Roibii Primăverii
S-au întors pe căi stelare,
Roibii falnici, adorați,
luând în copite zorii
ce răsar imaculați,
iară goana lor nebună,
taie vântul cu putere,
fiind dornici de natura
ce zâmbește a plăcere.
Coamele plutesc în aer,
cu sclipirile de jad,
ochii sorb cu adorare,
infinitul de smarald,
galopând spre lacu-albastru,
însetați de a cel zbor
căci a iernii reverie,
îi ținuse în ocol.
Iată, Roibii Primăverii
întorși din legende sfinte
căutând în faptul serii,
vechile așezăminte,
că-i pătrunse dorul crud
de a fi din nou acasă,
sorbind apa de izvor
și gustând iarba mănoasă.
Templieri peste anotimpuri.
Templieri peste zenit.
Sunteți mirajul visării,
Dar de mult v-ați rătăcit!
———————————-
Ioana CONDURARU
9 aprilie 2019