REGRETUL ULTIMULUI GLONȚ
Desculți și orbi de-o vreme, cu pașii sângerânzi,
Se plimbă lorzi, agale, prin ochii mei flămânzi.
Cu praful verde-amar din câteva pistoale,
Vechi nobili de la curte, rescriu sentințe goale.
Și-au prins butoni de os la mâneca trufiei,
Și au cusut cu beznă pe tivurile iei…
Semințe de-ndoială să germineze-n corduri,
Diezi, prin game mute, să cânte dezacorduri.
Se ofilesc cuvinte în false oratorii,
În rest de lumânare… doar ceara și actorii.
Sufleorul e amnezic în crivățul hârtiei,
La ultimul spectacol din roșul hematiei.
Și-abia de mai zvâcnește în floarea de magnolii
O lacrimă de nor ce-și poartă roua-n dolii.
Sub frunți de lașități se stinge-o perseidă,
Un fluture se zbate în trupul de omidă.
Când ultimi figuranți, pe ziduri vechi de pietre,
Croiesc decoruri moarte din licăr de paiete,
Se schimbă reliefuri, și-i doar butaforie…
Un glonț încărunțit de-o altă geografie.
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)