Marilena Ion CRISTEA: Zborul unei frunze

Zborul unei frunze

 

M-am înălțat o clipă pe undeva, pe sus,
Acolo unde cerul pândește un apus,
Și unde timpu-mparte doar orele tăcerii,
Iar îngerii, în noapte, țin piept însingurării!

Credeam că voi rămâne mai mult decât o clipă,
Și-atunci, mi-am prins de umăr un zbor și o aripă,
Și-n pleoapa unei nopți de toamnă timpurie,
Am așteptat cuminte o frunză ruginie!

Ea a venit spre mine în dans amețitor,
Mi s-a lăsat pe mână din zborul ei, ușor,
Și într-un ritm impus de-un vânt nedefinit,
Ne-am aruncat în gol, în zbor, spre infinit!

Era un drum albastru cu limpezimi de cer,
Ne strecuram prin vise de noapte și mister,
Si-acolo unde zborul o clipă se oprea,
Ne rezemam de lună, mai sărutam o stea!

Simțeam cum se-mpletesc alte iubiri în noapte,
Și-un sunet se-auzea de undeva, departe,
Un cântec de vioară, un plânset zbuciumat,
Se împletea cu-un zâmbet sfios, netulburat!

Zburam prin alte lumi, prin vieți anterioare,
Cu aripi obosite, și, parcă, mai ușoare,
Iar frunza, printre nouri, necoaptă și zurlie,
Se rătăcea în spatiu, ușor, fără să știe!

N-a mai rămas nimic din zborul de o clipă,
O frunza a căzut, eu nu mai am aripă,
Mă zgribulesc puțin, dar văd cum pe afară,
Dintr-un noian de frunze, e una care zboară!

———————————–

Marilena Ion CRISTEA

Ploiești

Imagine sursă internet

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: de la nașterea până azi

de la nașterea până azi

 

între noi se odihnește miracolul
risipește prin gânduri flori albe de salcâm
mirosuri pătrunzătoare
mă recompun din fiecare privire albastră
trăiesc în miezul unui fruct al iubirii
de la nașterea până azi

noaptea s-a furișat pe acoperișuri de cer
dacă aș rămâne în ea
aș îmblânzi cuvintele care mă cheamă
în regatul de lumină al poemelor celeste
unde trupul copt de dragostea-n flăcări
îmi face carnea fierbinte

trăiesc rodind în aroma ta de amiază

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Octombrie 2019

Gavril Iosif SINAI: plângerile unei speranțe

*

vedeți cum moartea vrea ca să spună

ce poate cuprinde rămâne sub poalele ei plumburii

închisă culoare sfărâmă din suflet

copilul ce prinde lumini din trăiri

sunet de sirenă în spuma

ce-mbată marinarul adormit cu pânzele sus

s-a jucat aproape de stâncă suflând

un vapor de hârtie pe care navigau

câteva cifre și pătrățele

*

vedeți cum moartea are viață

să-și miște tenebrele punți de aici peste râul

ce duce la vale mâl și podoabe

seci priviri sau zâmbete după timpul de-afară

cum cade ultimul rând pe hârtie

și noi rămânem… o rostire

cât viața morții să se petreacă

neputincioasă să se sfârșească

postum

falimentând negustorii de suflete

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Octombrie 2019

Florentina SAVU: Cu catargul…

Cu catargul unui dor scriu pe valurile tale,
Scriu cu spuma-ți gânduri multe și dureri ivite-n cale
Mare Neagră, adulată, felie din Paradis,
Să le duci pe negre valuri prin seiful unui vis.

 

Să le-nchizi cu forța ta, să rămână-ncătușate,
Să le speli cu apa-ți vie din valuri îmbrățișate,
Eu să-mi eliberez suflet și inima-mi sângerată,
Să-mi aduci zâmbet pe chip și lumină-ndestulată,

 

Să lași tot greul și dorul rătăcite printre stânci,
Am obosit mult prea mult și doruri îmi sunt adânci,
De mine să nu mai știe, unde sunt și nici ce fac,
Vreau s-adun liniștea lumii numai după bunu-mi plac.

Cu catargul unui vis scriu de zor ce mă frământă,
Nu mai am puteri să lupt și nici să mă iau la trântă,
Înspumate îmi sunt gânduri și iubirile ucise,
Cu minciuni și falsitate și cu vorbe de tot stinse,

Vreau să uit de întuneric și de ceața de prin vorbe,
Nu mai rabd deloc să fiu pusă la zid și la probe,
Du-le de-azi în adâncime și îngroapă-a mea durere,
Ajută-mă mare sfântă, mă scapă de-amar și fiere!

———————————–

Florentina SAVU

Octombrie 2019

Simina PĂUN: Și mă rog

Și mă rog

 

Am sa merg la porți înalte, am să merg să mă mai rog,
Dumnezeu să mi se arate și să vad: face-atlet dintr-un olog?
Face dintr-un muritor de foame, un hapsân cu suflet gol?!
Și din sacul de mâncare, mai hrănește un popor?!
Să mă rog să se coboare, să-l întreb numai odat’ : pentru ce o viata crudă? După ce am alergat?
Pentru ce, războaie surde, reci sau calde- nu mai stiu- am purtat ca o nebună?! Pentru ce atata chin?

N-am să merg ca altă dată să mă rog să-mi dea noroc.Am să merg să-i cer, de poate, la tine sa nu mă-ntorc.
Să ne ferece în temnți, să ne-nchidă la nebuni, să umblam din poartă-n poartă, să fim demoni cu stăpâni.
Și mă rog să pun căpăstru anilor ce vor veni
herghelii ca pân-acuma de cai morți și monștri vii.
Să ne-nchidem în clepsidră, eu în gol , tu cu nisip
și să curgi, dar nu spre mine! Să te duci, să nu mai vii!

Inimile-n noi să moară, blestemate la un loc,
Să ne facem cruci de oameni ne’ ncăpând doi pe un loc.
Să ne curgă încet din lacrimi câte-o stea zburată-n vânt,
Valurile încleștate, mări să sece rând pe rând.
Munții toți să se răstoarne când pornești spre mine iar,
Pomii desfrunziți să zbiere spânzurații din poeme
iar frunzișul cald si reavăn să ascundă teoreme, despre vina cui ii vine,
când un spânzurat, alene, strânge tandru, mândru, ștreangul,
care nicidecum nu-i vine, lăsând loc pentru suspine.

Și să-mi spui acuma: sunt frumoasă?
Sunt frumoasă cånd nu-ți umblu goală-n casă?
Când doar foșnetul mai umblă, de capoate-n amintire, din saten și cu rubine?
Și din fiecare carte mai răsună câte-un cantec de un Beatles adormit?
Hei, tu mai știi când ne-am iubit?!
Cum ți-s ochii?! Verzi?! Albaștri?!
Cum te cheamă?! Cred că ți-am sorbit din palmă ultima boabă de rouă.
Caut-o între sânii mei când plouă
și să-mi spui de sunt frumoasă!
Știi ceva?! Nici nu-mi mai pasă!
Stau golită, desfrunzită, dezbrăcată de principii și de haine încropite să-mi acopere durerea contopită cu tăcerea
și mă rog să-ți spun pe nume.Dar nu știu cum te mai cheamă!
Și privesc încet spre sus! Ce de soare-a mai apus!
Închid ochii, rog destinul….să ne potolească chinul
și iți scriu frumos, citeț:” din clepsidra cu nisip, am ieșit…. am vrut să-ți zic!
Tu rămâi să curgi încet…eu mă duc, nu mai
aștept!”

———————————–

Simina PĂUN, octombrie, 2019

Mihaela BORZEA: Cerneala mult mai grea decât uleiul

,,Multe știe, multe-adună,
hai, Dunărea mea,
Vorbă rea și vorbă bună,
hai, Dunărea mea,
Vorbă bună, vorbă rea,
curge și le ia cu ea,
nu le dă la nimenea,
hai, Dunărea mea!,,
( din folclorul nord-dobrogean)

 

Vâslește umbra lui cu-atâta forță,
Că sparge somnul somnilor apatici,
Iar fruntea i se-aprinde ca o torță
În calea celor mulți și singuratici.

Lumina-n trestii doarme iepurește,
Ca nu cumva din plauri să apară
Vreun hoț jinduitor la raci și pește
Sau și mai rău, la sfânta-i călimară.

Își poartă barcagiu-n plete anii
Și slova-n care-a vrut să se înece,
Dar a căzut din alfabete stranii
Pe coama unei ape veșnic rece.

Atât de drag îi este azi condeiul,
Cum dragi îi sunt năvoadele și vântul,
Cerneala mult mai grea decât uleiul
Și urletul mai greu decât pământul.

S-a apucat să taie fluviu-n două,
Să prindă crapi când lebedele pleacă,
Din când în când, să smulgă luna nouă
Și manuscris din raza ei să-și facă.

Răzbate cu mișcări nepământene
Prin stufărișul vânăt ca o boală,
Din alge verzi își scutură catrene
Și lasă-n sălcii dâre de răscoală.

Această umbră albă și târzie
Bea delta dintr-o cană fără toartă,
O Dunăre se miră că e vie,
Cealaltă-i face val spre Marea Moartă.

—————————-

Mihaela BORZEA

 09 octombrie 2019

Emilia POENARIU SERAFIN: Rugăciune

Rugăciune

 

Doamne, vine iarna pomi-s cu cercei
Dar la mine-n suflet tot miroase-a vară
Și a dor, și-a floare, seară, după seară
Sunt desculță-n noapte, ninge-mă de vrei !

Doamne-n gând la mine, ninge-mă cu dor
Iartă-mi primenirea, nu o strânge-n grabă
Iarna care vine dă-ne-o, dar mai slabă
Și nu-i pune Doamne, gândului zăvor !

Inima din mine, Doamne, e pustie
Doru-n ea dospește fără de-ncetare,
Ninge-mă Părinte, ninge-mă cu soare,
Ca să-i devin nopții dulce insomnie.

Și mai ninge vara, Doamne-n ochii mei
Suflete suave văd că se-nmulțesc,
Peste toate Doamne, cum e și firesc
Ninge-le cu vară și cu flori de tei.

Iar de vine iarna , Doamne, fă-i cercei
Fă-o să miroase toată bine-a vară !
Și-o ninge cu soare, seară, după seară,
Iar pe mine-n dânsa, ninge-mă de vrei !

———————————

Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN

Octombrie 2019

Tamara Tomiris GORINCIOI: Rugă pentru poeți

Rugă pentru poeți

                                                     In memoriam Ana Podaru

 

În ceruri aprinse se roagă asceții,
În nopți delirante își caută muza poeții.
Pe turla luminii se zbenguie îngerii
Lovindu-se ca lacrima de zidul plângerii.

În ceruri aprinse plutesc supernove
Poeții își scriu iubirea în sânge, prin slove.
O pasăre mitică cu pene de aur clocește,
Un cuib din care Orfeu prin poeți ne vorbește.

Din visul poeților senini , ignorați și vânduți,
Se nasc nebuloase și aur în tainicii munți.
Se aprind lumini și poeții urcă pe Olimp,
Ne spun să iubim într-un inedit anotimp.

În ceruri aprinse poeții își taie în sange,
Cuvintele fluvii Vezuvul în flăcări le stinge.
Se dărâmă imperii, ei zidesc catedrale
Din slovele sacre, ca mesaje astrale.

Dar mor și poeții și pleacă în ceruri,
Ne vor colinda cu lerul din leruri.
Au cine îi vor plânge, prin flori efemere,
Doar toamna bolnavă, gemând de durere.

———————————-

Tamara Tomiris GORINCIOI

Chișinău, Republica Moldova

9 octombrie 2019

Imagine sursă internet

Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme

POȚI PĂREA SUSPECT…

 

Ce poți scrie despre Biblie
ca să nu pari suspect…
Dacă te documentezi în acest sens
din unele lucrări cu conotații geografice
se va crede că o faci doar din interese turistice…
Dacă scrii punând bază pe visele tale
sau pe instincte antice de om modern neîmplinit
scrierile tale vor părea istorie contrafăcută…
Ce poți scrie cu lux de amănunte despre Biblie
fără teama că nu va mai rămâne loc adecvat pixului
și ție inclusiv ?
Crezi că poți obține o notă de promovare
pe linie divină copiind doar ce au scris unii care
la rândul lor au copiat de la alții
doar ce au găsit ei de cuviință legat de
religia lor…?
Dacă scrii ca mai marii poporului
ceva despre Biblie
se va crede că o faci politic
spre a fi promovat pe o treaptă superioară…
Dacă scrii unele texte sub formă de rugăciuni
poți fi pus într-un loc cu cei suspectați de ilegalități
adică dorești milă,iertare spre a nu fi judecat…
Dacă în acest sens
te prezinți nu în calitate de
avocat,medic sau cleric
ci ca scriitor sau compozitor
ai motiv scuzabil să scrii despre Biblie
chiar și basme după care poți să interpretezi ce melodie
compusă de tine dorești
nu compusă de alții
că atunci poți fi numit doar imitator…

 

 

MOTIVARE

 

De 1 aprilie,muza m-a păcălit
într-un mod atât de penibil încât prin asta
am scris lucruri neadevărate despre soare
cum că este înșelător
ca iubirile mele de dorul minunilor
ba chiar despre sărăcia noastră care
neputând fi structurată în context biologic sau chimic
a fost trecută în regim astronomic precum spațiul…
Și că moartea a abandonat finala concursului de ură
deoarece a ajuns în această ultimă fază cu mine…
Ba mai ales muza îmi spune
(nu știu dacă e o păcăleală sau adevăr)
că în finala concursului de iubire
a ajuns Dumnezeu cu mine….
Dar în acest context
cu ce-l pot face eu pe Tatăl Ceresc
să mă iubească asa cum poate el
face să-l iubesc din toate punctele de vedere…
Probabil că aici voi câștiga finala…
În fond și la urma urmei
m-am consolat prin aspectul că Dumnezeu mi-a confirmat
că dacă nu-mi este predestinat să fiu
astrolog,fizician,chimist,istoric
ci scriitor
am motiv scuzabil să scriu basme chiar și despre el
Continue reading „Vasile Dan MARCHIȘ: Poeme”

Liliana DEREVICI: Medalion literar – „Personalități feminine ale culturii române, Elena Văcărescu și Ștefania Kory Calomfirescu„

    Tema care a atras mulțimea neîncăpătoare, într-o splendidă zi de toamnă în sala bibliotecii de la Centrul de Vârstnici nr. 2 (coordonator Ligia Bocșe) a fost despre  două personalități femenine ale culturii române : ELENA VĂCĂRESCU, care s-a născut în octombrie și lansarea unei cărți a doamnei scriitoare academician prof. univ. dr. ŞTEFANIA KORI CALOMFIRESCU, evidențiind o valoare a medicinii românești, o stea a școlii medicale clujene, medicul de excepție prof. IOAN GOIA.

     Ședința cenaclului a fost deschisă de domnul președinte ALEXANDRU FLORIN ŢENE care pentru început a dat cuvântul domnului profesor VASILE SFÂRLEA. Domnia sa cu mult suflet și cu o paletă largă deinformații literare a zugrăvit personalitatea remarcabilă a româncei ELENA VĂCĂRESCU, născută în 3 octombrie 1864 și care a prezentat cu cinste România în Europa, o capacitate de o forță intelectuală deosebită, strănepoată a lui Ienăchiță Văcărescu. După ce domnul profesor a punctat precocitatea sa intelectuală și educațiaaleasă primită de aceasta în familie, având profesori și învățători particulari angajați de familia din care provenea, domnul profesor a continuat să expună studiile superioare pe care Elena Văcărescu le-a efectuat la Universitatea Sorbona din Paris, unde a studiat literatura, istoria și filozofia. A fost remarcată de V. Alecsandri și Titu Maiorescu. Curiozitatea sa intelectuală s-a manifestat din anii adolescenței când aduna în caiete povești, legende, date despre sărbătorile țărănești, pentru ca mai târziu să-și găsească echilibru psihic, un izvor de sănătate morală în mediul țărănesc unde mergea adesea în satele de pe moșiile Văcăreștilor făcând adevărate introspecții.

Moștenirea culturală a avut-o de la înaintașii săi, părinți, bunici, străbunici dar calibrul ei intelectual urca peste media tinerilor, fiind remarcată și apreciată și de Victor Hugo. A avut o idilă cu Ferdinand, prințul moștenitor dar forțele politice și intelectuale din acea vreme s-au opus acestei căsătorii.

Opera ei a publicat-o în franceză iar în română s-au făcut traduceri Elena Văcărescu a devenit ambasador al culturii românești în Franța prin vocația, capacitatea și personalitatea ei fizică, psihică și intelectuală pe care o emana. Parisul a fost a doua ei patrie unde a manifestat o activitate culturală, literară și diplomatică. A deschis un salon literar la Paris, trimițând în România la revista: „Salonul literar” de la Arad, poezii. S-a afirmat mai mult ca poetă decât ca și prozatoare. Se remarcă cele două volume de versuri premiate de Academia Franceză-

1886: „Cântecele Aurorei” și 1899/1900: „Rapsodul de pe Dâmbovița”.A tradus poeziile lui Eminescu, Blaga, Minulescu, Topârceanu, Vinea.A scos o publicație românească la Paris, făcând propagandă pentru cauza românească, creând un ziar românesc la Paris: „La Roumanie”.

A făcut parte din Comisia Diplomatică Română la Conferința Păcii 1919-20, la Paris. Tot la Paris a fost conferențiar dedicat culturii și istoriei românilor, ceea ce i-a dat un statut european, diplomatic ș intelectual în lumea franceză.

În 1925 a fost numită în Academia Română iar în 1927 este aleasă membru al Academiei Franceze. I se acordă titlul de diplomat, cetățean de onoare al Franței, fiind prima femeie din lume care a primit acest titlu diplomatic.

În 1945 este cooptată în delegația română la Conferința Păcii de la Paris.

În 1945 și-a făcut testamentul în Franța, testament care a fost autentificat la Ambasada Română.

În 1947 a murit. Este de remarcat idealul din acest testament, care sete de o valoare unică în literatura românească: „Am servit și eu cu toată modestia o idee, am servit ideea românească, am conștiința de a fi respectat consemnul strămoșesc, străduindu-mă din toate puterile să colaborez la creșterea limbii române și la a patriei cinstire. Am încercat să răspândesc peste hotare faima neamului românesc și am servit în lume expansiunea sufletului românesc”.

În partea a doua a cenaclului, domnul președinte, scriitorul ALEXANDRU FLORIN ŢENE a prezentat biografia doamnei academician prof. univ. dr. ŞTEFANIA KORY CALOMFIRESCU.

Doamna academician s-a născut în 1938 în Turnu Severin, absolvind Facultatea de Medicină Generală „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, specialitatea neurologie. A avut o bogată activitate științifică urmând o carieră universitară și parcurgând toate gradele didactice până la profesor universitar.

A scris 27 lucrări de specialitate și peste 550 de articole și studii științifice, obținând două certificate de inovator în recuperarea tulburărilor de limbaj, fiind primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În prezent este profesor consultant, conducător de doctorat având afilieri multiple la organizații interne și internaționale. A obținut titluri și medalii de seamă printre care „Virtutea literară” de la Liga Scriitorilor Români care îi va fi înmânată la următoarea ședință a cenaclului Ligii Scriitorilor..

A scris numeroase cărți, despre academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, despre prof. dr. docent Dumitru Dumitrescu, despre Lucian Blaga dar în special despre generația de aur a școlii medicale clujene-prof. Ioan Goia, Constantin Urechea, , Ion Minea, Crișan Mircioiu, Iuliu Hațieganu.

Domnul președinte AL. FLORIN ŢENE a dat cuvântul doamnei academician prof. univ. dr. ŞTEFANIA KORI CALOMFIRESCU care a prezentat personalitatea profesorului de semiologie medicală IOAN GOIA. Valoarea acestui om spune domnia sa a constat în cinstea, corectitudinea, dăruirea de sine, vitalitatea de excepție, demnitatea Continue reading „Liliana DEREVICI: Medalion literar – „Personalități feminine ale culturii române, Elena Văcărescu și Ștefania Kory Calomfirescu„”