Daniel Leonard MORARU: Azi mi-e dor…

Azi mi-e dor s-ajungă dorul
Printre genele-ți plecate
Să-ți aducă-n vis decorul
Lacrimilor vii în noapte.

Dar e rece-a ta privire,
Incapabilă de scuze,
Petrecută peste mine,
Rătăcită printre muze.

Răscolind tot universul,
Căutând în van căldura
Retrăiești în minte versul
Ce ți-a luminat făptura.

Pierzi în efemera clipă
Șoapte calde de iubire,
Dorul pe a lui aripă
Nu te poartă-n zboruri line.

Se ascunde a ta umbră
De romantice idile,
Lași și primăvara nudă,
Dezbrăcată de simțire

Nu mai treci prin cartea vieții
Cu-al tău zâmbet de copilă,
Lași în urmă doar emoții
Prefăcute în ruină.

Nu mai știi să fii iubire,
Nu mai dai culoare sortii,
Pe obraji nu se alintă-n
Picuri, roua dimineții

Pasul ce-mi purta spre stele
Visele înaripate,
Rătăcește printre umbre
Căutând… a tale șoapte…

——————————–

Daniel Leonard MORARU

15 mai 2019

Aurel CONTU: Despovărări

zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate
cel mai adesea prozaice
de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri
sau dragoste
într-o logică ancenstrală a supraviețuirii
înghițim totul
.
apoi aruncăm resturile
(întotdeauna rămân resturi și vase murdare!)
la coșul de gunoi al memoriei
.
douăzeci și patru de ore pe zi
.
dimineața o mașină a Salubrității ridică gunoaiele zilei
din containerele gândului
aranjate după un cod subliminal al culorilor
galbenul
de exemplu
sugerează locul în care trebuie să arunci gunoiul menajer al ideilor
verdele
pe cel al speranțelor în putrefacție
albastru
indică locul eșecurilor
iar roșul
(cel mai vizibil!)
pe cel al amintirilor
.
ptiu!
se strâmbă sufletul
dând ocol inimii
.
ce urâte mirosuri răzbat dinspre sinistrele crematorii ale mințiii…

——————————–

Aurel CONTU

16 mai 2019

Ala MUNTEAN: Luna florilor

LUNA FLORILOR

 

În luna florilor ‘n-alint spumant de mare,
când briza-și plimbă gându-nspre pământ,
suave valuri ‘n ale lor splendoare,
dezmiardă soarele printr-un sfios frământ.

În luna florilor când se-nfiripă dorul,
împrăștiind în zări crâmpei de rai,
se simte-n toate, că prezent e Creatorul,
iubirea revărsându-și peste plai.

În luna florilor presar culori pe vise,
alunec în misterul dintre nori,
iar stelele-mi sunt luminițe-aprinse
când împletesc prin dragoste fiori.

În luna florilor cununi de curcubee
încântă ceru-ntr-un feeric joc…
Enigmă-i luna-aceasta… suflet de femeie,
scăldată în parfum de busuioc!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

16 Mai 2019

Anatol COVALI: Numai la ţară

Numai la ţară

 

Numai la ţară primăvara este
un anotimp superb, de nedescris.
Acolo doar devine o poveste,
care descrie-un colţ de paradis.

Miresmele ascunse în lumină
te-mbată doar în codru sau pe plai,
iar bolta este pură şi senină,
albastră de te lasă fără grai.

Te-aşezi pe iarba verde şi curată
şi-asculţi concerte care n-au cusur,
cu inima de ele fermecată,
cu sufletul vrăjit de ce-i în jur.

Şi eşti alt om.Orice frământ din tine
se linişteşte când devii alt eu
şi auzi paşi foşnind şi simţi că vine
să-ţi stea alături însuşi Dumnezeu.

————————————–

Anatol COVALI

București

16 mai 2019

Anna-Nora ROTARU: Nimeni viață nu-mi-mprumută…

NIMENI VIAȚĂ NU-MI-MPRUMUTĂ…

 

Actor și spectator sunt la teatrul vieții mele…
Comedii joc, tragedii pe scena putredă de lemn…
Luminile se-aprind, se sting, aplauze și temenele,
Mă-nchid apoi în odaia la ferestre cu zăbrele,
Când după râs, când după plâns și când solemn,
Când caraghios mă simt, când demn…

Pe tâmple amprenta-mi rămâne a fiecărui rol…
Încerc să-mi fac loc prin mulțimi parcă turbate,
Ce-și vor actorul, când târâit în hrube, la subsol
Când purtat pe mâini, ca un erou, ca un simbol,
Iar eu, din coate dând, a înota încerc și a răzbate,
Umil, drumu-n viață-mi a străbate…

Nopți albe ades petrec, în mucedă odaia mea,
„Divina Comedie” jucând, a mea tragicomedie…
Lacrimi de râs-plâns se scurg, bălți pe dușumea,
De parcă Zeul chicotind, mă ia și El în zeflemea,
Punându-mi măști, cerând să-i joc lumii parodie,
Sub miloage sunete de psalmodie…

Și ce sunt în final ? Un ratat actor și spectator,
Pe scena vieții mele, măruntă, jalnică și mută…
Cu pumnu-n gâtlej opresc hohotu-mi-năbușitor,
Ascunzându-mi goliciunea nimicului, un trădător,
Făr-aplauze și încasări, al vieții-n van pierdută,
Știind că nimeni alta nu-mi-mprumută…

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

16 mai 2019

Mia UNGUREANU: Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine

 

Jinduind după iubire, după dragoste cu dor,
Te sărut ușor pe frunte, vreau să-ți spun că te ador!
Și râvnesc atât de tare să-ți văd ochii strălucind,
Vreau să fiu mereu cu tine, de grumaz să te cuprind.
Să m- agăț de trupu- ți falnic, cu putere să te strâng,
Și din dorul-dor năvalnic, cu dorință să te-ating.
Clipe-mi trec și-n zbor se duc,
Mi-e dor de tine!
Și fără tine viața-i grea,
Mi-e dor de tine!
Și cu lacrimi de iubire, ce-mi inundă sufletul,
Vreau să te iubesc pe tine, întărindu-mi cugetul.

———————————-

Mia UNGUREANU

Mioara GRAM: Radio ProDiaspora – în căutarea drumului comun

V-aţi dorit vreodată să deveniţi arhitectul iscusit al propriului suflet, să înţelegeţi de ce uneori 1+1 fac mai mult decât 2, sau să pătrundeţi şi mai adânc în tainele universului ca să-i atrageţi forţele în favoarea împlinirii lucrării vieţii dvs.? Ei bine, Radio ProDiaspora va pune la dispoziţie o nouă emisiune săptămânală, în care muzica şi valorile universal umane îşi vor da mâna armonios, ca într-un dans simbiotic al vieţii. Începând din 29 ianuarie, 2018, ora 20:00 (RO), veţi putea audia, participa şi contribui în direct la emisiunea: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, o emisiune, realizată de Mioara Gram, în care fiecare voce contează. Oricât de învăţat poate fi un om, există întotdeauna un altul şi mai învăţat.

Cvartetul C-urilor

Nimeni nu ar putea trăi sau respira dacă puterea atotcuprinzătoarei bucurii nu ar umple spaţiul universal. Până şi cele mai fugare bucurii ale noastre nu sunt decât atingeri uşoare cu veşnicia. Fiecare bucurie, adunată în sufletul meu de la Radio ProDiaspora, timp de mai bine de un an de zile, de când undele acestui post de radio mi-au interceptat viaţa, mai întâi ca invitat la câteva dintre emisiunile lui, apoi ca ascultător şi în cele din urmă ca realizator al emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, rămâne o mişcare vibratorie care nu poate fi disipată, nicicum.

Întrepătrunderea gândurilor şi puterea comună de servire, viziunea unitară, iubirea şi respectul faţă de muncă prestată şi faţă de colegii şi ascultătorii postului de radio ProDiapsora, precum şi orientarea permanenţă către scara de valori umane şi a excelenței în acţiune, toate acestea, izvorâte din tezaurul cunoaşterii Celui Ce ne inspiră şi călăuzeşte permanent, al Cuvântului rege al tuturor cuvintelor, caracterizează, pe deplin, echipa de colaboratori ai emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”. O echipă care s-a format în timp, şi care mi-a devenit o susţinere neîndoielnica plină de vigoare şi acţiune, pregătită oricând de-a aborda o varietate de subiecte, de la cele simple şi cu umor la subiectele complexe şi de profunzime.

După primele două luni de emitere în Radio ProDiaspora, am avut bucuria să colaborez cu Nicoleta Nicolae din România, căreia îi aduc o recunoştinţă profundă pentru spiritul viu, încurajarea permanenta, şi servirea impecabilă de care a dat dovadă. Colaborarea oficială cu Nicoleta a luat sfârșit de îndată ce doamna Ecaterina Cîmpean, directorul postului de radio, i-a propus să realizeze o emisiune proprie. Fără a deveni colaborator oficial, Anca Cheaito din Liban, era implicată, cu desăvârşire, în susţinerea şi participarea cu numeroase materiale de mare valoare, la emisiunea pe care o produceam. La scurt timp, invitaţia de-a produce şi ea o emisiune proprie i-a fost lansată. Bucuria de-a le avea colege de radio atât pe Nicoleta Nicolae, cât şi pe Anca Chaeito nu putea fi descrisă. Între timp, după mai bine de o lună, am reușit să îl conving pe distinsul poet Val Răzesu să îmi fie colaborator. Acceptul lui a fost o onoare deplină, pentru mine. Avalanşa de tematici cât mai diversificate s-a declanşat. Prietenă fiindu-i şi colega de condei, Lili Lazăr din România, s-a alăturat şi ea cu un spirit mare de servire echipei de colaboratori. Dinamica emisiunii a crescut, efortul colectiv a luat amploare şi rezultatele s-au înmulţit. Cum Anca Cheaito urma să aibă o emisiune împreună cu prietena şi colega ei de învăţământ, din Beirut, Liban, Mirella Pintilie Jaber, şi cum, din cauza agendelor lor de lucru, extrem de încărcate, nu au reuşit să înceapă proiectul, şi cum, prin valoarea ireproşabilă a unui interviu pe care Mirella Pintilie Jaber l-a realizat pentru emisiunea: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, am invitat-o, direct, să ni se alăture echipei de colaboratori ai acestei emisiuni. Astfel, s-a format, în timp, echipa emisiunii pe care o produc, nu numai cu susţinere şi dăruire din partea colaboratorilor şi ascultătorilor, dar şi cu un entuziasm aparte şi iubire, şi bucurie pentru ceea ce reuşim să realizăm împreună.

Pentru mine, Radio ProDiaspora înseamnă, mai presus de toate şi cu maximă convingere: „Creaţie, Comunicare, Cunoaştere şi Colaborare” – un proces sistematic în desfăşurare. Fiecare cuvânt din cvartetul C-urilor se afla într-o permanentă devenire, căpătând tot mai multă intensitate şi strălucire. Prin „Creaţie, Comunicare, Cunoaştere şi Colaborare” sunt definiţi, în exclusivitate, toţi cei cinci colaboratori ai emisiunii: “Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”: Nicoleta Nicolae, Anca Cheaito, Val Răzesu, Lili Lazăr şi Mirella Pintilie Jabar.

Continue reading „Mioara GRAM: Radio ProDiaspora – în căutarea drumului comun” →

Al. Florin ȚENE: Un mare sculptor român Marian Sava, a donat municipiului Alba Iulia, sculptura “Unitate “

În data de 16 mai, a.c , pe o vreme când norii încărcați cu ploaie,  ce anunță rodul bogat din toamnă, o delegație  a Ligii Scriitorilor Români, formată din scriitorii Al.Florin Țene, președintele național al acestei organizați profesionale și Gavril Moisa, secretarul general, au plecat spre Alba Iulia, pentru a participa la dezvelirea și semnarea contractului de donație a lucrării “Unitate “, realizată de sculptorul belgian, de origine română Marian Sava.

            Ajunși în Capitala Marii Uniri, cei doi scriitori s-au oprit, prima oară, la Biblioteca Județeană “Lucian Blaga “, unde au donat fiecare câte un set de cărți din creația lor, iar apoi, s-au îndreptat spre moderna Primărie a municipiului, unde în holul acesteia era amplasată sculptura în marmură albă, intitulată “Unitate “.

            La ora 12 a început manifestarea de dezvelire și semnarea contractului de donație.În acest context au vorbit: domnul viceprimar Paul Voicu, sculptorul Marian Sava, iar Al.Florin Țene în cuvântul său a amintit despre vizita pe care a făcut-o la Bruxelles, în urmă cu 23 de ani, la atelierul și expoziția permanentă a acestui artist plastic din capitala Europei unite. Președintele Ligii Scriitorilor a subliniat faptul că Marian Sava este unul din cei mai mari sculptori români contemporani, că a avut expoziții cu lucrările sale în mai toate capitalele Europei, Statele Unite și Africa, fiind apreciat de specialiștii din domeniu, dar și de fostul președinte al țării Emil Constantinescu care i-a vizitat expoziția de sculptură deschisă în saloanele Consiliului Europei.

Al Florin Țene a făcut o radiografie sumară a vieții acestui sculptor, care lucrează numai în marmură, spunând că este originar din Galați, fiind  absolventul Academiei Regale Beaux-Arts de Bruxelles, membru al diferitelor Saloane din Lyon, d`Orgon, Cannes, Londra etc.

 În încheiere poetul Al.Florin Țene a acordat DIPLOMA DE GRATITUDINE din partea Comitetului Director al Ligii Scriitorilor artistului plastic Marian Sava, semn de prețuire pentru întreaga sa opera plastică, după care a  citit poemul “Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge “, deticat sculptorului Marian Sava, în care spune:

 “Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.“

Inspirat fiind de textul scris de artistul plastic pe soclul lucrării: “ADN-ul determină științific originea fiecărei persoane prezența majoritară a românilor și unitatea limbii române, în cele patru provincii. Regatul României Basarabia , Bucovina, Transilvania m-au inspirit să creez acest ADN elicoidal  cu patru spirale  reprezentând cele patru provincii care prin unirea lor din 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, au creat o nouă națiune în Europa, ROMÂNIA. “

Acest eveniment ne-a urmărit tot drumul spre Clujul nostru, în timp ce automobilul condus de Gavril Moisa, înfășura distanțele pe roti, Ploaia spăla  praful amintirii de pe parbriz.Suntem convinși că am participat la un eveniment ce va egala, în timp, cu dezvelirea Coloanei Infinitului (Coloana fără sfârșit ) a lui Brâncuși.

——————————–

Al. Florin ȚENE

Cluj-Napoca

17 mai 2019

Eleonora SCHIPOR: Ziua mondială a muzeelor

Este sărbătorită anual de toți cei a căror viață este legată de muzeu. Fie că lucrează la muzeu, fie că adună exponate, fie că restaurează, fie că este iubitor de a vizita muzee cu diferite profiluri.

            De aproape 5 ani avem la CIE Cupca un muzeu istoric, dar care are și înclinație etnografică. Cele 3 încăperi, nu prea mari, aflate în incinta școlii, sunt dotate cu cele mai felurite exponate din istoria școlii și a satului.

            Anual de ziua mondială a muzeelor, elevi și profesori, îmbrăcați în haine cusute sau brodate, vizităm muzeul, ne fotografiem în camerele și în fața ușii de la intrare.

 

            Le povestim elevilor despre scurta istorie a fondării acestui muzeu, despre vizitatorii noștri, ne împărtășim planurile de viitor.

            Desigur că îi invităm pe toți să adune exponate pentru a fi expuse fiecare la locul său.

         Un mare ajutor la lucrul cu exponatele îl acordă membri comitetului școlăresc în frunte cu Marta Belici, președinta acestui comitet, una dintre cele mai active eleve ale școlii noastre.

           De asemenea pe principii obștești ne ajută și membri cercului de tineri muzeografi ce activează chiar de la înființarea lui.

          Rolul muzeelor este de a aduna, a păstra, a restaura exponate  promovând astfel istoria, cultura, religia, tradițiile, obiceiurile unei instituții, a unui sat, a unei națiuni, a unei generații. Este de datoria noastră să le păstrăm și să le facem cunoscute tuturor, dar mai ales tinerei generații.

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

profesoară, directoare pe principii obștești a muzeului istoric din satul Cupca, Ucraina

17 mai  2019

Adrian ARDELEAN: Tăt Ardeleanu-i Fruntea…La Radio ProDiaspora!

Un studiu despre un maramureșean serios:

 

Un grup de cercetători (englezi, desigur! Numai ăştia sunt oameni serioşi!) a efectuat un studiu pe numitul Adrian Ardelean, cu tema „cât poate trăi Adrian Ardelean fără ….?”  Iată principalele rezultate:

– Fără mâncare: având în vedere gabaritul la care a ajuns după ani şi ani de pizza, cartofi prăjiţi, tocănițe, junk food, bere & etc., Adrian Ardelean ar putea trăi fără mâncare aproximativ două săptămâni. Ba chiar ar trebui, nu doar că ar putea…

– Fără apă: născut în Maramureş, a avut (ne)şansa unei importante perioade din viaţă în care consuma apă foarte puţină, şi aia doar dimineaţă, din cauză că „îi ardea instalaţia”. Oricum cercetările au arătat că subiectul este obişnuit din tinereţe să bea apă foarte puţină, deci poate rezista fără apă circa două săptămâni. Chiar şi mai mult, dacă are la dispoziţie alte lichide (aici studiul are o parte care NU este disponibilă decât cercetătorilor autorizaţi – producători de horincă, pălincă şi bere, proprietari de distilerii şi restaurante, etc – nu însă şi publicului larg)…

– Fără (să facă) presă: aici, studiul a evidenţiat lucruri atât de uimitoare, încât grupul de cercetători englezi a rostit (în cor) un tipic englezesc „Noah, tulai, Doamne, așe ceva n-am văzut de când my mother m-o făcut!”, trecând apoi la repetarea de mai multe ori a experimentului. La final, după numeroasele (şi variatele) încercări efectuate în diverse medii, condiţii de luminozitate, temperatură şi presiune, după analiza factorială şi cuantică a rezultatelor, care au fost logaritmate, trigonometrizate, asimptotizate şi decantate, s-a ajuns la concluzia surprinzătoare că Adrian Ardelean nu poate trăi mai mult de câteva ore (maxim o zi, dar cu riscuri mari) fără să facă presă…

Ca urmare, numitul Adrian Ardelean a fost încadrat într-o nouă rasă umanoidă intitulată  „homo media dependentus”, specie în care deocamdată este singurul exemplar. Rugăm insistent autorităţile locale, regionale, naţionale, internaţionale, galactice şi intergalactice să ţină seama de cele de mai sus şi să facă eforturi pentru prezervarea acestui „unic” exemplar al speciei menţionate, cel puţin până la eventuala descoperire a unor alte exemplare, care să permită cercetarea mai amănunţită a acestei noi ramuri genetice de pe Terra.

Note biografice:

Subsemnatul Adrian Ardelean, aflat (sper) în deplinătatea facultăţilor mintale, de bună voie şi nesilit de nimeni, în cunoştinţă de cauză asupra efectelor civile şi penale ale falsului în declaraţii, declar pe proprie răspundere următoarele: „M-am născut… scuze, m-a născut mama (!) la 25 noiembrie 1962 în România, judeţul Maramu’, localitatea Șomcuta Mare, un orăşel şi un ţinut legendar şi până atunci… devenite celebre „de atunci” şi datorită acestui eveniment. Din acest Maramureş mi-am câştigat, se pare, o anumită tărie de caracter, specifică oamenilor din acele locuri, tărie care – adaugă gurile rele – ar putea avea ca izvoare anumite lichide obţinute prin dubla distilare a prunelor macerate… Am continuat să fac celebre şi alte localităţi şi zone în care am trăit, cum ar fi Baia Mare (perioada liceului) şi Clujul (iniţial doar pentru perioada facultăţii, dar devenit apoi oraş „de suflet” al subsemnatului) iar mai târziu (și în pezent) Montreal, Quebec, Canada.

Ocupat să fac presa peste tot pe unde m-au purtat paşii, n-am prea avut vreme să (mai şi) trăiesc. Totuşi, am reuşit să fac doi copii, şi să fac (ne)fericite două femei. Prima dintre ele însă a scăpat, în urma unui divorţ…  Cea de-a doua refuză să se despartă de subsemnatu’, şi de altfel trebuie spus că şi eu însumi refuz despărţirea. Se pare că nici unul dintre noi nu vrea să-i facă celuilalt o bucurie…

Revenind la partea dedicată presei, trebuie spus că subsemnatul am avut ocazia de a comite toate genurile de presă inventate până acum: TV, radio, presa scrisă, presa de agenţie, incluzând cucerirea tehnică a secolelor XX-XXI, presa on-line. Practicând în România presa ca mod de viaţă şi de câştig a pâinii zilnice (mă rog, a unei felii subţiri, că nu eram „mogul de presă”, să câştig o pâine întreagă), a trebuit, după stabilirea în Montreal, să trec la nivelul „artă pentru artă”, adică la practicarea activităţii de presă ca simplă pasiune, pe lângă activitatea (neinteresantă, şi de aceea lăsată în umbra aici) care mă ajută să-mi câştig traiul de zi cu zi, să-mi plătesc ipoteca, impozitele, facturile şi – dacă mai rămân bani în cont – să-mi clădesc (cel puţin) iluzia unei pensii.

Canadian deci, prin emigrare, duc dorul României şi al Clujului. Dovada? Iat-o în două citate: 1. „I like Canada, but I love România” şi B. „Îi fain Montreal-u’, da’ satu’ meu îi tăt Cluju’. Noah, aşe!„… Implicat în viaţa şi în presa comunitară de la sosirea în Canada (2003),  am scris – pe rând, niciodată simultan – la vreo cinci ziare comunitare româneşti din Montreal şi Toronto, iar din 2015 am preluat (şi comit) o emisiune de radio, intitulată „Ora românească”, difuzată sâmbătă seara între orele 19:00 – 20:00 – ora Montreal-ului,  pe CFMB Radio Montreal, 1280 AM şi/sau www.cfmbradio.com. (Mulţumesc pentru reclamă!). Am dus această emisiune pe cele mai înalte culmi. Personal, cred că e vorba de culmile audienţei şi calităţii, „prietenii” (atenţie la ghilimele) consideră că mai degrabă e vorba de culmile ridicolului… Da’ cine suntem noi să judecăm dacă şi cine are dreptate? Fapt este că, vorba americanilor, ceea ce nu te omoară te face mai puternic!  După circa doi ani de realizare a acestei emisiuni de radio, am început să fiu solicitat pentru diverse colaborări cu instituţii media ale diasporei romaneşti. După o sporadică realizare a emisiunii de radio „Ora diasporei”, a urmat o colaborare de peste un an (and I’m still counting!) cu ARCA TV, o televiziune a românilor de pretutindeni, iar din decembrie 2018, (practic de la împlinirea „Centenarului Marii Uniri”, şi sper să fiu aici şi la al doilea „Centenar”!) am demarat emisiunea „Ardelean show” la Radio Pro Diaspora, şi tulai, mamă ce bine mere!

Continue reading „Adrian ARDELEAN: Tăt Ardeleanu-i Fruntea…La Radio ProDiaspora!” →