Azi toamna și-a făcut cărare
Și-a poposit la mine-n suflet;
Ploaia de azi nu mă mai doare,
Chiar de-s copac cu brațe frânte.
Cum păsările vin și pleacă,
La fel, mă vei lăsa în vânt…
La o răscruce cu o poartă
Și umbra ta, făr-un cuvânt.
Se spulberă în vânt tăceri,
Atâtea vorbe nerostite…
Știam că toamnele sunt reci,
Iar dorurile-s nesfârșite.
Privesc pe-aleia dintre noi
Cum trece toamna, răvășită…
Cu ochii tulburi, reci și goi,
E ca o pasăre rănită.
Azi ploaia n-o să mă mai doară
Și nici sărutul toamnei care,
S-a instalat ca mare doamnă,
În sufletu-mi ce parcă doarme.
——————————–
Alina CRISTIAN
Septembrie 2019