-o-mprăștii prin versul goliard,

 
Să slobozesc un vuiet peste rostiri deșarte,

Mizeria din lume s-o-nvălui ca un vânt

Și-apoi s-o duc din poala pământului, departe.

De-nsingurare, răul, pe veci să îl descânt.

 
Aș vrea să pot lumina să o revărs din carte,

Să-mbrac în stele versul și gândurile-n crini,

Veșmânt senin cuvântul poemului să-mi poarte

Chiar de mai sângerează străpuns de mărăcini.

 

De n-ar veni sfârșitul sfârșitului deodată,

De ne-am trezi din somnul ce bâiguie prin noi,

De-ar izbăvi iubirea cea hristică, curată,

Spre-a nu porni mânia vreunui crud război.

———————————–

Emilia AMARIEI

Eberndorf, Austria

28 noiembrie, 2017