„O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele.” 

(Principele Carol de Hohenzollern)

  Nu botezul în religia Ţării pe care este destinat s-o conducă este prioritar pentru suveran, ci botezul întru jertfa Naţiei respective, spre a menţine Neamul în idealurile sale milenare şi a-l conduce la biruinţa geniului său şi a Crucii izbăvitoare cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Când a deschis ochii la botez, Carol s-a spârcâit pe el în cristelniţă profanând sfânta Taină. Era un fel de previziune asupra destinului ţării atunci când se va impune la cârma ei.

Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Copilăria şi tinereţea regelui Carol al II-lea (1)” →