Trăieşte o viaţă onorabilă. Atunci când îmbătrâneşti şi te gândeşti în urmă, vei putea să te bucuri a două oară de ea. – Dalai Lama.

Asociația Culturală Română din Hamilton este una dintre cele mai vechi asociații ale românilor din Canada, înființată în anul 1957.

Amintiri frumoase îmi inundă inima, când cineva vorbește ori îmi arată vreo poză de la Câmpul Românesc. Am de acum 10 ani ce mă leagă de această aşezare pe care eu o numesc RAIUL ROMÂNESC DIN CANADA. Despre Câmpul Românesc de lângă Hamilton am scris de mai multe ori, dar de fiecare dată nu pot să trec peste aceea de a-i face cunoscuți pe cititori cu mica istorie a acestui minunat colțișor de rai sau a unei mici Românii, cum a numit-o acad. Nicolae Dabija după vizita sa la Câmpul Românesc în vara anului 2011.

Membrii Asociatiei de atunci în frunte cu dl.George Bălașu au cumparat un teren de 25 ha pe care s-a clădit primul aşezământ al viitorului Câmp Românesc în anul 1967, fiind ajutaţi atât de Guvernul Canadei cât şi de românii din întreaga lume, inclusiv din Africa de sud şi Australia. Cu adevărat, arată ca o frântură de rai, aici avându-le pe toate: apa, codrul și izvorul, un lăcaș sfânt, un palat de cultură și Rotonda sfinților exilului românesc (sculpturile lui Nicapetre, care a realizat busturile unor mari bărbați ai neamului românesc: Mihai Eminescu, Nae Ionescu, George Donev, Horia Stamatu, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, de asemenea și « Iordanul » (râulețul) care , după mine, desparte zona spiritual – religioasă, biserica, de zona spiritual – laică. Academicianul Nicolae Dabija, după vizita la Câmpul Românesc a rămas foarte impresionat, că aici, în America Basarabia e în sufletul fiecărui român. Iată ce scrie: – « Imnul manifestărilor de la Câmpul Românesc începând cu inaugurarea lor, de acum aproape cinci decenii şi până azi, este Marşul Basarabiei. Toţi cei prezenţi, oameni de diverse vârste, în sala încăpătoare a Centrului Cultural se ridică în picioare ca să intoneze:

“Az-noaptela Prut

Războiu-a-nceput,

Românii trec dincolo iară,

Să ia înapoi Prin arme şi scut

Moşia pierdută astă-vară…”

Unii dintre cei prezenţi – bătrânul George Bălaşu ş.a. – îl cântă cu lacrimi în ochi… »

Pe tot parcursul activității asociația s-a străduit să fie la înalțimea chemării, de a promova și păstra comorile sufletești ale neamului nostru. A organizat o școală de limbă română, un ansamblu coral, o trupă de teatru. În activitatea sa nu au lipsit șezatorile tradiționale, serbarea evenimentelor istorice nationale prin țineri de conferinte, participări la diferite emisiuni TV și radio în limba română s. a.

Cea mai mare mulțumire pentru activitatea asociației noastre îl are actualul ei Președinte Dumitru Răchitan, care se află la cârmă peste 10 ani. Un om cult, intelligent, cumpătat și așezat la vorbă, cu un dar oratoric deosebit, mai pe scurt e un lider înăscut. Dar, după cum menționează și dânsul, că: -valoarea mea s-ar reduce mult dacă nu aș avea spriginul membrilor familiei și colegilor activiști ai asociației.

Câmpul Românesc îsi deschide porțile în fiecare an în luna Martie. La sărbătoare participă toți românii din imprejurimi: Toronto, Kitchener, London, Hamilton s.a. Și în acest an nu sa făcut excepție. Prima manifestare culturală al acestui an 2019 la Câmpul Românesc a fost în cinstea înaintașilor basarabeni, membrilor Sfatului Țării, care în 1918 au semnat Actul Unirii cu Basarabiei cu România. Manifestarea, ca de obicei a avut loc în ultima duminică a lunii martie.

Manifestarea de astăzi a fost deschisă cu interpretarea celor prezenți al Imnului Asociației Câmpul Românesc Marșul Basarabiei, după care cei prezenți au ascultat cu mare interes prezentarea istorică a Unirii Basarabiei cu România de către Dl. Dumitru Răchitan, din care vă prezint un mic fragment: “…astazi am să vorbesc puțin despre trecutul Basarabiei, oprindu-mă la evenimentul Uniri, pe care îl sărbatorim astăzi.

Cotropitorii ruși au folosit în sprijinul lor administraţia, şcoala si biserica. Măsurile luate s-au dovedit însă ineficiente, deoarece Moldovenii reuşesc să impună limba româna ca limbă oficială pîna în anul 1843, fiind vorbită de majoritatea absolută a populaţiei. Din anul 1843 pînă la unirea din 1918 ruşii au folosit doar limba rusă ca limbă oficială. Poporul basarabean a rămas însă refractar învăţării limbii ruse și aceasta nu numai din cauza unei ne-adaptări organice și spirituale, ci dintr-un simţămînt de mîndrie și demnitate. Recapitulând înteraga activitate desfăşurată de stăpînirea rusească pe tărâmul deznaţionalizării poporului Basarabean constatăm, că toate încercările făcute și toate metodele folosite nu au dus la nici un rezultat, vitalitatea poporului nostru rămînînd întreagă și de neînvins. Vreau să menţionez, că Unirea a fost actul reflex al instinctului naţional și săvârşirea lui nu a fost întimplătoare, ci pur si simplu deznodământul firesc al unui proces istoric. Să ne ridicam gîndul către Cel de Sus, ca să ajute Basarabia să revină la Țara sa, iar Romînia să-şi poată reîntregi graniţele fireşti. Pentru noi, graniţile fireşti, înseamnă, aşa cum spune Octavian Goga: “suprema legitimitate morală, înseamnă biruinţa dreptăţii, putinţa de dezvoltare după rostul firii, înseamnă limbă, oase de părinţi si zimbet de copii, înseamnă tot ce constitue tezaurul văzut si ne vazut al neamului nostru. Noi ne păzim graniţele nu numai cu baionetele ci şi cu conştinţa limpede a demnităţi sufleteşti, la care ne-a îndrumat un mister de procreatie etnica”.

Cu ocazia sarbatoririi a 101 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania noi romanii din Canada, reprezentanti ai Asociatiei Culturale Roamane, vom comemora acest eveniment la Câmpul Românesc. Acest evniment foarte important pentru asociatia noastra este comemorat de mai bine de 50 de ani, cind multi din membrii fondatori ai asociatiei noatre fiind basarabeni, cu gindul si inima aproape de vechiul si istoricul pamânt al Basarabiei.

Adevarul istoric despre Basarabia este atit de denaturat si falsificat in cit chiar acceptarea unei polemici devine un nonsens. Putem afirma ca din ordinul autoritatilor sovietice s-a practicat un genocid spiritual cu istoria moldovenilor dintre Prut si Nistru.

Noi, cei departe de țară nu am pierdut speranța, că Basarabia va reveni la trupul țării de la care a fost smulsă cu forța. Suntem convinși, că în Basarabia sunt Români adevărați, patrioți, care vor lupta pentru îndeplinirea visului de aur al românilor de pretutindeni, de refacere a României Mari.”

Sala, prin ovațiile puternice a întărit și mai mult Speranța Reîntregirii României…

La fel a fost aplaudată și d. Petra Macsim, care a recitat versurile pline de durere și speranțe scrise de poetul Valeriu Cercel în poezía Prutul. Iacob Cazacu-Istrati, istoric și poet a menționat în discursul său, că Omagierea Unirii Basarabiei cu Romania ne aduce la toți bucurie în suflet pentru, că avem marea cinste de ai comemora pe înaintașii noștri, carea u înfăptuit Unirea în 1918 și a ne mândri cu ei, dar, totodată e și o zi tristă, fiindcă noi, generația de azi am ratat și de ata aceasta cauza Unirii, adică anul trecut, în Anul Centenarului Unirii, că acele Marșuri ale Unirii, care au avut loc la Chișinău, București și Alba Iulia era necesar să se termine la Prut, măturând din cale vămile durerii neamului. Dânsul a venit cu propunerea de a înainta de la numele asociației un Apel către toate asociațiile române de peste hotare să scrie câte o scrisoare deschisă către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în care să ceară recunoașterea hotarelor României cele de înainte de 1940. Toți cei prezenți au salutat această propunere cu mare entuziasm.

Domnul Iacob Cazacu-Istrati a citit și o poezie dedicate Unirii:

 

De dor şi aşteptare azi pietrele suspină,

Şi lacrimi curg şiroaie, şi nu mai e lumină,

Iar apele în râuri se fac a nu mai curge,

Nici iarna nu-i cu mană, se face doar a ninge…

Au cum să fie bine şi toate aşezate

Când Ura şi Minciuna sunt binecuvântate,

Iar în lăcaşuri sfinte domnesc făţărnicia

Şi preoţii, exarhii sunt fraţi cu tâlhăria.

Ne râde-o lume, frate, pe daci, pe noi ne râde,

Biserica-mpărţită-i ca ţara în partide…

O Românie mare aş vrea să văz, chiar mâine,

Să nu mai plângem soarta prin ţările streine,

Să ne unim odată, să nu ne râdă-o lume

C-avem o ţară proastă, dar oameni cu renume.

 

O plăcere deosebită a primit publicul de la prezentarea Jurnalului de călătorie a tatălui său de către Ștefan Radu Ichim, fost ofițer, pilot de avioane. Tatăl lui a fost în Basarabia și a făcut cercetări sociologice în perioada interbelică. Niște studii foarte bune, care merită să fie aduse la cunoștință și Academiei de Științe a RM.

Cu multă satisfacție a fost ascultat sociologul Cristian Medelean, care a vorbit despre cultura interbelică a Basarabiei, despre minunatele tradiții și obiceiuri: cântecele, horele, șezătorile, chiar și despre descântecele populare. Clipe interesante și de neuitat.

Dar, cele mai multe și frumoase aplodismente în această frumoasă a cules interpretul multîndrăgit al tuturor românilor din Canada, basarabeanul nostru. Se vede, că acest tânăr, originar din Bardarul hânceștillor s-a născut cu harul muzei Melpomene, zeiță a cântecului. (Numele ei înseamnă „cântăreață” în limba greacă. Inițial divinitate a cântecului, mai târziu devine și muza tragediei. Este reprezentată cu o coroană de frunze de viță de vie). Nicidecum astăzi, după părerea mea nu mi-l pot închipui într-o funcție legată de contabilitate, așa cum ar fi de dorit, ca după absolvirea ASEM-ului… Nu, fiindcă eu îl cunosc ca artist, membru al Trupei Instrumentale KeFF Band din Toronto, alături de colegii Mihai Ciobanu Junior și Valeriu Chițac. Îl cunosc nu doar ai noștri pământeni, originari din spațiul românesc, ci și majoritatea celorlalte popoare conlocuitoare a Canadei ca un solist de forță, care nu lipsește practic de la nici o manifestare culturală din arealul regiunii Ontario, Quebec și altele. Vocea sa plăcută te poartă pe aripile viselor, dorului, copilăriei… Și niciodată nu refuză solicitărilor de a veseli publicul deseori la cumătriile tradiționale. Așa este Grigore Zanfir, artistul român-canadian, originar din Bardarul basarabean. Luni, 8 aprilie 2019 Grigore împlinit o vârstă frumoasă, a tinereții! Să-i dorim multă sănătate și împliniri, ca muza lui însoțitoare să nu-l părăsească niciodată, să fie fericit alături de cele trei floricele, care-l susțin și-l încurajează, soția și două fiice: tustrele, frumoase viorele!.

De rând cu tata a cântat și fiica mai mare Bianca. Sper, pe viitor va deveni o vedetă a cântecului popular! Să dea Domnul! Ne-a bucurat cu prezența sa dl. Radu Secășan, publicist, director al revistei Agenda Românească și collaborator al redacției TV din Toronto, care a filmat mersul manifestării, și a luat interviu unor participanți.

Masa, care a fost pregătită pe loc și servită pe întreg parcursul programului istorico-literar de către bucătărese a fost binecuvântată de preotul nostru drag Pr. Dumitru Ichim după rugăciunea Tatăl nostru. Menționez doar câțiva dintre voluntarii activiști ai asociației, fără de care nu se petrece aproape nici o manifestare la Câmpul Românesc: Dd. Mihaela Moisin, Emilia Răchitan și Nelly Cornea, care ne-au răsfățat cu bucate alese și gustoase ,,ca la mama acasă’’. Aurel și Anca Olteanu, Dan Manolescu, Alexandru și Olivia Colceriu. Ei activează în cadrul Câmpului Românesc doar în calitate de voluntari.

Despre frumoasa omagiere a Aniversării 101 a Unirii Basarabiei cu Țara, care a avut loc cu câteva zile mai înainte în Sala de Activități Culturale “Dacia” a Bisericii Sf. Gheorghe din Toronto, Preot iconom stavrofor Ioan Bunea mi-a povestit Dl. Grigore Popovici, originar din Țânțăreni, jud. Orhei, fost Secretar general al Comitetului Național Olimpic al RM, azi cetățean al Canadei. Ca de obicei după slujba de dimineață în sala de manifestări a bisericii s-au întins mese pline cu bucate tradiționale românești, cum e în Postul Mare…acasă.

Cu multă căldură au fost primite cuvintele spuse de Preotul iconom stavrofor Ioan Bunea, care a subliniat, că numai prin dragoste și iubire unul față de altul și prin credința în Dumnezeu vom ajunge la împlinire visului nostru, la reîntregirea neamului românesc.

Omagierea acestui moment istoric a fost un moment de amintire, reflecţie şi dorinţă de a reunifica vechile provincii Româneşti cu Patria în viitorul apropriat.

ReUnirea va salva România!

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Poet, publicist. Membru Sfatului Țării2

Canada, Toronto