Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Femeia – Mărțișorul Primăverii Noastre (acrostih)

FEMEIA-MĂRŢIŞORUL PRIMĂVERII NOASTRE

Fecioara Maria este arhetipul Frumuseţii şi Dragostei Fecioarelor-Femeilor-Mamelor.

Eros e îmbrăţişarea Fecioarei angelice ce dă flacără sufletului înălţându-l dincolo de stele.

Mama zămisleşte în sânul ei binecuvântat darul cel mai dumnezeiesc al nemuririi omului.

Erudiţia Femeii împodobeşte viaţa celor dragi în majestuoasa porfira regală a Familiei.

Iubirea Fecioarei zămisleşte farmecul sublim din azurul dorinţei ce ne-ngemănează fiinţa.

Aurul sufletului Mamei cuprinde înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre.

Muierea din Femeie se pogoară ca o rapsodie serafică ce dă vibraţie lirei sufletului ales.

Ăst timp preface voinţa Mamei într-o liturghie a Dorului deasupra vremilor, eternizându-le.

Răbdarea Fecioarei e un azur de cer şi răsărit de ape, adâncimi de adânc şi înălţimi stelare.

Ţelul Femeii i-a fost hărăzit de Dumnezeu, ca omul-consoartă să împlinească destinul lor.

Inima Mamei împleteşte dorul cu harul, năzuinţa cu credinţa în zvâcniri de catapetesme.

Şoapta Fecioarei-murmur de ape susurând zările lăuntrice în undele cărora surâd luceferii.

Onoarea Femeii ţâşneşte mireasmă celestă din corola florilor ce dă frumuseţe pământului.

Ruga Mamei trebuie să fie miracolul care aliniază planetele gândirii voinţei ei ancestrale.

Universul Femeii este bolta sub care pruncul scânceşte după autoritatea Omului ideal.

Libertatea Fecioarei e o necuprinsă sferă celestă ce stă pe tronul Libertăţii lui Dumnezeu.

Primăvara Fecioarei este paradisul în care înfloresc cerul Dragostei şi pământul Iubirii. Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Femeia – Mărțișorul Primăverii Noastre (acrostih)” →

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (2)

,,Sunt un adversar al acestui regim din România care a transformat ţara într-o închisoare…

Am dus această activitate pentru că regimul comunist este o cămaşe de forţă pe sufletul şi fiinţa neamului românesc.”

(Arhiepiscop VICTOR LEU)

Dolarii bancherilor Iacob Schiff, Givotovski, cât şi ajutorul celorlante bănci evreieşti americane,precum și directivele iudaismului internaţional l-au ajutat pe Troţki cu artileria grea a banilor să pornească asaltul nimicitor asupra monarhiilor şi bisericilor creştine.

Costurile reuşitei revoluţii iudeo-comuniste au fost enorme, chiar astonomice. „Iudaismul internaţional a investit în revoluţia bolşevică din Rusia, nici mai mult nici mai puţin decât 312 milioane de dolari, oferiţi lui Troţki prin intermediul mai multor bănci evreieşti între 1915 şi 1919. Printre aceste bănci, sau mai bine zis grupuri bancare, cele mai importante au fost: Banca Kuhn, Loeb & Co, din New York, Banca Speyer & Co. din Londra Banca Warburg din Stockholm, casa bancară Gunzburg din Petrograd, casa Nye Banken din Stockholm şi Sindicatul Bancar Westfalo-Renan din Germania, toate firme ale iudaismului internaţional.

Un important document al Serviciilor Secrete Americane transmis în 1919, Înaltului Comisar Francez din Statele Unite, Andre Tardieu, spunea textual:

7-618-6 Nr.912-S R.2 II/ Statul Major al Armatei Secţiunea a doua:

„I. În februarie 1916 s-a ştiut pentru prima dată că în Rusia se pregătea o revoluţie. S-a descoperit că următoarele firme şi persoane au fost implicate în opera de distrugere:

Iacob Schiff-evreu; 2. Kuhn, Loeb & Co-firmă evreiască condusă de: Iacob Schiff-evreu, Mortimer Schiff-evreu, Felix Warburg-evreu, Ioachim H. Henauer-evreu, Otto Kahn-evreu; 3. Guggenheim-evreu; 4. Max Breitung-evreu.
În primăvara lui 1917, Jocob Schiff a început să-l comanditeze pe Troţki ca să realizeze revoluţia socială în Rusia. Ziarul iudeo-bolşevic „Forward”-,,Înainte” din New York era finanţat de asemenea în acelaşi scop. Din Stockholm, evreul Max Warburg îl finanţa şi el pe Troţki & Co, şi la fel făceau şi evreul Olaf Aschberg de la Nye Banken din Stockholm, şi Givotovski, un evreu a cărui fiică a fost căsătorită cu Troţki.

III. În octombrie 1917 s-a petrecut revoluţia socială din Rusia şi, datorită ei, câteva organizaţii de soviete au preluat conducerea asupra poporului rus. În aceste soviete se distingeau cu nume adoptate, adevărate şi naţionalitate, următorii: Lenin/ Ulianov-mamă evreică, Troţki/ Bronstein-evreu, Steklov/ Naiamkes-evreu, Martov/ Zederbaum-evreu, Zinoviev/ Apfelbaum-evreu, Kamenev/ Rosenfeld-evreu, Suhanov/ Gimel-evreu, Sagherski/ Krochmal-evreu, Bogdanov/ Silberstein-evreu, Uriţki/ Abadomilski-evreu, Larin/ Lurie-evreu, Kamkov/ Katz-evreu, Ganeţki/ Furstenberg-evreu, Dan/ Gurevici-evreu, Meşkovski/ Golgberg-evreu; Parvus/ Helphand-evreu, Riazanov/ Goldenbach-evreu, Martinov/ Zibar-evreu, Chernomorski/ Chernomordik-evreu, Soltnţev/ Bleichman-evreu, Pianiţki/ Zivin-evreu, Abramovici/ Rein-evreu, Zvesdin/ Voinstein-evreu, Maklakovski/ Rosenblum-evreu, Lapinski/ Loewenschein-evreu, Babrof/ Nathanson-evreu, Ortodox/ Alxerod-evreu, Garin/ Garfeld-evreu, Glazanov/ Schulze-evreu, Ioffe-evreu…

VII. Cu câteva săptămâni în urmă a izbucnit revoluţia socială în Germania. Imediat evreica Rosa Luxemburg a luat conducere politică şi evreul Haase a devenit unul dintre cei mai importanţi conducători ai mişcării bolşevice internaţionale. Revoluţia socială din Germania se desfăşoară după aceleaşi directive evreieşti ca şi revoluţia socială din Rusia… Mişcarea bolşevică însăşi este, până la un punct, rezultatul unei mişcări generale evreieşti şi, de aceea, casele bancare evreieşti sunt interesate de organizarea acestei mişcări.” (Traian Romanescu, op. cit., p. 70-71)

Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (2)” →

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (1)

„Dreptatea fără putere este neputincioasă,

iar puterea fără dreptate este tiranică.”

(BLAISE PASCAL)

<<Nu este vina mea dacă cei care mă acuză sunt tocmai aceia care au organizat o afacere mondială din vânzarea ciolanelor bunicilor lor.>>

(ROGER GARAUDY)

Iudaismul-religia iudeilor s-a fondat pe miturile artificial create privind ,,convorbirile directe” dintre Iahveh (dumnezeul, creat după chipul şi asemănarea lor) şi „sacrii patriarhi”: Avraam, Isaac, Iacov (Israel) şi Moise. În componenţa istorică a Vechiului Testament au intrat mai multe categorii de popoare: canaanenii, amoriţii, filistenii, hitiţii, toţi deveniţi palestinieni şi khazarii, pretinşii evrei. Noţiunea de iudaism vine de la locuitorii statului Iuda, în care s-au convertit primii adepţi, iar cea de mozaism de la presupusul profet Moise.

Iudaismul, fundamentat politic profund a constituit baza sionismului ca doctrină extremistă.

Coborând de pe platoul Sion-„sălaşul lui Dumnezeu”, sionismul s-a manifestat primar în sânul iudaismului, dar cunoscând o amplă dezvoltare atunci când poporul Khazar l-a înfiat ca religie, acceptându-i caracterul naţionalist, xenofob şi extremist, prin exacerbata şi absurda dogmă de „popor ales”. Khazarii se numesc sub numele fals de evrei, impunându-şi supremaţia mondială, conform pretinsului testament al „poruncilor Dumnezeului lor.” Practic, în sens general cele două ramuri de semitice, distincte ca etnie, având însă iudaismul ca religie comună pot fi numiţi iudei. Biblia iudaică-Vechiul Testament este o istorie a iudeilor, iar Talmudul şi Cabala reprezintă codurile de norme sacre, iudaice ce trebuie respectate la modul absolut. Iudaismul parcurge istoric trei etape: etapa talmudică, etapa rabinică şi etapa reformistă, numită şi neoiudaismul.

Prin răspândirea iudeilor în lume, aceste colonii s-au organizat puternic instituţional, fiind coordonate şi conduse la nivel de ţara de adopţie şi universal de sinoadele rabinice, conferindu-le o structură organică şi politică, astfel că sionismul s-a implicat la nivel internaţional, prin organizaţiile sale secrete de tip masonerie.

Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (1)” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Mihai I şi augusta sa domnie între ADEVĂR, MIT și MISTIFICARE

„Naţiunea reprezintă pentru individ izvorul vieţii şi garanţia eternităţii sale. Nimenea nu va putea explica prin raţionament de ce un individ îşi jertfeşte cu drag viaţa pentru naţiunea sa, dar întrebând sentimentul, această jertfă ni se va părea naturală şi necesară.”

(Filosoful creştin Traian Brăileanu)

„Nu importă pe ce cale ai ales să cobori şi să te cobori pentru că toate coborîrile duc la iad.”

(Marcus Tullius Cicero, 106-43 în Hr.)

„Istoria, nu numai că este sau trebuie să fie cea dintâi carte a unei naţiuni”, dar această expresie fenomenală impune dreptul ei princiar, dinastic de moştenire a Tronului naţiunii însăşi, de slujire a Mântuitorului Hristos şi ca atare, expresia în sine are valoare absolută în contextul istoric al oricărui neam, al oricărui popor, al oricărei seminţii.

Istoria şi Teologia Creştin Ortodoxă sunt însăşi Crucea acelui Neam creştin care, prin cele două reprezentări axiologice, vertical: dreapta-credinţă-teologia şi orizontal: istoria, izvorâtă din adevăr, nu din „documentele” aparţinătoare puterii, securităţii, camarilei, voinţei oculte din lăuntru şi din afară, obedienţei „binecuvântării sinodale”, omisiunii, bombănirii, tăcerii, amorţirii, încremenirii, infirmităţii sufletului, ori defăimătorilor şi calomniatorilor etc, din orice subclasă a Neamului sunt.

Cele două Arhetipuri ale Dreptăţii, Libertăţii şi Iubirii, Istoria şi Teologia, au valoare eternă, definitorie şi imprescriptibilă de Testamente evanghelice, Mărturisiri de Credinţă, Apologii şi Adevăruri de necontestat, circumscrise numai Adevărului absolut întru Iisus Hristos întru Care sălăşluieşte Adevărul-Calea-Libertatea-Iubirea şi Viaţa veşnică.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Mihai I şi augusta sa domnie între ADEVĂR, MIT și MISTIFICARE” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Rândunicile de la Vladimirești

Se strâng în stol, în duh de Veronică, Măicuţa lor cu sufletul de pâine,aleargă toată ziua ca harnici albinuțe, să-ofere tuturor prinosul lor de mâine.

Sclipiri de cer şi zămisliri de rai se cern de sus, maramă de azur, iar gânduri albe înmugurite-n grai liturghisesc natura şi oamenii din jur.

Măicuţa Mihaela din ceruri lin suspină, trimiţând fior şi haruri de miresme,pe inimile dalbe ’nălbite de lumină, ce-n suflete răsar fierbinţi catapetesme.

Salcâmii toamnei cu şoaptele-n surdine adună cerul-roadă în mantia lor, frunzele mai poartă un zumzet de albine înflorind ruga dorului sângeriu de petală.

Chivernisesc şi-n toate dau dăruire, mai zămislesc un psalm prin chiciură şi sloată, mai ’nalţă la Măicuţa adânca mulţumire şi-opresc pentru odihnă, fărâme, câteodată…

Teodosia, măicuţa-zori de lacrimi şi zăbrele, strânge-n suflet suferinţa şi-ale ţării oseminte iar din lanţuri şi furtuni, toate-nfrângerile grele le cuminecă în viaţa sufletelor dragi-cuvinte.

Cu paşi înceţi, mărunţi, cadenţa lor blajină strânge soarele la piept şi câte-o mare stea, stau adunate toate-n cor ca florile-n grădină şi cerul de deasupra în cânt divin se minuna.

Mai vine câte-un Sfânt de ziua Sfântului Andrei, coboară legiuni de îngeri, serafimi şi oftează…Maicile-rândunici pun în colinde scântei iar Cerul se pogoară, pământu-înseninează.

Văzduhu-n straie noi se primeneşte împrejur, Colindele lor sublime sunt sufletele-psaltire,pământul lăcrimează iar cerul-de-abajur s-aşterne lucind peste inimi în nepreţuite safire.

Veghează-asupra lor maica Mihaela Portase… maicile-rândunici se-aprind ca spicul în soare, pe toate le cuprinde-n brâul-tricolor de mătase, pe toate le-adună la sân în sfântă-mbrăţişare.

Se strâng apoi în stol sau zboară una câte una, aşezând peste timp slujirea de nemărginire, Rândunelele s-au logodit cu îngeri totdeauna, trăind pururi sublimul întru Hristos-Iubire!

Bat clopotele, porţile se deschid, văzduhul răsună, Sfântul Grigorie Decapolitul a venit la Vladimireşti. Obştea maicilor-rândunici cântă Colinde cu voie bună, pământul Patriei dragi se-mbracă-n veşminte cereşti.

Colindele lor ne aprind şi ne dau fiori de topaze, noaptea surâde şi ne prinde-n mlădierea de ciută,toate sufletele lor albe, ard ca într-o horă de raze, credincioşii vin şi se-nchină şi sfintele moaşte sărută.

Legiunea Albă, cetate semeaţă a Crucilor de foc stau de veghe noapte de noapte în trupurile dalbe.

Nu mai sunt aprinse de mult, nu se mai prind în joc dar toate sufletele lor sunt în ceruri curcubeie de salbe.

—————————————-

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Sf. Mănăstire Vladimireşti , chilia Albă, 1 Decembrie 2017

+ Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul + Ziua Naţională a Dacoromâniei.

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Artur Gabriel SILVESTRI – Slujirea Filocalică a Dacoromânului

„Întru început este Cuvântul şi Cuvântul

este în Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul.

Acesta este întru început în Dumnezeu.

Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a

ăcut din ce s-a făcut.

Întru El este viaţă şi viaţa este lumina oamenilor.”

(Sf. Apostol şi Evanghelist IOAN)

„Dumnezeu este creator, iar omul imitator.

Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea,

prin proximitatea faţă de divin,

geniul e mai apropiat de cer;

dar nu în măsura în care e apropiat sfîntul.”

(PETRE ŢUŢEA)

Cuvintele, înmiresmate de har, vin şi slujesc naturii surâsului tainic, prelins în susurul alb al clipelor care liturghisesc simfonia Sărbătorii eului şi a sufletului naţional.

Sfârşitul fiecărei clipe e de fapt naşterea celeilalte clipe, aşa încât, toate clipele devin eterne, iar în această eternitate gândurile se întrupează în idei, ideile cu duh se convertesc în Cuvânt, iar cuvântul prin lumina sa celestă purifică inima aşezând-o în conştiinţa moral creştină ca o serafică metanoe, ca o sublimă întoarcere permanentă la Hristos.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Artur Gabriel SILVESTRI – Slujirea Filocalică a Dacoromânului” →

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale – trădarea (3)

„Eu măicuţă dragă, Cărluţă scump, ce să-ţi spun emoţii şi scârbă fără seamă am de când ai plecat.”

(Elena Wolf-Lupescu)

Când principele Carol a renunţat în scris pentru a treia oară la tron, regele Ferdinand a fost atât de mâhnit, de îngrozit încât a consemnat evenimentul ca fiind o pedeapsă a cerului: „A fost vrerea cerului să pedepsească ţara, pe mine şi pe regină, cu grea încercare, prin renunţarea la tron a principelui Carol.” („Monitorul oficial”, nr. 160 din 22 iulie 1927)

Greaua încercare n-a fost pentru ţară, ci pentru părinţii care l-au educat cum l-au educat. Pentru dinastie evident a fost o ruşine, chiar o ruşine dintre cele mari, dar cu „sângele albastru”, aşa ceva se tot întâmplă… Cât priveşte pentru ţară a fost un semn de Sus, care repetat de trei ori prevesteşte un miracol. Cum însă a intervenit omul, respectiv regina Maria şi ceilalţi factori politici, deci umani, miracolul a devenit o nenorocire pentru Naţiune.

Cu principele Nicolae lucrurile au fost mult mai simple. În regenţă dincolo de incapacitatea sa politică totală, dincolo de trabucurile selecte consumate în plen, dincolo de indiferenţa faţă de treburile majore ale ţării el ţesea pânza consacrării sentimentale cu imaginea Ioanei Dumitrescu, devenită Săveanu prin căsătoria cu avocatul liberal Radu Săveanu.

Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale – trădarea (3)” →

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale-trădarea (2)

„Trădătorii sunt odioşi chiar şi acelora pe care îi preferă.”

(Tacitus, Ann. 1,58)

Trădarea în general este o săvârşire conştientă a răului, un act major de laşitate, de micime şi infirmitate sufletească, de nimicnicie a raţiunii umane, dar când ea are osatură regală, cu participarea directă a suveranului, trădarea devine lucrul cel mai meschin şi mai grotesc dintre faptele cele mai odioase ale unui individ infinit mârşav, fie el chiar de viţă nobilă.

Genealogia trădării odioase, fariseice, mârşave îşi are corola în Iuda Iscarioteanul, ex-ucenic, apoi vânzător şi trădător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos-Împăratul lumii.

Trădarea regală este sinonimă cu o catastrofă naţională de lungă durată, ce constă în jertfirea şi sfârtecarea imediată a Trupului ţării, precum şi în mutilarea sufletească spiritual-religioasă a Naţiunii timp destul de îndelungat şi dacă la un moment dat rănile Neamului se vindecă, cicatricele trădării rămân permanent în istorie.

Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale-trădarea (2)” →

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Copilăria şi tinereţea regelui Carol al II-lea (1)

„O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele.”

(Principele Carol de Hohenzollern)

Nu botezul în religia Ţării pe care este destinat s-o conducă este prioritar pentru suveran, ci botezul întru jertfa Naţiei respective, spre a menţine Neamul în idealurile sale milenare şi a-l conduce la biruinţa geniului său şi a Crucii izbăvitoare cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Când a deschis ochii la botez, Carol s-a spârcâit pe el în cristelniţă profanând sfânta Taină. Era un fel de previziune asupra destinului ţării atunci când se va impune la cârma ei.

Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Copilăria şi tinereţea regelui Carol al II-lea (1)” →