Motto:
„Pasiunea este umbra spiritului artistic din zestrea testamentară a Divinității în zapisul sorții, ce înnobilează sufletul omului cu aura creativității spre tezaurizare culturală.”
Maria Filipoiu
Când spiritul cunoașterii te poartă prin pelerinajul vieții la „Templul Artei, Științei și Religiei – În căutarea drumului comun”, unde îți deschide porțile un jurnalist de talie mondială, cu nume legendar – Mioara Avram, ce te invită la ospățul ofrandelor spirituale, devi dependent de nesațul veșniciei.
Străbați cărările gândului până la „Cina Cea de Taină” a sfinților, așteptând momentul în care cei înfometați de mireasma ofrandelor adună firimiturile ca pe cuminecături, spre a-și potoli foamea pasiunii.
Pentru împătimitul de artă, nimic nu este mai prețios decât ofrandele spirituale – hrana sufletească ce-i asigură viabilitatea spirituală.
Ajungând prin acest pelerinaj la „
Interferențe Culturale – Izvorul comun de inspirație”, din 11 februarie, 2019,
ora 20, pe calea undelor la „
Radio ProDiaspora-În Direct”, îmi călăuzesc pașii gândului cu vibrații în pulsul identității ancestrale, prin conexiuni existențiale cu timpul prin care străbate destinul meu pământesc, încercând să formulez răspunsuri la întrebările reporterului Mioara Gram:
1. „Este puterea învățăturilor marilor învatați ai antichității aceeași cu puterea învățăturilor marilor învățați ai timpului în care trăim? De ce?”
Puterea învățăturilor marilor învățati a constituit fundamentul pentru Cetatea Înțelepciunii, înălțată de gânditori, înțelepți și exegeți ai Cuvântului, spre dăinuire veșnică, întucât:
„La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” (Evanghelia după Ioan – Noul Testament)
Cuvântul reprezintă factorul care coordonează evoluția culturală pe calea vieții spirituale din toate generațiile și lumina harică necesară definitivării actului artistic.
Omul, ca operă a creației divine, este înrâurirea înțelepciunii ce nutrește arborele cu scoarță cerebrală, lăsându-și rodul pasiunii în idei memorabile pe papirusul timpului. Însuflețesc această idee cu dictonul proverbial:
„Pomul se cunoaște după roade, iar omul, după fapte.”
2. «Ce înseamnă noțiunea de „original” și până unde poate fi ea extinsă?»
Roadele culturii artistice sunt personalizate și tezaurizate în Cultura Universală, de fiecare generație, spre revigorarea rădăcinilor originare cu revelații originale, încadrate într-unul dintre curentele litere și artistice: clasicism, modernism sau postmodernism, mai mult sau mai puțin influent, determinat de influxurile energetice ale memoriei transcendentale și capacitatea concnitivă a spiritelor harice la aceasta.
În plan cultural, detașarea ideii de original presupune ruperea de rădăcinile ancestrale, care au generat-o, și prăbușirea ei în neant, creația fiind apanajul ucenicilor Creatorului suprem, al Universului planetar, Cel ce a înzestrat Pământul cu viață și înteligență în specia umană – creatia primordială după chipul și asemănarea Lui, pe care a însuflețit-o printr-o „suflare de viață”, omul identificându-se prin El:
„Eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea; cum fără eu nu e Dumnezeu, astfel fără naţiunea mea nu e lume”. (Mihail Eminescu)
3. „Care sunt factorii care definesc o minte creativă și originală?”
Creativitatea este similară cu originalitatea, iar factorul definitoriu este talentul intrinsec.
Mintea creativă este mintea genială – capacitatea de a crea prin perseverență divină, în spiritul uman aureolat cu veșmântul haric, imaterial.
„Geniul este talentul de a inventa ceea ce nu poate fi nici predat, nici învăţat.”
- „Geniul este dispoziţia înnăscută a spiritului uman prin care natura dă artei regulile sale.”
(Immanuel Kant)
„Forţa de a inventa, iată geniul!” (Eugene Delacrois)
„Genialitatea este perseverenţă divină.” (Woodrow Wilson)
„Geniul, în zdreanţă sau în veşminte aurite, tot geniu rămâne!”
(Mihai Eminescu)
4. „Ce modele de interferențe culturale cunoașteți? Daca sunteti unul dintre ele, împărtășiți-ne din experiența și câștigul valoric obținut din această interferență.”
Modele de interferențe culturale sunt conexiuni în care spiritul artistic rezonează cu factorii care conduc la definitivarea actului artistic, în proiecte culturale comune, mediatizate prin cuvântul scris (manuale școlare, cărti, jurnale, reviste), vorbit (conferințe, cenacluri, spectacole, prelegeri) sau pe calea undelor electro-magnetice (telefonia, radiofonia, televiziunea).
Mă regăsesc în toate modelele enunțate anterior, fiind autor a 6 volume, coordonator a 5 volume antologice, coautor în peste 90 de antologii și volume colective, colaborator în zeci de reviste culturale și dețin peste 25 de premii și distincții literare, naționale și internaționale, de la competițiile la care am participat, precizând că primul premiu mi-a fost acordat de scriitorul George Pruteanu, după Revoluția din Decembrie 1989, într-o emisiune TVR – Cultural, moderată de Ioana Drăgan.
Toate m-au îmbogățit spiritual și mi-au lărgit orizontul cunoașterii artistice pe întreg mapamondul, prin colaborări cu scriitori consacrați și artiști din toată sfera culturală.
Cea mai recentă colaborare, care mi-a captivat interesul în fiecare ediție, de când mi-a fost propusă este Radio ProDiaspora – În Direct, din Texas-Houston, USA, cu emisiunea: Artă, Sțiință și Religie – În Căutarea Drumului Comun, realizată de Mioara Gram – Houston, Texas, în colaborare cu: Lili Lazăr – România, Anca Cheaito – Beirut (redactor cotidianul „Orient Românesc”) și Val Răzeșu – România.
Ei formează o echipă de profesioniști inimoși, ce se străduiesc să aducă în casa sufletului fiecărui patriot român conectat pe lungimea de undă fără frontiere, bilunar, fiecare ediție având o temă culturală de interes multinațional, menit să mediatizeze cultura română pe toate meridianele Terrei.
Despre câștigul valoric, obținut personal din „Interferențe Culturale – Izvorul Comun de Inspirație se poate deduce din parcurgerea expunerii în fiecare participare interactivă, pe calea undelor, în care sunt prezentate articolele originale, încheiate cu creatii în versuri, încadrate ideatic în tema propusă dezbaterii.
Închei articolul editiei
din 11 februarie, 2019, cu poemul
„Ofrande spirituale”, din volumul „
La Poarta Divinitătii” publicat in anul 2017, la Editura Publishers, București România și „
Recurs la Unire – Centenarul Marii Uniri”, cărți aflate pe site:
Amazon:
Librăria Coresi:
OFRANDE SPIRITUALE
Cu sufletul mă contopesc pe gânduri,
Prin toamne ruginite și brumate,
Când razele din ochi se scurg în rânduri,
De-a lumina priviri întunecate.
De aripile speranței mă agăț
Cu brațele de gânduri plutitoare,
Când suflet flămând privește la ospăț,
Râvnind ofrande imateriale.
Îngenunchez și cu mâini de gând adun
Firimituri în marama unui nor,
Pe masa Divinității să le pun;
Că le-am purtat în sufletul călător.
Aromele pe gânduri impregnate,
Din privire se scurg în călimară;
Iar cuvintele în condei răscoapte
Îmi duc rodul toamnei în primăvară.
Divinității voi duce rodire
De ofrande uscate pe cuvinte,
Pentru a gândului însuflețire;
Să rodească-n ramuri înmugurite.
Ofrande în poem las moștenire
Cu mir din candela sufletului meu,
De-a lumina cărări de veșnicire
În rug binecuvântat de Dumnezeu.
Prin geana timpului privind în suflet,
Văd înflorit copacul poeziei.
Cu beteală de cuvinte leg buchet,
Să îl duc în Edenul veșniciei.
La umbra gândului îmi adăpostesc
Belșugul roadelor spirituale
Din copacul destinului pământesc
Și Domnului le duc în osanale.
Dar ascultând un recviem îngeresc,
Să-mi fie daruri binecuvântate,
Pe labirintul visului mă trezesc
Și văd ofrande pe slove pictate.
DORUL DE PATRIE
Pe suflet arde dorul de țară,
În confrați strămutați de pe glie,
Când simt gustul de pâine amară
Și de robie.
Cu scrumul inimii-n călimară,
Români rătăcind în pribegie,
Scriu iubirea pe ritm de fanfară,
Pentru patrie.
Se scurg tristeți pe lacrimi de ceară
Și duc speranța în veșnicie,
Eroilor rupți țărișoară
Plătind simbrie.
Că-n grai străin au primit ocară,
Numai sufletul oprimat știe,
Când pe chip livid lăsa povară
În agonie.
Dorul din suflet nu vrea să piară
Nici când e pe-a cerului câmpie,
În rouă pe flori de primăvară
Să reînvie.
Ghimpi dintre hotare să dispară,
Arde speranța-n flacără vie,
Până ce Unirea-i milenară,
Spre armonie.
Maria FILIPOIU
INTERFERENȚE CULTURALE: IZVORUL COMUN DE INSPIRAȚIE
În lumea culturii fiecare clipă inregistrează pulsul indentitații noastre; aceasta zvâcnire vibrantă care ne motivează să ne întelegem rădăcinile și conexiunile existente între ele, care ne ajută să ne armonizăm cu timpul în care trăim și să alegem conștient fraternitatea fară frontiere, și care ne semnalează că direcția de dezvoltare si adaptare la condiția prezentă a vieții este una și aceeași pentru întreaga omenire.
Stimați ascultători și mult iubiți prieteni, considerată drept preambulul editiei
din 11 februarie, 2019, editia: „
Rumi și Eminescu: Interferențe Culturale” își continua demersul cultural cu o reflecție, de data aceasta, asupra subiectului: „
Interferențe Culturale: Izvorul Comun de Inspiratie”. Vă propunem, așadar, să descoperim împreună factorii determinanți care au făcut ca învățăturile umane să-și păstreze, de-a lungul timpului, viabilitatea, prospețimea și eficiența lor ce au condus la progresul omenirii. Ne vom ajuta, în continuare, de o parte din întrebarile editiei din 14 ianuarie, 2019:
1. Este puterea învățăturilor marilor învățați ai antichității aceeași cu puterea învataturilor marilor învățați ai timpului în care trăim? De ce?
2. Ce înseamnă noțiunea de „original” și pană unde poate fi ea extinsă?
3. Care sunt factorii care definesc o minte creativă și originală?
4. Ce modele de interferențe culturale cunoasteți? Dacă sunteți unul dintre ele, împărtășiți-ne din experiența și câstigul valoric obținut din această interferență
Ca de obicei, vă așteptăm colaborarea dvs. și răspunsurile la întrebările editiei pe Grupul de Facebook Radio Prodiaspora-În Direct.
Mioara Gram
„Limba română este patria mea” – Nichita Stănescu 
Cartea „Basarabia Sufletului Meu”, prefațată de maestrul critic și istoric literar – Alex Ștefănescu, este „O uniune a competenței, bunului gust și entuziasmului în slujba poeziei… o colecție de poezie din Republica Moldova…” tradusă în engleză cu iscusința autorului Daniel Ioniță.
Vitalie Răileanu – director al bibliotecii Onișor Ghibu din Chișinău:
Cea mai frumoasă și populară sărbătoare, care s-a transmis din cele mai vechi timpuri este Drgobetele, sărbătorită pe 24 februarie, despre care se spune că ar fi o sărbătoare păgână, nefiind recunoscută de biserică. Tradiția arată că sărbătoarea este dedicată reînvierii naturii, a primăverii, a împerecherii, a bucuriei, a renașterii, cu rădăcini dacice și închinată unei zeități uitate, Dragobetele este sărbătoarea dragostei la români și însemna sentimentul de dragoste împărășit de o comunitate largă.