Vasilica GRIGORAȘ: Haiku-ul zilei

Haiku-ul zilei

                                10 mai 2019

 

aşteptând în prag –
urme de pui pe prispa
proaspăt lipită

(Vasilica Grigoraș)

Impresia (alegorică) este aceea că nu doar mama sau bunica așteaptă în prag, ci copilăria cu amintirile ei. Una din ele este chiar cea din partea a doua a poemului: puii nu așteaptă să se usuce prispa abia lipită și îngăduința pentru fapta lor frizează indulgența pentru copiii neastîmpărați. Poate că în ochii celor rămași acasă urmele de pui (acum crescuți și răspîndiți în lume) sînt emblematice pentru iubirea lor.

Îmi permit să închipui mai mult: zărind urmele de pui pe prispa proaspăt lipită cel/cei care așteaptă în prag parcă văd urmele copiilor care-au crescut și s-au împrăștiat în lume. (Corneliu Traian Atanasiu)

—————————–

Vasilica GROGORAȘ

Vaslui

10 mai 2019

(Imagine internet)

Zamfira CIOBANU: Culori de iubire

Culori de iubire

 

Se duse iubirea cu dragul departe
În sufletul umed tresar nostalgii
Nimic nu infirmă vremii să poarte
Chipul iubirii prin zboruri târzii .

Furtuna aduce mereu câte-un dor
Pe vântul hoinar în căderea de ploi
Pârâuri grăbite se scurg repejor
Gânduri aștern amintiri în șuvoi.

Copacii scutură petale mărunte
Pe iarbă s-așează albul imaculat
Stropii de ploaie coboară pe frunte
Raze de soare ivesc spre iluminat.

Pe cerul divin curcubeul întinde
Culori de iubire visate cândva
Cântec de inimi ținutul cuprinde
Iar timpul zidește altarul pe-o stea.

Asfințitul vine și luna zâmbește
Pereche cu Venus raze-și lucesc
Spre Zeul Iubirii ce drumul trudește
S-ajungă degrabă la cei ce iubesc.

În liniștea nopții un tril se aude
Privighetoarea-n talent se avântă
Din inimi dorința vrea să inunde
Taina iubirii ce-n șoapte cuvântă.

—————————–

Zamfira CIOBANU

9 Mai 2019

Anatol COVALI: M-am regăsit

M-am regăsit

 

M-am regăsit. Nu ştiu pe unde
am colindat atâta vreme,
fără să-ncerc a mă ascunde
fiindcă n-aveam de ce mă teme.

Şi dacă îmi sunt cunoscute
acele locuri, ce vă pasă
că doar de mine sunt ştiute
şi-n care-mi pare că-s acasă ?

Sunt printre voi numai o parte
din cel ce-am fost întotdeauna,
unul aici, altul departe
şi care-a biruit furtuna

ce m-a udat până la piele
şi-a bântuit pe orice mare
pluteau corăbiile mele
întotdeauna-nvingătoare !

————————————–

Anatol COVALI

București

10 mai 2019

Nela TALABĂ: Mă-ntorc…

Mă-ntorc…

 

Sunt fiul tãu rãtãcitor, luminã,
şi-mi strigã sângele ca o sirenã:
„Mi-e dor de-acasã!”

Mã-ntorc la tine cu braţele întinse.
Primeşte-mã înapoi,
aşa cum sunt acum:
pe coapse-mi şiroiesc
râuri de sare,
rãmãşiţe ale tumultului
de lacrimi,
furtuni îmi joacã în pãrul rebel,
iar fulgere albastre curg prin vene.

Şi timpul,
şi drumurile toate
m-au amãgit cu doruri multe şi rebele,
cu primãveri ce n-au venit,
cu o iubire care-avea aripi de cearã
şi-a nins cenuşã peste sufletu-nsetat.

Primeşte-mã
pânã ce amurgul
nu se închide ca o imensã pleoapã
peste curcubeul care încã mai leagãnã
în privirile mele
inorogul alb
mult visat
din copilãria mea.

Primeşte-mã, luminã!
Mã-ntorc la tine,
eu, fiul tãu rãtãcitor,
şi vreau sã îţi aprind altare
din versul meu albastru
ce singur a rãmas întreg.

Îmi strigã sângele ca o sirenã:
„Mi-e dor de-acasã!”.

–––––––––-

Nela TALABĂ

11 mai 2018

 

Simon JACK: Îndemn

Îndemn

 

Treceți albatroși în cealaltă emisferă
aici sunt numai cucuvele
cu meridianul aripilor sfârtecat
de înnoptare,
aici mi-s roibii fugi cu pasul pătat
chiar si gândul nu e liber
crește-n seră laolaltă cu ambrozii
printre bulbii de păcat,

te lasă învinuitule de holograma
teleportarii în clipa de ieri,
azi e mai viu, cucii mai singuri ca mâine
in cuiburi sunt cuburi
nu ouă
si paiul se face strigoi fără ramă,

treceți cu toți
voi ce vă temeți de aripi si gloată
cei ce urniți pământul din loc
in tornadă,
treceți la ora de moarte
aici în curând nici gările n-or să mai
aibe ceasuri,
nici trenuri cu marfă de noapte
nici cucuvele cu șoaptă înaltă,

treceți în altă străină balanță! …

————————–

Simon JACK

Israel

11 mai 2019

Petre DIN: Al. Florin Țene – Veniți privighetoarea cântă

Al. Florin Ţene

Veniţi privighetoarea cântă…!

Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste

Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017

La un interval de un an de la publicarea unui roman de excepţie pentru cultura română, „La braţ cu Andromeda. Viaţa scriitorului Gib. Mihăescu între realitate şi poveste”, Alexandru Florin Ţene este prezent din nou în librării cu romanul „Veniţi privighetoarea cântă……! Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste”, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017. Nici nu s-au incheiat ultimele ecouri ale apariţiei romanului despre viaţa scriitorului Gib. Mihăescu la nivelul mentalităţii oamenilor de cultură români că a şi apărut un nou volum al scriitorului clujean. Trebuie să recunoaştem, că suntem martorii unui adevăr fundamental: Alexandru Florin Ţene nu se supune logicii scriitorului obişnuit, care după publicarea unui volum are nevoie de un timp în care să se decanteze lumea ideilor pure, admirabil descrise de Platon, utilizate în precedentul volum de universal febril al căutărilor ce se vor concretiza în viitorul roman. Domnul Al Florin Ţene este o personalitate remarcabilă a culturii române prin disciplina travaliului liber asumat, prin prolificitatea dimensiunii culturale şi prin implicarea sa ardentă şi pasională în circuitul de valori culturale naţionale şi europene.

Actualul volum „Veniţi privighetoarea cântă…! Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste”, publicat de Al. Florin Ţene la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017, este un roman care evocă detaliat biografia scriitorului Alexandru Macedonski. Scriitorul, fin narator al evenimentelor socio-culturale şi politice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX reconstituie în manieră erudită imaginea fascinantă, seducătoare a societăţii româneşti, care animată de un naţionalism constructiv şi profitând de oportunităţile istorice a obţinut marile deziderate ancestrale ale românilor : cucerirea independenţei naţionale, desăvârşirea unităţii naţionale şi modernizarea socio-economică, instituţională a României Mari, creată în 1918.

Volumul este structurat în nouă capitole, o bibliografie selectivă şi un curriculum vitae, care argumentează dimensiunea creatoare şi trăirile intelectuale ce-i înnobilează viaţa distinsului scriitor clujean, Al. Florin Ţene.

Primul capitol: „Copilăria din mijlocul unei avuţii edenice” evocă cu mult farmec vârsta primei copilării, ecouri ale evenimentelor politice, miturile şi legendele care însoţesc orice copilărie, dar şi primele începuturi poetice ale lui Alexandru Macedonski. Iniţiativa dezrobirii ţiganilor din primăvara anului 1856, decisă de domnitorul Barbu Ştirbei, a generat un efect devastator în sensibilitatea ţiganilor. Nemulţumiţi, ţiganii de pe moşiile generalului Macedonski, tatăl său, s-au adunat în faţa conacului şi i-au solicitat acestuia să nu aplice iniţiativa dezrobirii. În mentalitatea lor, robia le asigura cele necesare traiului. „Ca robi, matale boierule, ne dai toamna cele necesare: un bănicior de mălai, unul de făină, îmbrăcăminte pentru puradei, lemne de foc, de toate! Dacă vom fi dezrobiţi, cine ne mai dă astea?” Atitudinea paternalistă, protectoare a tatălui lui Macedonski s-a manifestat şi în acest context prin aplicarea legii de dezrobire a ţiganilor, dar şi prin asumarea în continuare a dimensiunii salvatorului, ajutându-i material.

Capitolul doi: „Rătăcirea unui enfant prodique prin Evropa” este o binecuvântare a destinului pentru cel care lecturează romanul scris de Al. Florin Ţene. Opera se racordează la nivelul istoriei mentalităţilor colective şi a imaginarului social practicată de Jacques Le Goff, Roger Chartier, Gilbert Durand, practicată şi în spaţiul românesc de Toader Nicoară, Sorin Mitu, Lucian Boia, etc. Acest tip de abordare istorică îşi propune să restituie caracterul oamenilor obişnuiţi şi al personalităţilor istorice, preocupările, atitudinile şi reacţiile acestora confruntaţi cu dificultăţile existenţiale.

Itinerariul lui Alexandru Macedonski prin Europa reprezintă paradigma tinerilor studioşi ce frecventează universităţile europene şi care îşi propun la întoarcerea în ţară modernizarea instituţiilor social-economice şi politice autohtone. Decesul prematur al tatălui său, generalul Macedonski, interpretat ca fiind cauzat de neînţelegerile din perioada mandatului de ministru în timpul domniei lui Cuza, îi creează dificultăţi financiare. Vânzarea unei case din Craiova îi oferă suportul financiar al călătoriei la studii la Viena. În capitala imperiului îi cunoaşte pe Mihai Eminescu şi Ioan Slavici şi este înconjurat de boema vieneză. Neastâmpărul tinereţii îi poartă destinul prin Italia, unde vizitează cele mai importante muzee şi monumente istorice. Călătoriile tânărului Macedonski, căutările sale în domeniul poeziei, decantările lirice corespund perfect ipostazei unui poet în devenire artistică.

Capitolul trei: intitulat „Trezirea conştiinţei de poet” este o etapă semnificativă în devenirea sa ca poet. Talentul poetului este materializat prin publicarea primului volum de poezii „Prima Verba”, dedicat mamei sale, Maria. Acest aflux al ideilor expuse de autor, cu conotaţii despre studiile lui Alexandru Macedonski la Universitatea din Viena, evenimentele politice, debutul său ca poet în revistele Telegraful Român, Oltul sunt decisive în constituirea formaţiei sale artistice. Alte aspecte ale biografiei sale sunt atitudinile antimonarhice materializate prin publicarea unei satire 10 Mai, la 23 mai 1873 în ziarul Telegraful, fapt care îl determină să părăsească ţara. Problemele financiare îi întrerup periplul european şi se reîntoarce în ţară, unde asistă neputiincios la pierderea moşiei şi la decesul mamei sale.

Capitolul patru: „Intrarea în viaţă ca o luptă cu taurii” se înscrie pe aceeaşi linie ascendentă, cu o problematică focalizată asupra vieţii politice româneşti şi în care autorul se impune prin ţinuta ştiinţifică deosebită, prin valorificarea potenţialului său de istoric literar şi prin eleganţa şi precizia informaţiilor inserate în volum. Al. Florin Ţene evocă cu fascinaţia stilului său inconfundabil avatarurile vieţii politice ale tânărului Macedonski. Atacurile vehemente la adresa domnitorului Carol I se înmulţesc, atât în presă cât şi în poezie. Poetul critică afacerea Strousberg, uniunea vamală cu Austro-Ungaria, germanizarea ţării şi guvernul condus de Lascăr Catargiu. Încarcerarea sa la închisoarea Văcăreşti  pentru aproximativ trei luni şi jumătate, în anul 1875, achitarea sa de către instanţa judecătorească, deziluzia provocată de faptul că nu a fost nominalizat pe lista de deputaţi pentru Parlament, deşi a publicat sute de articole, a ţinut cuvântări în sprijinul opoziţiei liberale, sunt momente care îl determină la o percepţie mai lucidă asupra semnificaţiilor şi moralităţii vieţii politice.

Continue reading „Petre DIN: Al. Florin Țene – Veniți privighetoarea cântă”

Ioan MICLĂU-GEPIANU: Înțeleptul și țânțarul (Sfatul bunicului)

     Dragi copii și oameni mari, țânțarul din această poveste era un țânțar ca oricare altul,  doar că era atât de mic încât nu putea fi văzut nicidecum!

Numai după zumzăitul lui necontenit știau oamenii că a venit țânțarul. Tot după zumzăitul lui știau dacă  este prin apropiere sau mai departe, zboară undeva spre zarea numai de el văzută,  ori se învârte în jurul lor așa cum fac țânțarii în acele seri călduroase de vară. Năcazul mare este numai că acest țânțar din poveste, numit de oameni Zumzăilă, găsea orice gleznă de la picior, degete de la mâini, urechi,  gâtul neacoperit al oamenilor de se așeza  nevăzut. Imediat își scotea Zumzăilă acul său de înțepa pielea oamenilor. Înțepătura lui era neplăcută, așa că într-o bună zi un băiețel, deși era voinic, s-a îmbolnăvit de înțepăturile țânțarului.  Mama băiatului la dus imediat la un înțelept al casei, care nu era altul decât bunicul băiatului. Așa dar, înțeleptul casei bunicul, le dădu cel mai înțelept sfat, să-l ducă pe nepoțelul lui imediat la un doctor. Zis și făcut.

                 Manuel, căci așa îl chema pe băiat, făcea așa o alergie încât, numai dacă îl auzea pe Zumzăilă zumzăind prin jurul său, devenea bolnav de făcea și temperatură.

Minune, chiar și acum pe drumul lor către doctor, țânțarul era prin apropiere căci  îl auzea cum zumzăe.

   “Auzi, mami, Zumzăilă vine dupa noi, zise speriat Manuel mamei sale!”

   “Foarte bine, acum are sa-i dea doctorul și lui leacul să nu mai vină după  tine!”

   “Dar dacă nu-l  poate vedea…,se miră băiatul în gândul lui!

Ajunși la doctorul din orășelul lor, intrară degrabă, iar acesta auzind despre ce este vorba, îi pregati lui Manuel o injecție, pe care trebuia neapărat s-o primească.

Cât era băiatul mamii de voinic, o oarecare frica începu să-l cuprindă, astfel îi zise mamei sale sughițând:

     “Mami, nu mai sunt bolnav, să mergem repede acasă de aici!”

Ca să nu sperie pacientul, doctorul se îndreptă spre geam pregătindu-și seringa, deschise și geamul să vină puțin aer, apoi  reveni zâmbind la pacientul său care tremura in brațele mamei sale. Ii făcu injecția, și cât ai clipi totul s-a terminat cu bine.

      Cum  se termină cu injecția însă, Manuel incepu să țipe: “Mami, mami, îl auzi pe Zumzăilă? A venit pe fereastră, și n-are frică de nimeni!” “Acum să nu-ți mai fie frică de Zumzăilă” îi zisea ea!

Între timp doctorul le spuse să se ducă liniștiți acasă, deoarece totul va fi bine!

      Dar după frica de injecție și alergia ce o făcea  la zumzăitul de țânțari, Manuel ajunse acasă mai bolnav decât fusese înainte de a merge la doctor!

Mama sa povesti bunicului toate cu de-amănuntul, iar acesta zise: “Știu ce trebuie făcut, îi vin eu de hac lui Zumzăilă, și așezându-l pe nepoțel pe genunchii săi, îl asigură că de azi înainte el nu va mai face alergie. Știa bunicul ce știa! Doar nu degeaba era el supranumit înțeleptul  familiei!

Așadar, după ce se gândi și iar se gândi, porni la treabă. Își adună de prin gospodărie tot felul de scândurele și bocanci abandonați de ani de zile, adună ierburile și putregaiurile de frunze adunate de vremi și furtuni pe lângă gardurile ce împrejmuiau gospodăria lor, curății cum s-ar zice totul în jur, și în final avu o oarecare grămadă de gunoaie, dar pentru care bunicul avea un plan precis. De îndată ce soarele  porni spre asfințit, când țânțarul Zumzăilă apărea cu mare zarvă în jur dar fără a fi văzut, bunicul aduse cu multă grijă un jeratic cu care făcu un fumegar din  cele adunate, cum se făcea pe vremuri de Sf.Toader pentru a trata pomii fructiferi de omizi. Un fum dens acoperi  curtea și grădina lor, iar țânțarul zbură ca dus de streche  fără  a mai fi văzut vreodată prin partea locului. Manuel s-a vindecat și el de alergie, iar bunicul a devenit mai înțelept, dovedind că întotdeauna țânțarii trag unde nu se face curățenie, sfătui dar pe toți din jur să țină mare curățenie peste tot, altfel se reîntoarce țânțarul Zumzăilă cu acul său!

Doctorii, zicea bunicul, trebuie să-i îndrume pe oameni și la curățenia gospodăriilor, nu numai la medicamentele farmaciilor.

——————————————

Ioan MICLĂU-GEPIANU

Australia

11 mai 2019

Corneliu NEAGU: Fereastră peste timp

FEREASTRĂ PESTE TIMP

 

N-a fost, desigur, pură întâmplare

că ai venit atunci la început de mai –

în ochi aveai doar semne de-ntrebare,

din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută

curgând spre mine-n valuri, ca în vis,

cădeam vrăjit sub arcul de volută,

aprins în ochii tăi, căzuți din paradis.

Dar m-ai cuprins la pieptul tău, deodată,

mă rătăceam pe-o margine de infinit –

când m-ai lăsat din brațe m-am trezit,

privind buimac spre bolta înstelată.

 

A fost prea scurtă întâlnirea noastră,

mă-ntreb acum: ce mai păstrez din ea? –

doar chipul tău pe-a timpului fereastră,

deschisă-n amintiri cu raza dintr-o stea.

Erau pe drum vacanțele de vară,

cântau fanfarele în parcul regăsit,

un tren nebun tocmai sosea în gară

când soarele trecea domol în asfințit.

Te-ai dus cu trenu-n lunga ta vacanță,

doar umbra ți-a rămas lipită de peron,

plutea-n văzduh, venind din ultimul vagon,

parfumul tău, cu-o ultimă speranță.

————————————

Corneliu NEAGU

București

11 mai 2019

Germain DROOGENBROODT: Panoramă pașnică

Panoramă pașnică

La geam
portocali înfloriți,
parfum îmbătător

 

Nici oameni
nici mașini
doar cerul senin

 

Și mierla proslăvind
perfecțiunea liniștii
c-un tril.

 

Germain Droogenbroodt

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Sonnenberg

Grădina Muzelor, Selianitika, Grecia, 19.4.2019

*****

Vredig panorama // Aan gene zijde van het venster / een tuin met sinaasappelbomen //Bedwelmend / het parfum der bloesems //Geen mensen / geen auto’s / wolkeloos de hemel //Alleen een merel /
die van de stilte / de volkomenheid bezingt.

Varga Istvan ATTILA: Versuri

Iubiri printre suspine

 

Lacrimi de

Fetiţă

Neatinse…

De al dor,

dor de iubiri!

 

Iubiri de…

Copil!

Infantile…

Suspine!

Suspine de…

Neatins

 

Doruri,

gânduri,

vise…

Visate,

necuprinse.

 

Necuprinse,

neatinse,

trecute…

prin noi,

cei ce…

am văzut.

 

Răsculându-ne

pe noi,

cei ce…

am trăit!

 

 

Parfum de înger scurs

 

Parfum dulce.

A ispitit…

Surâs!

Atingeri fine,

a înger!?

 

Atingeri fine,

a demon!?

Ce mă…

consumă!

Mă inspiră!

 

Dar, vrând…

nevrând,

mă provoacă!

Al atinge,

al simţii!

 

Continue reading „Varga Istvan ATTILA: Versuri”