A fost odată ca niciodată o grădină fermecată. În ea se strânseseră cele mai cântăcioase păsărele. Ți-era mai mare dragul să le asculți. Ciripeau gureșe, zburând și fâlfâind din aripi tare voioase și fericite. Unele dintre ele se opreau pe pervazul ferestrei lui Dinu, un băiețel drăgălaș dar fără prea multă experiență de viață, și-i vorbeau în fiecare dimineață, sfătuindu-l de bine:
-Cirip, cirip…trezește-te, Dinule! Trebuie să mergi la grădiniță, te așteaptă copiii și doamna educatoare.
Somnoros, Dinu căscă, întinzându-se în pat cât era de lung:
– Of, ce repede s-a făcut dimineață! Mi-ar fi plăcut să mai dorm puțin…
– Cirip, cirip…o să dormi la sfârșit de săptămână după pofta inimii, acum însă, fuga la spălat!
Dinu dădu să plece:
– Cirip, cirip…Dinule, nu ai uitat nimic?
– Nu, ce să uit?
– Crezi că patul ți-l facem noi?
Nu știi că ordinea este foarte importantă în viața tuturor? Chiar și noi păsările, ne aranjăm cuiburile cu ciocul, le nivelăm frumos ca să arate bine…
– Hm! Treburile astea nu sunt de mine că doar nu sunt fată!
– În familia ta nu sunt fete, Dinule și apoi, aceasta nu este o regulă. Băiat sau fată, trebuie să lași ordine în urma ta.
Neavând încotro, Dinu se apucă să facă patul. Cam stângaci în „lupta” cu ceașaful, cu pilota, cu pernele, cu pătura:
– Of, nu bănuiam că este așa de greu să faci un pat dimineața!
Până la urmă, cu chiu cu vai, reuși…nu ca mama dar cât de cât, nu mai arăta răvășit.
– Cirip, cirip…foarte bine! Acum fuga la baie să te speli, ciripiră păsărelele.
Noi ne-am spălat în zori, am și mâncat iar acum ne vom apuca și de treabă…
– Ce treburi aveți voi? Zburați toată ziua, ciripiți, cântați, vă distrați…
– Te înșeli, copile! Să știi că noi ne construim cuiburile cu multă trudă, apoi facem ouă, le clocim, le păzim de dușmani, din ele ies puișorii care trebuie hrăniți, crescuți, învățați să zboare și să-și caute hrana, să se descurce singuri în viață și să știe să se ferească de pericole. Crezi că este chiar așa de simplu? Și vezi bine, noi suntem mici, nu atât de mari ca tine!
– Bine, bine…am priceput. Gata, merg la baie!
– Să te speli bine și nu uita să-ți speli și dinții, să-ți perii părul…Când ieși din baie trebuie să arăți ca scos din cutie.
Numai așa vei fi apreciat și iubit de colegi și de toată lumea.
– Și voi vă spălați?
-Păi cum altfel? Mergem zilnic la râu și cu ciocul luăm apă și o turnăm pe noi, ne frecăm bine aripioarele, picioarele și tot corpul.
Continue reading „Florentina SAVU: Păsărelele din grădina fermecată și Dinu” →