Simfonia naturii
Se lasă -o seară limpede și bună,
Iar vântu-adie tainic fără nori.
Cu strângere de inimă, privind la lună,
În suflet mi se furișează un fior.
E- atâta frumusețe și risipă,
Văzduhul n-o cuprinde-n asfințit.
Și-i mulțumesc în fiecare clipă,
Dumnezeirii care m-a zidit.
În dimineți străluce sfânt sub soare,
Imaculatul Alb zâmbind curat,
Și-n fiecare floare ce răsare,
E-atâta Alb, de parcă-s vinovat.
Cu-o strângere de inimă profundă,
Ascult un cântec nou în viața mea,
Sub soarele aurit, natura cântă,
Din lanul galben , zboară-o turturea.
Cu valuri verzi, pădurea mă îmbată,
Sub ceru-albastru cântă ciocârlia,
Natura generoasă, nu uită niciodată
Ea știe să-și păstreze armonia.
Un cântec nou al vieții-mi bate-n tâmple,
Surprinsă îmi este chiar și inima.
Cu vâlvătăi aprinse viața mea se umple,
Pe cerul nopții măi apare -o Stea.
———————————-
Mia UNGUREANU
De ce mă iei în șagă
