Simina PĂUN-MOISE: Să nu te plângi

Să nu te plângi

Să nu te plângi că n-am să-ți fiu lumină
Şi n-am să-ți fiu nici piatra de hotar,
Să nu îmi spui că poate nu am vină
Că n-ai ştiut să mă primeşti în dar.

Să nu jeleşti, că jalea-i umilință de nu poți
Să jeleşti cănd sufletul ți-l spovedeşti,
Să nu te plângi că cea mai dulce-ntre fiinte
Doar tu mi-ai fost, venită neajunsă din poveşti.

Să nu te plângi ca lumea toată dă în tine
Când întrebată eşti de ce nu te-ai oprit,
Că n-am putut să te opresc să-mi fii străină
Şi de aceea inima mi-e stâncă de granit.

Să nu jeleşti că ți-am fost pom în rod la poartă,
Că pentru tine, zi şi noapte am mințit.
Să nu te plângi că ochii verzi atâta vină-ți poartă!
De astăzi te-am iertat, căci n-am ştiut cât mă iubeşti.

Să nu te plângi că noaptea încurcată este
Cu a luminei zile petrecută-n dragoste şi dor
Şi-mi vine să te strig plângând, jelind a moarte,
Gândind cât sunt de laş şi strigătul îmi e atât de-njositor.

Să nu te plângi că eşti doar pavăză în necredință,
Ca în necredința în fiul cel sfânt şi-ades hulit.
Dar tu să ştii de azi, iubita mea! Cu-atâta umilință aş cere zeilor să mi te cheme….
Dar eşti aşa departe, te-am obosit..şi n-ai să-mi vii…

Să te ridici din lacrimi, spini si josnicii,
Să-ți aminteşti, când vrei, de vrei, de mine.
Un murmur biruit de-al clopotelor vii
Şi un suspin al morții rătăcite între ruine.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

19 iunie 2019

Festivalul Internațional de Teatru Turda

PROGRAM, 28 iunie – 07 iulie 2019, TURDA

***

VINERI 28.06.2019

14.00 EXPOZITIE FOTO TRIX

#expoziție fotografii

Locaţie: SALINA TURDA

14:00 SUFLETE DIN SARE( 30 min)

#statui vivante

COMPANIA BECOME ȘI TEATRUL AURELIU MANEA

Locaţie: Salina Turda

17.00 FIGURANTA (60 min) – cu Tania Popa

#one woman show

Locaţie: Sala Studio

18.00 – CLOVNI ȘI MĂȘTI de Cornel Vana (60 min)

#expoziție de pictură și workshop pânză

Locație: pietonală teatru

18.00 TO BE OR NOT TO BE COL (60 min)

#comedie muzicală

COMPANIA REACTOR

Locaţie: Sala Studio

19.00 IRIZĂRI – expoziție de grup (60 min)

#expoziție de pictură

CASA DE CULTURĂ TURDA, SOCIETATEA CULTURALĂ ,,FILARMONIA” TURDA

Locație: Foaierul teatrului

19:00 CONFESIUNEA MEA HIDOASĂ (70 min)

#dramă

COMPANIA MIEZ – SPAȚIU DE IMPRESIE

Locaţie: Sala Tour D’Art

20.00 DESPRE ȘOARECI ȘI OAMENI (150 min) – regia Andrei Mihalache

#dramă

TEATRUL DE NORD SATU MARE

Locaţie: Sala Mare

22.30 RUBIE TRIO (60 min)

#concert

Locaţie: Curtea Teatrului

SÎMBĂTĂ 29.06.2019

10:30 CASCADORII ȘI DRESAJ CU CAI cu Miron Bococi (45 min)

SALINA EQUINES

Locație: pietonală teatru

11.00 EXPOZIȚIE DE GRAFICĂ ȘI PICTURĂ de Petru Purcariu (50 min)

#expoziție

Locație: Galeria de Artă Valer Suciu – Turda

11:00 IEDUL CU TREI CAPRE (60 min)

#spectacol pentru copii

COMPANIA BECOME

Locație: Curtea interioră a Muzeului de Istorie

14:00 SUFLETE DIN SARE( 30 min)

#statui vivante

COMPANIA BECOME ȘI TEATRUL AURELIU MANEA

Locaţie: Salina Turda

17.00 ȘANTAJ – (100 min)

#dramă

TEATRUL DE ARTĂ DEVA

Locație: Sala Studio

18.00 TE IUBESC DAR NU PE TINE (70 min )– cu Tania Popa

#comedie

Locaţie: Fabrica de Timp Liber

19.00 PÂNĂ CÂND MOARTEA NE VA DESPĂRȚI – (60 min)

#comedie

COMPANIA THALIA ORADEA

Locație: Cafeneaua PAPION

19.30 A CLOWN IN SEARCH OF LAUGHTER – ARGENTINA – (30 min) – cu Tony Fratello

#spectacol de stradă

Locație:Pietonala teatru

20.00 RINOCERII (100 min)

#comedie –teatru absurd

TEATRUL MATEI VISNIEC SUCEAVA

Locaţie: Sala Mare

21.00 ORIGINI (50 min) – coordonator exerciții scenice Cătălin Grigoraș

#spectacol de stradă

Teatrul Aureliu Manea Turda

Locaţie: Pietonală teatru

22.30 FITT PARTY

Locaţie: Curtea Teatrului

DUMINICĂ 30.06.2019

10.00 NEAMERA- ITALIA – (120min)

#workshop confecționare măști

Locație: curtea interioară a teatrului

12.00 DOGARUL CEL ISTEȚ (60 min)

#spectacol pentru copii

COMPANIA BECOME

Locaţie: Sala Studio

14:00 SUFLETE DIN SARE( 30 min)

#statui vivante

COMPANIA BECOME ȘI TEATRUL AURELIU MANEA

Locaţie: Salina Turda

17:00 SAFE ZONE (50 min) –cu Alexandru Condurat

# one man show

Locaţie: Sala Tour D’Art

17.00 GLORIOUS VISIONS – NEAMERA –ITALIA (60 min)

#spectacol nonverbal

Locație: Sala Studio

17.00 SIMBIOZĂ de Oleg Rusnac (60 min)

#expoziție pictură

Locaţie: Fabrica de Timp Liber

18.00 PISICI (80 min)

#spectacol concert

TEATRUL MATEI VISNIEC SUCEAVA

Locaţie: Fabrica de Timp Liber

18.00 S-A ÎNTÂMPLAT ÎNTR-O JOI (60 min)

#one man show

TEATRUL AURELIU MANEA TURDA

Locație: în automobil – în fața teatrului

19.00 S-A ÎNTÂMPLAT ÎNTR-O JOI (60 min)

#one man show

TEATRUL AURELIU MANEA TURDA

Locație: în automobil – în fața teatrului

19.00 FLAUTUL FERMECAT (FLAUT LA PUTEREA POEZIEI) (60min) – cu Dorel Vișan

#recital de muzică și poezie

Locaţie: Sala Mare

19.00 A CLOWN IN SEARCH OF LAUGHTER – ARGENTINA – (30 min) – cu Tony Fratello

#spectacol de stradă

Locație:Pietonala

19.30 KATASTROFA SHOW- ITALIA (30 min)

#spectacol de stradă

Locație:Pietonala

22.30 LIA AND THE BAND (60 min)

#Concert

Locaţie: Curtea Teatrului

LUNI 01.07.2019

14.00 PAU PALAUS – PETJADES – SPANIA (20 min)

#comedie

Locație: Salina Turda

17.00 TOTUL DESPRE FEMEI (70 min)

#comedie romantică

TEATRUL ARTE DELL ANIMA

Locaţie: Sala Studio

18.00 BONSOIR MONSIEUR cu Marius Bodochi și Irina Movilă (70 min)

#comedie

Locație: Fabrica de Timp Liber

19.00 DE LA OVIDIU LA EMINESCU – cu Emil Boroghină (30 min)

#recital de poezie

TEARUL NAȚIONAL MARIN SORESCU CRAIOVA

Locație: Cafeneaua Papion

19.00 BALOONS – KATASTROFA CLOWN – ITALIA- (30 min)

#spectacol de stradă

Locaţie: pietonala

19.30 OTROS AIRES – SPANIA (30min)

#spectacol de stradă

COMPANIA DUO LAOS

Locație: pietonala

20.00 RINOCERII (100min)

#comedie –teatru absurd

Teatrul Municipal Baia Mare

Locaţie: Sala Mare

22.30 FLORIN ZĂHAN ȘI BOGDAN CRISTEA (60 min)

#concert

Locaţie: curtea Teatrului

MARŢI 02.07.2019

11.00 INSUPORTABILA VECINĂTATE A SUFLETULUI de Radu Iliescu (60 min)

#lansare de carte

Locație: cafeneaua Papion

14.00 KATASTROFA SHOW- ITALIA (30 min)

#comedie

Locaţie: Salina Turda

16.00 TERMEN DE GARANȚIE (90 min)

#spectacol non verbal

UNIVERSITATEA DE ARTE TÂRGU-MUREȘ

Locaţie: Fabrica de Timp Liber

17.00 REVOLUȚIE ȘI ARTIFICII (80 min) -cu Marius Bodochi și Irina Movilă

#comedie

Locaţie: Sala Studio

19.00 PAU PALAUS – PETJADES – SPANIA (30 min)

#spectacol de stradă

Locație: pietonala teatru

19.30 OTROS AIRES – SPANIA (30min)

#spectacol de stradă

COMPANIA DUO LAOS

Locație: pietonală teatru

19.00 MERSUL TRENURILOR (60 min)

COMPANIA BREASLA ACTORILOR

Locație: Sala Tour D’Art

20.00 CĂLĂTOAREA ȘI SHAKESPEARE (90 min)

Continue reading „Festivalul Internațional de Teatru Turda” →

Anatol COVALI: Vine…

Vine…

Vine iubirea şi mă întreabă
cu glas de înger, blând, cristalin:
De ce e-n tine atâta grabă
când parcurgi drumul dat de destin?

Vine speranţa zâmbind şi-mi spune
cu şoapte care sirene par:
Crede în mine şi o minune
plină de farmec îţi dau în dar.

Vine-mplinirea şi îmi alintă
visuri şi gânduri, în timp ce-ascult
săgeţi albastre vibrând în ţintă
şi promiţându-mi un nou tumult.

Vine dorinţa, mă ia de mână
şi dăm o raită prin zbor voios,
ea preschimbată-n superbă zână,
eu părând umbra lui Făt-Frumos.

————————————–

Anatol COVALI

București

20 iunie 2019

Ioan Nicolae MUȘAT: „Uniți prin Credință”, două concursuri ASCIOR, pe direcțiile Religie și Literatură pentru tineri!

START „Trofeul și premiile ASCIOR”! Elevii de peste 12 ani (2019) și tinerii până în 25 ani (2019), indiferent de domiciliu, în România sau în afara granițelor României, sunt invitați la CONCURS CU PREMII, trimiterea materialelor începând de azi 19 Iunie până vineri, 16 august 2019.

Hristos s-a Înălțat!

Una din cele mai importante activități ale asociației ASCIOR este direcția Conferințe și Congrese ASCIOR „Uniți prin Credință”, direcție care demonstrează de ce ființăm ca asociație, pentru ce facem atâtea lansări de carte, conferințe, colocvii, pentru ce avem revista Orizonturile Bucuriei, pentru ce vrem și înființăm grupuri, filiale și Arii ASCIOR, sensul activității noastre naționale și internaționale.

Începând din 2020 trebuie să susținem primul Congres ASCIOR pentru Civilizația Creștină, care trebuie să se desfășoare pe secțiuni și a cărui pregătire începe încă de la Conferința Națională ASCIOR 2019, din 5-6 oct 2019, care se va desfășura la Buzău, sperăm în Sala Consiliului Județean, congrese care trebuie să pună bazele teologice și filozofice ale formării Civilizației Creștine.

De aceea, momentul cel mai important al asociației ASCIOR este cel al Conferinței Naționale (5-6 Oct 2019) și atunci trebuie înmânate atât diplomele, premiile și medaliile cât și trofeul ASCIOR.

Astfel inițiem două concursuri ASCIOR, pe direcțiile Religie și Literatură, în limba română pentru elevi de la 12 ani până la tineri până în 25 ani, după categoria de vârstă cu care avem și contractul de sponsorizare cu Carrefour Buzău.

Proiect Concursuri ASCIOR:
Direcția Religie,
Tema: „Uniți prin Credință”

Forma materialelor: note, comentarii, medalioane, recenzii, evocări, eseuri scurte, poezii, care să evidențieze unitatea adusă de credința cea adevărată, unitatea familială, unitatea socială, unitatea internațională, unitatea de gândire și trăire într-un colectiv, într-un domeniu de activitate, într-un ținut etc. Accentul cade pe contribuția, efectul religios, Unitatea prin Credință! Continue reading „Ioan Nicolae MUȘAT: „Uniți prin Credință”, două concursuri ASCIOR, pe direcțiile Religie și Literatură pentru tineri!” →

Vicu MERLAN: Itinerar în Munţii Bucegi (pe urmele lui Zalmoxis)

Pentru a putea ajunge pe platoul înalt al Munţilor Bucegi am preferat să urcăm cu telecabina din staţiunea montană Buşteni. Odată ajunşi pe platou, o primă mişcare a fost aceea de a ne îndrepta instinctiv spre complexul megalitic al Babelor.

Geologii susţin o natură erozivă a acestora, datorită factorilor naturali, în special a vântului, ploii şi alternanței îngheţ-dezgheţ. Alţii le pun pe seama fasonării lor de către uriaşi ce locuiau cu zeci de mii de ani zonă, iar alţii pe seama extratereştrilor… Cert este că se vede clar o intervenţie antropică asupra acestor roci de natură sedimentară (conglomerate cimentate), cu o duritate relativ mare. Am analizat toate pietrele mari din triunghiul Babele-Sfinx – Peştera – Vârful Omu. Factorii erozivi îşi impun o anumită amprentă uşor domoală, mai ales pe direcţia de deplasare predominantă a vântului (N-S).

Babele

Dacă ar fi să dăm crezare ipotezelor geologilor, ar însemna ca toate marile roci supuse factorilor denudaţionali de pe Platoul Bucegi să se asemene mult cu Sfinxul. Ori realitatea este alta. Se vede clar la multe dintre stâncile golaşe intervenţia umană prin fasonare primară (datorită scurgerii timpului eroziunea şi-a pus amprenta şi asupra Babelor din faţa Cabanei cât şi a celor din spate şi a formelor bizare, măreţe de la N-V de acestea, unde stânca mare din mijloc tinde să ia forma sfinxului din Egipt, conturându-se ca o copie rudimentară a acestuia etc.) modelându-le formele spre aplatizare.

Sfinx modelat eroziv până spre rotunjire la câţiva metri spre vest de Babele

Alături se distinge un sfinx neterminat sau modelat eroziv excesiv până spre rotunjire.

Mergem spre nord la peste 100 de metri şi întâlnim măreţia şi frumuseţea Sfinxului din Bucegi. Privit din stânga se distinge chipul de dac, cu acea căciulă de tip tarabostes. Dacii l-au reprezentat pe Zalmoxis ca fiind o căpetenie de rang înalt, ce priveşte spre nord. În stânga Sfinxului se află o stâncă verticală care este cunoscută ca fiind o reprezentare falică, poate mai veche, pelasgică, ca un simbol al transcendenței dumnezeiești a lui Zalmoxis.

Apoi ne-am deplasat pe creasta vestică, coborând spre Peştera lui Zalmoxis sau a Ialomicioarei. La coborâre, nu departe de Sfinx (circa 500 m) apar câteva caverne de tip tunel, ce coboară adânc în munte. Radu Cinamar, în lucrarea Viitor cu cap de mort, descrie existenţa unor astfel de tunele în masivul Bucegi, săpate de o tehnologie performantă a unor civilizaţii trecute, locuri unde s-ar păstra numeroase artefacte impresionante, fiind ţinute sub control de anumite confrerii spirituale elevate.

Tunele de tip puț din Bucegi, care coboară oblic

Am urmat coborârea spre Peștera lui Zalmoxis din aval. Tradiția pomenește despre retragerea lui Zalmoxis în această peșteră, dar și a multor preoți-sacerdoți ai geților.

În interior sunt păstrate diverse denumiri ce amintesc de cei ce s-au osârdit la desăvârșire sau au trecut pe aici: Sala lui Decebal, Bolovanul lui Zalmoxis, Altarul lui Zalmoxis etc. Prin Altar trece un pârâiaș cu o apă extrem de pură, ce este numit Pârâul cu Apă Vie (cercetătorii susțin că acesta traversează un zăcământ de argint, fiind îmbogățit astfel cu ioni de argint ce-i conferă proprietăți miraculoase – astfel de apă fiind întâlnită și la Cascada lui Orfeu de la Țâpova situată pe un afluent de dreapta al Nistrului). Chiar dacă umezeala este destul de ridicată, totuși, prin anumite procedee spirituale, cei ce râvneau la desăvârșire în acest loc, puteau trăi în întuneric și în liniște deplină. Se știe că întunericul deplin, retragerea în caverne, favorizează dezvoltarea acuității percepțiilor subtile, trezesc clarviziunea și perceperea unor planuri paralele, amplifică capacitățile paranormale etc.

Peștera, prin forma sa naturală de yoni (vulvă), îi punea în rezonanță pe toții aceia care se rugau în ea, fugind de lume și de iluzii, cu cele mai tainice aspecte feminine ale Creației, cu Puterile Cerești, cu energiile manifestatoare ale Naturii înconjurătoare.

—————————–

Prof. dr. Vicu MERLAN

Huşi, iunie 2019

Alexandru NEMOIANU: ,,La izvor…”

În urma cu mulți ani, când eram încă doar copil, mă întorceam dintr-o preumblare la “Grădina Mare”, în hotarul Borloveniului. Era spre amiază, vreme senină, cu un vânt ușor care sufla pe culme, era o liniște tainică și se auzeau depărtate bătăi de clopot, probabil o înmormântare. Întregul spațiu era de o frumusețe încremenită și în care se simțea o anume tainica jale, ”suspin”. Atunci am simțit prima dată că spațiul are glas și că este viu. Iar mai târziu am înțeles că însăși natura suspina pentru ieșirea din căderea post-edenică. Atunci am simțit că nu numai oamenii, dar și pământul “Țării Almăjului” este viu și față de el avem o solemnă responsabilitate.

Să cauți istoria Românilor Almăjeni și să te rezumi în a o reconstitui din ceea ce arată izvoarele istorice convenționale și oficiale înseamnă să te condamni singur la neînțelegere, insuficiență și finalmente plictiseală.

Istoria Almăjului nu este și nu poate fi rezumata la depanarea unor evenimente, convențional considerate „importante”. Ea este un trup viu, atotcuprinzător, care mereu crește și mereu rămâne credincios sieși și autenticității sale. Pentru a putea pătrunde în istoria Almăjului, pentru a o putea înțelege este mai ales lipsa sa îi privești și asculți pe Almăjeni, cum lucrează, cum povestesc, la bucurie și la necaz, să le vezi casele, portul, să le asculți cântecele. Iar atunci vei putea spune că istoria Almăjului este o doina și o poveste doinită. Doar două dintre cântările lor pot ilustra cele spuse mai sus: „La izvor, la izvorele” și „Tot trecând la mândra dealu'”.

Primul cântec da glas dorului unei fete pentru cel ales. Ea îi amintește ca pentru întâia dată s-au văzut, „la izvor, la izvorele” și acolo au cules ei, împreună, „viorele flori adânci, când le vezi badeo să plângi”. Iar apoi fata îi spune celui drag că îl așteaptă în același loc, „că-nfloresc iar viorele, la izvor, la izvorele.”

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,La izvor…”” →

Gheorghe PÂRLEA: Când soarele se va ridica la un băț de prăjină (sau… Dascălul Vasile de la Miroslăvești a știut cu precizie când se va despărți de lume)

Prins în mirajul fiinţării sale, omul n-are timp să se gândească şi la tragismul finalului. Un final, pentru unii, năprasnic, înainte de epoca consacrată sfârşitului vieţii omenești, pentru alţii – atunci când sorocul e frate cu norocul.
Vasile Pantilimon, un sătean zdravăn la trup şi la minte, nu credea că va muri vreodată. N-avea timp pentru asta. Şi-apoi nici nu trebuia să-şi facă griji, căci se afla în graţiile Domnului. Era dascăl la bisericuţa cea din lemn, lăcaşul de închinare al strămoşilor săi. Avea copiii bine rânduiţi pe la casele lor, căci îi dăduse pe la şcolile de vază ale vremii. Pe unul îl facuse popă, pe altul – profesor, iar pe mezin, învăţător. E drept că şi ei, copiii, s-au arătat cu tragere de inimă pentru asta. Dar numaidecât aveau şi ceea ce le trebuia de la sine, adică glagorie bună, cum numeau pe atunci oamenii locului zestrea minţii.
Cică bărbatul acesta, respectat în sat, avea el şi un of: nu prea fusese mulţumit de nevastă. O ceruse de la ai ei mai ales pentru pământ, căci lui îi cam lipsea această avere râvnită de orice sătean. N-a mai contat că fata aceea de demult, singură la părinţi, o alintată, se ridica în trup doar până la coatele lui, căci el era un zdrahon de bărbat. Şi cum pământ a căpătat dar dăscălia lui nu-i prea lăsa timp să-l lucreze, primea mereu ocările nevestei, care nu mai prididea să ţină gospodăria după ambiţiile neamului său înstărit. Nu-i pria deloc asta dascălului bisericesc. Dar fiind mai mult plecat cu popa pe la treburile cele duhovniceşti, găsi în asta leac supărării lui de-o viaţă. Când se nimerea să se afle sub ocările gurii femeieşti şi n-avea treabă la biserică, îşi lua cârja şi făcea ocolul satului.
– Di ci umbli hai-hui, bunicule, di măsori satu’ cât îi di mare? îl întreba iscoditor nepotul cel mai mic.
– D-apoi, di ci, nepoate? Căci nici eu nu prea am di dat răspuns la întrebarea ta. Ba, poate că din pricina asta: ca să nu mă pună păcatu’ să ridic mâna asupra bunică-ti. Că ia uite ce butuc de mână mi-o croit Domnul! Şi până îmi fac canunul ista, ponoasele chicioarelor, îmi trece sminteala.
Şi uite-aşa, cu năduf şi fără puf, îi cam trecu viaţa dascălului Vasile. Prinse anii cei târzii ai bătrâneţii, când căzu la pat. Şi abia acum înţelese că orice ghem are două capete, căci capătul cel ascuns înlăuntru abia acum se lăsă dezgolit.
După vreo trei-patru săptamani de moleşeală trupească, îşi chemă la el surorile şi pe nepotul cel care-i purta numele de botez, cel mai zdravăn dintre toţi, căci la acesta îi era nădejdea pentru neputinţa trupului său.
Într-o zi dintre acelea din urmă, vocea îi recăpătă o oarecare bărbăţie, dar trupul nu. Şi se răsti, din patul său de neputincios, la surori:
– Să nu cumva să plecaţi la casele voastre azi, cât a mai rămas din zi, şi mai ales la noapte! Căci atât mai avem di petrecut împreună. Ba, şi mâine o bucăţică de zi… Cam cât îi trebuie soarelui să se ridice de-un băţ de prăjină.
– Ce spui tu, Vasile?! D’apoi asta numai Domnul o ştie. Tu bâigui, dragă frate, căci aşa-i omu’ la suferinţă.
Şi n-apucă soră-sa Ileana să-şi termine vorba, că bătrânul i-o reteză, cu repezeala lui dinainte:
– Să nu vă pună păcatu’ să vă-ndoiţi di spusele mele şi să mă lăsaţi cucuvelei, că rămâneţi cu păcatu’! N-apucaţi a lua dezlegare di la mine pentru cât mi-ați greșit, că mă găsiţi fără suflare. Am zis, şi mai zic o dată, că mâine, când soarele se va înălţa la un băţ de prăjină de la coama Gruiului, vă liberez de corvoada asta la care v-am supus.
Trecu lunga noapte a supravegherii, când, pe la prima geană a dimineţii, vocea celui aflat îngropat în pernele patului său de suferinţă, deloc mai stinsă decât cea dinainte, se auzi din nou:
– Nepoate, ieşi di vezi dacă o răsărit soarele!
– Bunicule, soarele o fi răsărit, da’ pentru cei di la Moscova. Cam într-o jumate de oră răsare şi pi la noi.
– Măi nepoate, îl înţepă cu vorba bătrânul, da’ di unde ai tu atâta ştiinţă de carte? Că eu ti ştiam pălmaş.
– D-apoi, pentru numai atâta ştiinţă, bunicule, mi-o fost de-ajuns şcoala di patru clase…
– Măi băiete, soarele n-o fi răsărit, cum zici tu, da’ vezi dacă vântu’ s-o oprit!
– Da’ ci treabă ai mata cu vântu’?! întreabă mirat nepotul.
– Dacă eşti aşa di curios, iaca ţi-oi spune… Vântu’ mie nu mi-o prea priit în viaţă. Eu îs mare la trup şi l-am simţit mai zdravăn decât voi. Acum însă se vede bine că nu-i mai fac faţă.
-Da’ în casă, bunicule, nu bate vântu’!
– Nepoate, mintea mi-i trează, eu de trup vorbeam. Că iată ce îţi cer eu ţie…
– Cere-mi orice, bunicule!
– Dar nu orice ţi-oi cere, dragă nepoate, că nu mai am decât o dorinţă… Caută tu scaunul cel cu spătar, aşază-mă Continue reading „Gheorghe PÂRLEA: Când soarele se va ridica la un băț de prăjină (sau… Dascălul Vasile de la Miroslăvești a știut cu precizie când se va despărți de lume)” →

Anatol COVALI: Iubirea

IUBIREA

Iubirea, dacă e adevărată
nu are anotimpuri. E la fel,
de la-nceput pân’ la sfârşit, bogată
în sentimente ce-au acelaşi ţel.

Atunci când este doar un foc de paie
se mistuie arzând pe-un rug imens,
stingându-se uşor la prima ploaie
de lacrimi, care au sau nu au sens.

Dacă nu dai ce-ai mai de preţ în tine,
fără să ceri adeseori mai mult,
iubirea îşi transformă în ruine
întîiul şi mirificul tumult.

Doar dragostea care o viaţă-ntreagă
e neschimbată, ca în prima zi,
în suflete şi-n inimi este-o sagă
care esenţa vieţii poate fi.

Iubind astfel, iubirea e deplină
nu are toamne, veri, sau primăveri,
iar iarna-i nu de viscole e plină,
ci de superbe, tandre adieri.

————————————–

Anatol COVALI

București

19 iunie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Dragoste cu preaviz…

Dragoste cu preaviz…

– Noi trăim protocolar … şi minut după minut!,

… tot în umbra remuşcării, flagelate de-n deviz.

(chiar vorbim aceeaşi limbă, dar limbaju-i este mut),

… în sevrajul dragostei … ce-a primit un preaviz.

De o vreme mă încearcă … un suspin aleatoriu,

… şi-n lumina ochilor, puncte ce nu-s cardinale.

– Unde e bărbatul care, nu va cade-n derizoriu?,

… când va întâni o fată … cu seducţii siderale.

… se blochează-atunci carnal în intenţii nefireşti,

(nu-l întrece nici idila … faptelor neconsumate).

”- Armele din conştientul … visurilor îngereşti!”,

… prind poziţii noi de luptă prea devreme programate.

Ne vorbim despre iubire … şi sevrajurile poftei,

(conştienţi de ne-mplinirea, idealurilor noastre).

… de-am ajuns s-aplaudăm … până şi năravul aftei,

ce provoacă ulceraţii, zărilor cândva albastre.

– Ţi-am văzut singurătatea, stând de veghe la venin!,

… rafinând exagerarea … întristării în astral.

”- Noi trăim demult şăgalnic şi adesea anonim!,

… re-ncarnaţi într-o dilemă … cu statut, de conjugal.

Patimile împăcării vor fi … patimile vieţii,

… ce speram să o seducem, dragostei noastre murale.

(din păcate norii dânsei, frânge roua dimineţii),

… în soluţii divergente şi adesea … criminale.

– Noi trăim protocolar … şi minut după minut!,

… tot în umbra remuşcării, flagelate de-n deviz.

(chiar vorbim aceeaşi limbă, dar limbaju-i este mut),

… în sevrajul dragostei … ce-a primit un preaviz.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

20 iunie 2019

Ioan POPOIU: Creștinarea românilor (XX)

Evoluţia creştinismului în secolele VII – X

În domeniul funerar, se constată o varietate de rituri, în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogăţirii peisajului etnic şi religios al spaţiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumaţie, sunt şi numeroase morminte de incineraţie, datate din secolele VIII-IX şi IX-X. În Muntenia şi Oltenia, domină mormintele şi necropolele de incineraţie sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galaţi), Erbiceni (jud. Iaşi), Călăraşi (jud. Botoşani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localităţi din Moldova şi Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incineraţie, din secolele, VII-VIII şi IX-X, şi în Moldova, din aceleaşi secole un cimitir biritual s-a aflat la Brăneşti (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia şi Oltenia predomină mormintele şi necropolele de incineraţie, la Chişcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanţi (jud. Călăraşi), dar şi cimitire birituale, la Tichileşti (jud. Brăila), Plătăreşti (jud. Ialomiţa), Frăţeşti (jud. Giurgiu), Obârşia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumaţie, datate din secolele IX-XI, în localităţi din judeţele Arad şi Timiş, iar în Crişana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumaţie din secolele VII-VIII şi IX-X. În sfârşit, în Transilvania, sunt numeroase necropole şi morminte de înhumaţie din secolele VII-IX şi X-XI, cimitire tumulare de incineraţie ale slavilor, la Apahida şi Someşeni (jud. Cluj), Nuşfalău (jud. Sălaj), ca şi necropole birituale din secolele VII-IX.

Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenţei etnice şi religioase – incineraţia era practicată de slavi, iar inhumaţia de autohtonii creştini – afirmaţia că mormintele de incineraţie aparţin populaţiei romanizate, cum susţine Eugenia Zaharia, este falsă. Dar menţinerea unor adepţi ai ritului ancestral până în secolele VII-VIII este plauzibilă, iar în anumite regiuni se poate să fi fost resturi de cenuşă ale unor romanici păgâni, harta răspândirii creştinismului în spaţiul românesc cuprinde puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incineraţie şi sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incineraţiei de către populaţia românească creştină este cu desăvârşire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme româneşti de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coşciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menţionăm obiceiurile funerare „barbare” ale românilor: bocete, lamentaţii, strigăte, gesturi disperate, ţinută cernită, praznice înainte şi după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creştine sunt prelungiri ale unor cutume, practici şi rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realităţile funerare din nordul Dunării, în secolele VII-X, sunt foarte complexe: rituri şi ritualuri de tradiţie păgână convieţuiesc cu rituri specifice creştinilor.

În ceea ce priveşte limbajul religios, istoria generală a limbii române, în ultimele trei secole ale mileniului I, se caracterizează prin două mari procese: pe de o parte, transformarea definitivă, cel mai târziu în secolul VIII-a variantei dunărene a latinei într-o limbă, care, prin structură gramaticală şi lexic de bază, se individualiza ca una neoromanică, respectiv, româna, şi, pe de altă parte, începutul penetraţiei vocabulelor slave în limba română, în anii 800-900, secolele IX-X. În acest context, viaţa religioasă a populaţiei nord-dunărene a jucat un rol excepţional. Astfel, în secolele V-VI, s-a încheiat bilingvismul şi încorporarea în latinitate a celei mai mari părţi a populaţiei din nordul Dunării. Generalizarea creştinismului de limbă latină a fost unul din factorii fundamentali ai acestui proces.

Schimbările survenite în evoluţia de ansamblu a limbii, în secolele VII-X, au avut rezonanţă şi în limbajul religios. În acest interval, liturghia din biserica nord-dunăreană se făcea în latină (latina vulgară), dovadă conservarea în scrierile bisericii medievale a expresiei liturghice „Doamne meserere” (cf. Petre Năsturel). Pe de altă parte, de la o anumită dată, secolele VIII-IX, unele momente ale liturghiei (predica) se desfăşurau în română. Ca şi în alte limbi neoromanice apusene, la începutul secolului al IX-lea, conţinutul predicilor, omiliilor, nu mai era înţeles în latină, iar autorităţile bisericeşti şi seculare (statale) îndemnau la transmiterea credinţei în limba vernaculară (populară), la fel s-a întâmplat şi în nordul Dunării. Deducem că, în secolele VII-X, evoluţia limbajului religios de origine latină se încheiase, devenind unul românesc. Dar latina n-a fost eliminată complet din liturghie (de pildă, în Moravia, se foloseau slavona şi latina). Momentul în care latina a fost definitiv înlocuită cu slavona, ca limbă liturgică, în Biserica românească, este greu de precizat. Au existat diferenţe de la o regiune la alta, cauzate de factori multipli: momentul diferit al formării structurilor statale şi bisericeşti autohtone, jurisdicţiile exercitate, relaţiile cu formaţiunile politice vecine, tradiţiile culturale. Fenomenul nu poate fi separat de biruinţa slavei în Biserica românească. Influenţa slavă masivă asupra limbii române s-a exercitat după 800-900, penetraţia termenilor referitori la viaţa religioasă creştină a început în a doua jumătate a secolului IX, după creştinarea bulgarilor şi organizarea structurii bisericeşti, când limba slavonă a fost recunoscută ca limbă liturgică, s-a răspândit alfabetul chirilic, s-a dezvoltat literatura religioasă sud-slavă, mai ales sub ţarul Simeon (893-927). Apoi închegarea raporturilor între bisericile bulgară şi rusă, integrarea spaţiului din nordul Dunării în contextul politic şi spiritual (religios) sud-dunărean, presiunea statală catolică (ungurească), închegarea structurilor politice şi bisericeşti superioare ale românilor.

——————————-

Ioan POPOIU,

istoric/teolog

20 iunie 2019