De la începutul noului mileniu sistemul “globalist” a folosit mijloace tot mai brutale pentru a își subordona economic și politic țările din Răsăritul Europei. Să ne amintim cu groază, oroare și dezgust de modul în care, în Postul Mare,Serbia a fost bombardată fără milă și fără motiv, cu singurul scop de a îi fi nimicita integritatea teritorială. Dincolo de aceste intervenții militare directe au fost folosite tot soiul de alte “modele” a căror repetivitate dovedește că ele sunt parte din planul deliberat urmărit de către puterea “globalistă’: USA, EU, NATO și eiusdem farinae. Inițial sunt folosite mijloace “pașnice”. Prin Organizațiile Ne Guvernamentale, toate oficine de interes transnațional și finanțate fie prin serviciile secrete apusene, fie prin demonicul Soros Gyorgy, sunt introduse idei insidioase, antinationale și anti creștine. Prin aceste ONG sunt create rețele de “socializare” care, în orice moment, pot fi “militarizate”, adică indivizi spălați la creier (iar mulți dintre ei fără creier sau cu unul plăpând de tot,tip ”creieraș”) pot fi scoși în stradă și folosiți la “demonstrații”. Acești jalnici indivizi posesori de micro-creier sunt “imbecilii utili”, între ei preponderant tinerei și tinerele de tot tulburați hormonal, pierde vara sadea și opozanți din temperament. Așa au apărut organizații de felul abominatia #rezist, #fără penali sau, mai nou ,”diaspora”. Scopul acestor diversiuni este de a condiționa și intimida autoritatea aleasă ba chiar în a ii pune sub semnul întrebării legitimitatea. La caz că aceste acțiuni nu reușesc se inițiază ultima “carte”, ”modelul Maidan”. Este bine a ne aducem aminte cum a funcționat ‘modelul Maidan”.
Speculând cinic neajunsurile economice din Ucraina forțele de suversiune USA și EU au creat mișcare stradală care a devenit tot mai violentă și provocatoare. De la zbierete și înjurături au trecut la aruncat bolovani și pietre, la folosirea de lanțuri și apoi de bombe incendiare și arme de foc. Demonstranții, ”imbecilii utili” locali, masa de manevră, a fost infiltrată de agitatori pregătiți și care, proveneau din ‘diaspora” ucraineană. Violențele lor tot mai sfruntate au primit o foarte modestă și reținută riposta din partea serviciilor de ordine. Mare greșeală. Încurajați, “maidanezii” au devenit tot mai agresivi, mai violenți și în final au preluat puterea. Vedem ce a urmat: sfâșierea țării, sărăcie fără precedent și un guvern și administrație atâta de “democratice” că nici după patru ani nu au mai organizat alegeri. Acest “model” se încearcă a fi folosit în România.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Modelul Maidan””
Vasile COMAN: Femei cu fluturi

Femei cu fluturi
De aș fi fost Olarul Șef
Atunci când s-a făcut pământul,
Aș schimba reguli, așa-i drept
Și-aș pune mai apoi…Cuvântul.
Aș face prima dată…Omul,
Fără femeie…fără pomi
Și-apoi aș sta și eu ca Domnul
Picior peste picior…pe nori.
Pe urmă, aș face ploaia, vântul
Să-mi mângâie făptura mea
Și limpede să-mi fie gândul
Să nu gândesc deloc la EA.
Aș fi așa de liniștit!
Ce rost ar mai avea femeia?
Dacă n-am fost deloc iubit.
La mine-ar fi ușa …și cheia!
Dacă Olarul Șef a luat
O coasta și-a făcut femeia…
Atunci și-acum aș fi-ntrebat:
–De ce i-ai dat Doamne și cheia?
Dar mă gândesc că peste noapte
Cu cine dorm, ce strâng la piept…
Și cine-mi va zâmbi în șoapte…
–Îmi cer iertare! O să-ndrept!
Eu, două coaste-aș fi luat
Să-mi fac două femei…frumoase
Și dacă una nu e-n pat
Ar fi cealaltă lângă coapse!
Dar mă gândesc, când frământ Luturi,
Ce-aș face eu…și cum să fie
Dacă amândouă poartă fluturi?
– Cred c-am să plec eu în pustie!
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
11 august, 2015
Cristina OPREA: Interviu cu Cătălin Grigoraș – directorul Teatrului „Aureliu Manea” din Turda
„A fi actor nu e o meserie,
E un mod de a fi,
Un mod de viață!”
În perioada 28 iunie – 8 iulie 2018 la Turda a avut loc Festivalul Internaţional de Teatru, ediţia a doua. În cadrul acestui eveniment cultural am purtat un scurt dialog cu directorul acestui teatru – actorul Cătălin Grigoraş.
***
Cristina OPREA: Domnule director Cătălin Grigoraş, din nou Festival Internaţional de Teatru la Turda! Cum de se întâmplă lucrurile acestea într-un oraş aşa de frumos şi pitoresc?
Cătălin GRIGORAȘ: Exact cum spuneaţi întrun oraş frumos şi pitoresc cu o comunitate destul de închegată care se coalizează atunci când se întâmplă lucruri frumoase, nu se putea să nu se facă un festival. Anul trecut a fost în septembrie, o încercare foarte reuşită. Am hotărât împreună cu echipa să îl mutăm în iulie pentru ca să beneficieze de acest fenomen care se întâmplă la Turda – turiştii care vin să ne viziteze oraşul. Toate acestea puse cap la cap au generat această nebunie frumoasă spun eu, festivalul de teatru, dar în spate stă o echipă minunată. Până la urmă. Tot ce înseamnă administraţie la nivel local s-a coalizat şi e foarte, foarte important pentru că fără sprijin din partea tuturor nu poţi să faci, să susţii un asemenea eveniment. şi până la urmă, de ce nu, se naşte, suntem în perioada de facere a unui brand al oraşului. Trebuie să ajungă să fie asimilat şi să fie pe buzele tututror turdenilor şi de ce nu, pe buzele tuturor, la nivel internaţional.
Cristina OPREA: Aşa cum Salina este cunoscută şi Turda e cunoscută prin intermediul Salinei, probabil acesta este demersul dumneavoastră, să fie cunoscută Turda şi prin intermediul teatrului.
Cătălin GRIGORAȘ: Eu cred că putem beneficia de acest avantaj care se numeşte Salina Turda, de asta am gândit şi spectacole care se vor întâmpla în Salina Turda, spectacole care vor fi jucate în tot felul de spaţii neconvenţionale. Da, eu aşa văd. Un festival trebuie să fie un pilon care cumva să croşeteze în jurul acestor obiective turistice tot felul de evenimente, evenimente care pot aduce oamenii împreună. Cu siguranţă Turda va fi şi mai cunoscută prin intermediul salinei pentru că ce se întâmplă acolo este fantastic, am văzut şi proiectele care care se vor dezvolta, pentru mărirea capacităţii, se vor deschide şi alte mine…Mă rog nu sunt eu în măsură să vorbesc despre asta dar trebuie să beneficiem cu toţii de ce se întâmplă acolo şi atunci vin în sprijinul comunităţii cu acest festival . Şi de ce nu, dacă acolo vin peste 600.000 de turişti pe an, probabil că în curând se va atinge milionul, de ce nu acei turişti în iulie să poată rămâne la Turda să vadă şi spectacole, să viziteze muzeul, se va face castrul roman, să vadă şi ce se întâmplă acolo, mormântul lui Mihai Viteazu, Fabrica de Bere…Sunt puncte încărcate cu o energie specială şi … de ce nu?
Cristina OPREA: Aveţi foarte mulţi invitaţi. Am citit programul şi sunt prezente teatre din Cluj, Bucureşti, Satu Mare, Craiova, Suceava, Deva, Galaţi, Petroşani şi chiar o Asociaţie pe picioroange.
Cătălin GRIGORAȘ: Cum am grupat aceste evenimente: fiind anul în care sărbătorim Centenarul am spus că trebuie să aducem invitaţi cam de peste tot din ţară. Avem şi din Constanţa Harry Tavitian în curtea Muzeului de Istorie, o să fie o nebunie de spectacol,un concert fabulos, unul dintre cei mai buni jazz-man-i din România. Din Timişoara avem studenţi de la facultate, care vor veni, cam din toate zonele, Târgu-Jiu, Petroşani. Sunt spectacole foarte bune, care cu siguranţă vor merge la sufletul celor care vor veni să le vadă. Avem două zile dedicate lui Shakespeare, or să fie şi lansări de carte.
Cristina OPREA: Sub egida festivalului se dezvoltă un pic şi alte activităţi culturale, adică lansări de carte, expoziţii, prezentări de one-man show, concerte…foarte interesant.
Cătălin GRIGORAȘ: Până la urmă acest festival trebuie să fie o platformă pe care artele să se îmbine şi să nască frumosul. Cum v-am zis sunt două zile dedicate lui Shakespeare, cu două spectacole, de la Suceava ,,În zadarnicile chinuri ale dragostei” şi al teatrului nostru ,,Visul unei nopţi de vară’’. Vine Emil Boroghină directorul Festivalului Shakespeare de la Craiova, o mare onoare ne face pentru că a acceptat invitaţia noastră. Se va lansa o carte a lui Aureliu Manea. Se întâmplă nişte lucruri fantastice. Apropo de Asociaţia pe picioroange. Sunt tineri. Pe această platform care se numeşte Festivalul Internaţional de Teatru se întâlnesc generaţii diferite. Generaţia de actori consacraţi , cum sunt Cotimanis, Catrinel Dumitrescu, Sigartău, Bodochi şi o generaţie de actori tineri, cum e şi Teatrul din Turda care conţine o generaţie tânără de actori. Asociaţia pe picioroange este format din tineri extraordinari care fac teatru pe picioroange. Au fost prezenţi şi la ,,Românii au talent”. Sunt tineri foarte talentaţi care au ajuns în finală şi pe care îi cunosc. Au fost colegi de clasă la Şcoala din Sibiu, la Marian Râlea. Mai avem Crina Svobodă, un spectacol de ventrilogie, tot o tânără care a fost la ,,Românii au talent”. Mai este Alex Ştefănescu care, anul acesta a fost în finala ,,Românii au talent”, cu un spectacol excepţional ,,9 Piese remixate” sunt piese scrise de Shakespeare, Caragiale…versurile le cântă şi iese o nebunie de spectacol. De fapt cine l-a văzut şi cine ştie va veni cu siguranţă şi se va bucura. Cumva le-am grupat. Mai sunt două spectacole Mihai Sandu Gruia ,,Trik Show” o premieră a Teatrului ,,Aureliu Manea” din Turda, făcută special pentru a merge în străinătate şi ,,Comedia din Comendie”, spectacolul celor din Târgu-Jiu, care este un spectacol de comedia dell’arte şi care se va juca în curtea Muzeului de Istorie. Programul este destul de bogat. Am dublat evenimentele în comparaţie cu anul trecut. Am fi putut merge şi mai mult, dar vreau să o luăm treptat. Suntem la a doua ediţie, nu vreau nici să ne hazardăm, vreau ca ceea ce se întâmplă în aceste 90 de evenimente, care sunt în aceste zece zile, să ajungă acolo unde trebuie. Până la urmă pentru public facem, dacă publicul umple sala, dacă vine în tot felul de spaţii unde jucăm pariul nostru e câştigat.
Cristina OPREA: Ce m-a impresionat pe mine este faptul că aţi invitat tineri, studenţi de la Universitatea Babes Bolyai Cluj, UNATC București, Universitatea de Vest Timişoara şi Universitatea din Craiova. Continue reading „Cristina OPREA: Interviu cu Cătălin Grigoraș – directorul Teatrului „Aureliu Manea” din Turda”
Alexandru NEMOIANU: Numerus stultorum
Cu surle și trâmbițe,cu atmosferă de bâlci suburban a fost anunțată “marea” demonstrație a Românilor din diaspora, pentru 10 August, 2018.
Anunțurile stridente, cu aer de carnaval de mahala, personal, mi-au făcut această demonstrație suspectă, din mai multe motive.
În primul rând nu a fost de loc limpede cine sunt această “diaspora” și mai ales cine sunt purtătorii ei de cuvânt.
Diaspora este un cuvânt folosit abuziv și folosit, mai cu seama, de cei care nu știu ce înseamnă.
Diaspora este un segment din populație care se mută în alte locuri, păstrând modul de viață de “acasă”. Un segment în căutare de oportunități economice, mai simplu spus, de câștig mai bun. Până aici nimic rău de spus. Unde începe însă nepotrivirea urmează.
Această parte din populație, trăind în alte circumstanțe, nu are nici un fel de drept de a recomandă populației rămase acasă cum să se gospodărească sau cum să se administreze. Cei care au cuvânt de spus sunt cei care au rămas acasă, la vatra,la “patrida”. Dar încă mai rău stăm atunci când vorbim de cei care s-au autointitulat “conducători” ai diaspora. Cine i-a uns în această poziție și ce merite au că să o pretindă? De tot dramatic a fost când un asemenea “neica nimeni” s-a trezit făcând apeluri la violență. Deci acești “conducători” ai diaspora stau sub suspiciunea de a fi niște agenți provocatori. Această suspiciune este întărită de entuziasmul cu care o “opoziție”, intrată în criză de idei, s-a alăturat “demonstrației”. Mai mult, un politician fără har, fără chemare și fără șira spinării s-a gătit să își proclame candidatura la Președenția țării. ”Demonstrația” a devenit chermeză și ocazie de căpătuială.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Numerus stultorum”
Anatol COVALI: Versuri

Suntem sătui
Suntem sătui de foame şi supliciu
şi nu mai vrem în niciun chip să fim
tot generaţii pentru sacrificiu,
în sărăcie cruntă să trăim.
Vrem ca toţi profitorii să plătească
pentru imensul rău ce ne-au făcut,
să-şi lepede înşelătoarea mască
şi să-şi arate sufletul vândut.
Prea mult ne-au umilit în suferinţă
bătându-şi joc de-al ţării viitor
scuipând pe demnitate şi credinţă,
ţinând în lanţuri un întreg popor.
Batjocura nu poate fi iertată,
nevinovaţii urlă din mormânt
când ţara de durere sfâşiată
cu răzbunarea face legământ.
O ţară-ntreagă stă în acuzare
şi-n ceasul disperării crunt şi greu
pentru mișei nu are îndurare
nici mult prea-ndurătorul Dumnezeu!
1990
Rugă pe tăişul sabiei
Unde-ai ascuns dreptatea, Doamne,
că nu o mai găsim deloc?
De ce pe cei ce îşi bat joc
de noi, îi laşi să ne condamne
numai la plâns şi nenoroc?
Nu mai putem sluji minciuna
ce-n chip de ciumă s-a întins.
Ei sunt convinşi că au învins
însă nu simt deloc furtuna
ce sufletele ne-a cuprins.
Ne vom scula din agonie
şi nu vom fi îndurători
cu cei care ne-au tras pe sfori
şi-au vrut ca ţara să ne fie
lipsită de-ai speranţei zori.
Răbdarea a ajuns la capăt,
iar ura fierbe pe tăciuni.
Oricât am fi noi oameni buni
ne-am săturat de mersul şchioapăt
numai prin gropi şi văgăuni.
Răsună din vecie ora
când de-opresori eliberat
pământu-acesta minunat
va fi-n sfârşit al tuturora
şi iarăşi binecuvîntat.
Dar pân’ atunci fii bun, Stăpâne,
şi scoate-ne din umilinţi.
Apleacă-Te spre rugăminţi,
căci altfel nu ne mai rămâne
decât să ne ieşim din minţi.
1990
Hei, haiduci!…
Hei, haiduci, haiduci
unde v-aţi pierdut
că pe la răscruci
n-aţi mai apărut?
Să fugă năuci
cei ce ne-au bătut
vieţile pe cruci.
Cine a înfrânt
mândri Feţi-Frumoşi
ce-au pus la pământ
zmeii fioroşi?
Azi voinicii sânt
nişte jalnici moşi
c-un pas în mormânt.
Unde au pierit
bravii luptători
care-au biruit
pe năvălitori?
Cum de-au devenit
trăgători de sfori
puşi pe jefuit?
Zmeii râd de noi
cocoţaţi pe frici
mestecând eroi
şi scuipând complici,
care înapoi
ne mână sub bici
prin ştiut noroi.
Aprigii haiduci
dorm nepăsători,
Feţi-Frumoşi năuci
fug rătăcitori,
pe când la răscruci,
ca de-atâtea ori
noi murim pe cruci!
1990
Răsplată
Schimbarea de nomenclatură
ce revoluţie se vrea,
va fi-n istorie înscrisă
ca cea mai mare cacealma.
Dar ce-i mai trist e că o parte
destul de mare din popor
nu a dorit decât să schimbe
un despot cu un impostor.
Vor sta uimiţi urmaşii noştri
ne-nţelegînd ce-am urmărit
şi pentru ce copii şi tineri
zadarnic viaţa şi-au jertfit.
Şi din mizeria cumplită
lăsată de-acest crunt sistem,
ne vor ucide amintirea
cu cel mai nemilos blestem.
1990
Iunie …
Iunie, iunie, lună sălbatecă
frântă de bâtele inconştiente
când în celulele urii demente
înţelepciunea a stat ostatecă.
Iunie, iunie, lună a somnului
sumbru şi tragic al naţiunii
când în speranţă-au dat buzna nebunii
scuipând cu ură dragostea Domnului.
Iunie, iunie, sfârşitul visului
ce începuse să se-nfiripe
când fără milă s-au rupt arìpe
sub tăvălugul greu al abisului.
Iunie, rană pe veci hemoragică,
lună a morţii şi a ruşinii,
stigmatizată-n istoria vinii
ca să rămână tristă şi tragică.
1990 – după sălbateca mineriadă ! –
————————————–
Anatol COVALI
București
Dan-Obogeanu Gheorghe: ,,Incandescenţă’’

,,Incandescenţă’’
Când timpu-ţi picură prin vene,
Amare clipe de dureri şi ploaie,
Ai vrea sa laşi ca inima să-nmoaie
Arsura ta cu picurii din gene…
Și cauţi la amici o mână peste umeri,
O vorba calmă ca să-ți spună-n zori,
Cu un Prieten , Frate, în iad poți să cobori…
Şi scuze n-ai prea multe să le numeri
Când vremurile cu luceferi sinceri
Și cer albastru-n răsărit de soare
Rămân doar vis, cu amintiri amare,
Sau calendar cu zile să le numeri
Şi mai rămân atâtea legi nescrise
În maldăre de acte prin arhivă,
Apuci să scrii ,,erata,, pe misivă
Iar cioclii tăi au lumânări aprinse…
Şi vei pleca din lumea ta amară
Cu amintiri ce-au fost prea nenăscute
Ca vinul vechi băut doar din cucute…
Arsura ta pe suflet stă să moara!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
10 august, 2018
Florentina SAVU: O lacrimă – simbol

O LACRIMĂ – SIMBOL
S-a născut o lacrimă în cer
Și pogorâtu-s-a cu-al său mister
În lumea cea de vicii copleșită
Să-i spele toată starea nămolită,
S-o spele de păcate și de ură,
Să-i pună-n tot ce e urât măsură,
S-o facă pură cum este doar crinul
Pe care ni l-a dăruit însuși seninul…
O lacrimă este un bob de rouă
Pe plaja sufletului rupt în două,
Este mărgăritar din nori ivit
Să ne aducă bucurii de răsărit,
O lacrimă este ocean de dor
Pentru oricare călător,
Este simbolul unui suflet trist,
Plin de iubire și prea altruist…
O lacrimă e vis în asfințit,
Durere dusă pân’ la infinit,
O briză pe obrajii umeziți
Și start spre niște zori mai liniștiți,
O lacrimă e un suspin udat
Și devenit ca marea de sărat,
O mare și-un ocean se oglindesc în ea,
Din streșini, de sub gene, geme stea
Cu irizări de verde și albastru,
Cu un suspin de cântecel măiastru
Și cade-alean, rostogolită la picioare,
Luându-și zborul spre-o altă chemare…
Ea, lacrima, este duh și iubire,
Este descătușarea din nefericire,
Este lumină și nimb pentru om,
Simbolul de simțire-al unui domn…
Un om ce-și scaldă genele în rouă
Mereu e pregătit de-o viață nouă,
Descătușat de toate și curat
Își poate construi chiar și palat,
Din inima lui mare, iubitoare,
Va dărui celor ce plâng, îmbărbătare
La umanism să fie ancorați
Să fie-ai lui de-ncredere soldați!
———————————–
Florentina SAVU
10 august, 2018
Imagine internet
Viorel Birtu PÎRĂIANU: Femeie, lacrimă de înger

FEMEIE, LACRIMĂ DE ÎNGER
înfloreau cireșii în curte
tu stăteai ghemuită între gânduri
ai uitat să te îmbraci în fluturi
rochia a rămas atârnată de cer
timpul țopăia printre ani
mă dureau atingerile tale fără margini precise
și am strigat, a chemare
uitasem să te caut în întuneric
lăsasem garoul prea strâns deasupra lumii
era o dimineață începută prea devreme
nu am știut atunci
doar rătăceam hoinar prin văi și lunci
astăzi desfac garoul și încep să număr stropii de ploaie
uitasem ușa camerei deschisă…
obosit, mă ridic în coatele timpului
străbătând la pas timpul uitat între noi
ești viță de vie, târâtă de furtună în vrie
cu lăstunii arși de seva străbună
uneori te adăpostești în lacrima sorții
doar copitelor cailor sălbatici
răsună pe drumul presărat cu falnici platani…
căutând un eu între noi
desenam o hartă cu anii rămași
trecând mai depărtare de mine
așezând o piatră la răscruce de gânduri
tu mă priveai, surânzând în lumină
seara, înveleai îngerii cu palma
tremurai, înfiorată de clipocitul razelor de lună
vârfurile au atins taine și mi-ai acoperit buzele
apoi ai plecat
fără să spui o vorbă, un cuvânt
am plâns de dorul tău
soarele a încet să mai curgă
mi-e teamă, mi-e frig și gem în întunericul lumii
femeie, lacrimă de înger
te chem și te cer
cerului, pământului
umblu bezmetic pe ape
gândul se prelinge printre copacii uscați
căutând un noi între noi
daca tu, eu…
împart cruci de suflet în mii de bucăți
și plec către soare apune
apune și cerul, se stinge și marea
pe drum răsună ireal copitele cailor rămași
în zori, am crestat întunericul cu sufletul căutând privirea
nu am simțit adierea, nici durerea
pe umeri tăi se odihnea un înger
am înțeles era vremea să plec
să aștept pe țărm caii noștri sălbatici…
am întins mâinile spre cer spre a primi pe Dumnezeu
dacă aș mai vorbi
aș împleti surâsul tău cu raze de soare
țesând pe țărm povestea unui înger
ce a venit din cer, odată
să mângâie sufletelor ce au uitat de El
—————————-
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
10 august, 2018
Nina TĂRCHILĂ: Singurul cântec

Singurul cântec
claviatura verii nu mai cântă.
a ruginit-o toamna dintr-o joacă
şi-acum, ca-ntr-un poem neterminat,
a învăţat definitiv să tacă.
ecoul zborului cocorilor din vară
s-a scurs şi el cu ploaia pe pământ.
sub pleoapa clipei ne pândeşte toamna
şi nu mai ştiu de-ţi mai încap în gând
sau dacă peste-mine-o să-ncolţească
uitări cu ochii orbi de-atât nimic.
cu-o torturant de rece-nfrigurare
de sub rugina toamnei te mai strig
şi tu m-atingi cu degete de soare
pe inimă când vorba ţi-o rosteşti:
claviatura verii nu mai cântă.
singurul cântec ce-l aud, tu eşti!
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
10 august, 2018
,,Să ia aminte Neamul Românesc! Dumnezeu grăiește românilor din pribegie, mângâindu-i”
,,Eu sunt Păstor, Eu sunt cuvânt de dor. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Eu sunt Cel ce cârmuiesc cerul și pământul de la margini la margini, și am de la Tatăl Savaot să lucrez tot ceea ce El Îmi dă să fac.
M-a trimis Tatăl să lucrez pe vatra neamului român și să-Mi pregătesc din mijlocul acestui neam un popor primitor de Dumnezeu și de lucru din cer peste el pe pământ, că a venit vremea să vin iarăși de la Tatăl după om, și iată-Mă cuvânt de slavă deasupra pământului român, iar norii slavei Domnului Mă poartă și-Mi tăinuiesc slava și fața, ca să pot lucra taina facerii cerului cel nou și a pământului cel nou, căci noi le fac pe toate, precum este scris.
O, pace vouă, celor ce Mă primiți și-Mi scrieți în cartea sa cuvântul! Scrieți carte cu trimitere acum, căci cuprind acum cu dor și cu îmbrățișare fiii neamului român întorși pe vatra lor o clipă, cu gând de pace și de duh de frăție, căci sunt pribegi de țară și de neam din pricina celor ce s-au așezat mari peste țară de o bună bucată de vreme, și care n-au milă de acest neam, că sunt amețiți de duhul puterii peste norodul cel de sub ei.
Vin fiii pribegi, vin în țară, în țara părinților lor și a lor, căci își văd robit neamul și obiceiurile străbune și taina lor frumoasă în mijlocul popoarelor de pe pământ.
O, pace vouă, binecuvântare vouă, copii pribegi de țară! Iată țara sub lacrimi, iat-o sub robia celor ce stau tari deasupra ei, iar voi plângeți străini, și v-au luat foc inimioarele în voi de dorul și de mila patriei în care v-ați născut și ați crescut. Duhul minciunii și al lăcomiei de putere și de avere, acești dușmani de țară stăpânesc inimile celor ce stau lipiți de scaunele de cârmuire de mulți, mulți ani ai răbdării neamului român. Mă aplec înaintea voastră și vă sărut pașii și urmele lor, că iată, puneți piciorul în țară venind rânduri, rânduri ca să treziți veghea fraților români și să vă uniți prin dor și prin nădejde ca să faceți lumină și dreptate peste scaunele de sus ale țării și ca să nu cadă țara sub vrăjmașii ei.
Cobor cu cetele de sfinți și de îngeri, Eu, Domnul, cobor la voi cu oștirile de sus și mângâi lunga voastră despărțire de țară, o, fii români, fii pribegi de țară. O, fiilor, nimic nu este frumos pe pământ fără Dumnezeu în toate. O, cum să facem să fiu și Eu Cel iubit de om și urmat de om după voia Mea pentru fericirea omului? O, nu mai știe omul de Făcătorul cerului și al pământului și al omului. Fiilor, fiilor, sunt și Eu ca și voi, sunt și Eu pribeag de casă și de neam, căci casa Mea ar fi să fie biserica, iar neamul să-Mi fie creștinii cei iubitori de Dumnezeu și de poruncile vieții, numai că slujitorii bisericii Mele s-au amestecat de tot cu cele străine de sfinți și de părinți, iar neamul creștinesc nu mai are iubire de Dumnezeu, și nici povățuitor peste el pentru mersul lui cu Domnul. O, de s-ar așeza în țara română pacea între Mine și neamul român! Țara română e țara Mea cea de azi, la care M-a trimis Tatăl să-Mi fac cetate și să-Mi așez pe vatra ei cartea cuvântului gurii Mele, toiagul de cârmuire peste popoare și peste regi și peste limbi. O, frumoasă este în cer scrisă povestea acestui neam și a pământului ei! Ea este taina lui Dumnezeu cea de la începutul facerii lumii și cea de la sfârșit de timp, iar Tatăl M-a trimis cuvânt în ea și mângâi mereu cu cuvântul glia ei, și pe cei ce cred venirii Mele de azi cuvânt peste pământ, ba și peste cei ce nu cred Îmi cobor cuvântul mângâierii.
O, fiți biruitori pentru bine, fiilor, și mult aș vrea să ajungă la inimile voastre grăirea Mea cu voi, pe care o așez acum pe cale spre voi. Eu sunt aici cuvânt pe vatra neamului român, și am istorie scrisă pe această vatră și este așezată pe cale cu nume de Nou Ierusalim, nume mare, pe care voiesc să-l așez pe creștetul ei și să Mi-o fac mireasă, s-o sfințesc și s-o împodobesc cu podoabe de sus, că măreață este scrisă la Mine soarta ei cea de mâine, iar cei ce au apăsat peste ea prin vremi, se vor zdrobi cu duhul față în față cu multa ei slavă de la Dumnezeu pentru răbdarea ei cea de sub cruce în toată vremea crucii ei.
O, fiilor sosiți acasă, în țara Mea și a voastră, vă întăresc pașii cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Vă dau duhul înțelepciunii de sus, vă mângâi, fiilor pribegi, că am suspin după voi, și iată, și voi aveți, și vă doare de țară, fiilor. Eu, Domnul, voi împlini dorul vostru și dorul Meu, iar nădejdea să vă fie tare, ca și credința, că multă necredință încearcă încă mulți asupra statului Meu cuvânt pe vatra neamului român de atâta vreme, dar am ieșit cu vestea aceasta în anul 2005, când am așezat pe masa acestui neam cartea Mea cea de azi, cuvântul Meu de până atunci, și iarăși altă carte apoi, căci Eu culeg în carte glasul cuvântului Meu, că am popor primitor și i-am dat lui urechi de auzit cu ele de la Dumnezeu, așa cum proorocul Moise Îmi culegea cuvântul cel pentru Israel, popor pe care Domnul îl păstorea.
Vă fac întâmpinare cu glas de trâmbiță, glasul cuvântului Meu. Vă cuprind în mângâieri de sus, fiilor. Oștirile de sfinți vă însoțesc și vă ajută biruința, ca să fie de sus biruința și să fie cu Domnul. Pace vouă, o, pace vouă! Iubire și nădejde vouă! Eu sunt Cel ce sunt, și am grijă de biruința cea bună, o, fii români, iar voi fiți strâns uniți, cei de acasă și cei plecați departe, și care vin și ar veni acasă pentru o țară dulce și curată, cu fii harnici, iar Eu să le fiu lor Dumnezeu. Amin.
***
Am grăit neamului român ca să fiu cu el pe cale în zilele acestea fierbinți, când pașii celor pribegi de țară se întorc cu dor pe această vatră, iar Eu, Domnul, le însoțesc pașii și dorința lor cea sfântă, cea pentru dreptate peste țară și de curățirea de peste ea a celor ce sunt dușmani pe destinele ei și ale fiilor ei. Iată-i veniți rânduri, rânduri, plini de nădejde de bine și bucurându-se în dorul de acasă de sosirea la frații lor, și mână în mână, inimă cu inimă uniți, ei prind nădejde, căci Eu, Domnul, le dăruiesc lor duhul însuflețirii și rod de biruință bună pentru țară și pentru întoarcerea lor acasă, și o dată cu aceasta crește dorul sfinților Mei, mai ales a celor români din cer ca să vadă ei țara venirii Mele cuvânt pe pământ plină de ziua slavei Mele, o, fiilor, căci este scris în Scripturi să fiu biruitor.
O, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce neliniștesc inimile fiilor neamului român și scol la veghe pentru țară duhul lor. Trag clopotele și, gata, se adună cei treziți la veghe și împlinesc ei cuvântul Meu cel rostit.
O, fiilor veghetori în calea Mea când vin să grăiesc pământului, a fost să grăiesc acum pentru ceea ce ochiul Meu vede și privește cu nesaț, cu dor și cu mângâiere peste clipele de întâlnire ale inimilor fiilor români pe vatra lor părintească, cei de acasă cu cei pribegi departe și cu durere în ei în așteptarea înnoirii și a curățirii țării de nedreptate, de asuprire și de apăsare, fiilor. Acum Eu și sfinții Mei, Eu și voi, stăm în sprijinul acestei mărețe întâlniri și a simțămintelor fiilor acestui neam. Sunt zile mari, fiilor, zile de istorie sfântă. Este nevoie de pace și de putere prin pace. Așadar pun cuvânt de temelie sfântă și spun:
Pace vouă, o, pace vouă, fii români! Pace întâlnirii voastre acum, aici, pe vatra părintească!
Și, pace vouă, celor ce stați pe scaunele de sus ale țării! Ascultați acum cuvântul Meu vouă! V-am dat povață sfântă să dați prilej păcii între frații români. O, e păcat să luptați unii împotriva altora, voi, frați ai aceluiași neam și pământ. Dorul de putere și de slavă vă face să vă mușcați între voi. O, e păcat, e urât, și de aceea, pace vouă! Dați loc păcii între frații români, că nu e pace între frați, și văd popoarele și e rușine.
O, să nu se muște frații între ei, ci să se sprijinească cu dăruire sfântă, iar lăcomia și dorul de putere să nu se pomenească între frați, ci numai buna armonie, numai iubire și înțelegere, numai pace și iar pace, o, fiilor.
O, ascultați acest cuvânt sfânt, voi, cei ce v-ați așezat pe scaunele de cârmuire ale țării! O, împliniți cuvântul Meu, că iată-l: Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Lăsați pacea să se așeze între frați!
Eu, Domnul, veghez cu oștirile cerești deasupra pământului român și suflu peste fiii acestui neam dulce mângâiere și duhul înțelepciunii sfinte. Eu stau la cârmă și port cu mare taină prin valuri această arcă, țara română, țara Mea de venire a doua oară de la Tatăl acum, la sfârșit de timp, și aștept, aștept schimbarea la față a neamului român, pe vatra celei frumoasă și atâta de frumoasă țară, țara voastră, țara Mea cu voi, o, fiilor români. Amin, amin, amin.”
27 iulie/9 august 2018
Citeşte mai mult…