Mihai GANEA: părinții uitați

părinții uitați

 

priviți-i cum tac în dor și nevoi

și stau priponiți prin spitale sărace

ai noștri părinți orfanii de noi

părinții bătrâni paiațe buimace

 

le tremură pleoapa și mâna bolnavă

iar lacrima-n sec o înghit trinitari

cerșesc de la Domnul puțină zăbavă

nu știu ce anume bătrâni solitari

 

bătrâna aceasta prea udă de lacrimi

e mama cu sufletul ei de cristal

ce gânduri o bântuie veștede patimi

o ning ca o iarnă o ning val cu val

 

sub perna jilavă își trage o geantă

să dea un bănuț unei nurse cu toane

se târâie greu lângă pat aberantă

bunica și mama privind spre balcoane

 

dar nimeni nu vine și nimeni nu vede

noianul acesta de boli și dureri

ai săi au probleme de nu-ți vine a crede

domestice treburi de azi și de ieri

 

mai trece o noapte mai ia o pastilă

mai cere o cană mai vrea un flacon

mai geme odată mai plânge cu milă

ce stearpă e lumea de-a aici din salon

 

și aspre necazuri se-ndemn toate cele

trecem de-a valma plutind prin cutume

ne naștem de-a pururi cu bune cu rele

nu ne uita Doamne părinții în  lume

 

și trecem furtună prin toate de-o vreme

te chinuie greața de ei să te-apropii

și totuși curând vor veni să ne cheme

orfani de copii părinții și popii

 

priviți cum se plâng de dor și nevoi

și stau priponiți prin spitale sărace

ai noștri părinți orfanii de noi

părinții bătrâni paiațe buimace

––––––––––

Mihai GANEA

Imagine:  o bătrână din Maramureș, comuna Săcel

Simon JACK: Se întâmplă chiar acum (poeme)

În mai multe ierni simultan
se coc viitoare cuvinte tropicale ce-mi vor
pune aripile în rame de brad,
se îndoaie semne de-ntrebare drepte
ce până acum au fost pescăruși
fără limane,

trasez meridiane pe paralela
pedepsitului la moarte
în picioare
se târăsc deasupra doar mamifere
cu șapte picioare,
chiar acum deschid alți ochi în numele
lui Shiva, pe muntele lui Pluton,

între două respirări
clipele iau forme bizare de infinituri
ce încep doar lunea,
Eu stau printre ele la capătul celălalt
numărând câte zile de marți sunt
într-un an,

se întâmplă chiar acum…

 

 

Poem despre noi într-o zi ploioasă

 

poemul ăsta despre noi a căzut
în spatele cuvintelor ce ne legară
imbrățișarile pe cozile zmeilor
de porțelan,
plouă atât de mult afară că ferestrele
dispar în arce circulare
noi inotăm îmbrăcați în cuvântul
lui Noe,

poemul despre noi agonizează
în lira deșertului cu sfinxul ăla fără cap
ploile nu-l ajung,
versurile sale ca niște păsări din paie
ocrotesc zborul coapselor noastre,

Continue reading „Simon JACK: Se întâmplă chiar acum (poeme)” →

Corneliu NEAGU: Pe muchii de dileme

PE MUCHII DE DILEME

 

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas neprotejat

pe un tărâm străin care ascunde

un vast război, cu scop nedeclarat.

Ne rătăcim în căutări sterile,

bătând la porți lăsate cu-mprumut,

în dosul lor stă Kafka, nevăzut,

să scrie-n taină ultimele file

dintr-un roman rămas neînceput.

În timp ce așteptăm deznodământul

pe un crenel ce trebuia zidit,

Bacovia se-ntoarce osândit

ca, pe ascuns, să-si caute mormântul

în miticul Castel neconstruit.

Aștept în van minunea nesperată,

pe zidul dărâmat de sub crenel,

și parcă văd în față, deodată,

cum Kafka se ridică din Castel.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

7 decembrie 2019

Anna-Nora ROTARU: Cătând în ceață (poeme)

SE SCURG NORII ÎN ȚĂRÂNĂ…

 

De trei zile la rând plouă, vântul se zbate prin ramuri…
Împletit cer cu pământ, zi cu noapte-n mintea mea…
Mai arunc câte-o privire, pe-aburite de frig geamuri,
Poate-n nori cătând un semn, în picături balsamuri
Și-ntr-un târziu, adun gândurile, vraiște pe dușumea,
Bibelouri sparte, ce ploaia-mi întocmea…

Ascult ropote de tunete, cum demonizate se repetă,
Ca sulițe din ceruri, fulgerele se-mplântă în țărână…
Îmi străpung parcă și sufletul, cu vârfuri de baionetă,
Din temelii se zguduie casa, strâng trupul în jachetă,
Întrebându-mă, cu ce mânie smulge ușa din țâțână
Și, de teamă, o rugă buzele-mi îngână…

Demențial plouă și tot plouă, se sfâșie tot universul,
Mă simt mică de tot, ca o neputincioasă marionetă…
Privind la geam dezlănțuirea, am pierdut eu înțelesul,
De mă-ntreb ce-i omul, cât bun, păgân și cât alesul,
Strivit putând fi oricând… la fel ca furnică pe planetă,
Efemer și el, pe-a lumii-ntregi scenetă…

Comparşi par pomii, se zbânțuie caraghios prin ceață…
Se-ascund vrăbiile, în cuști urlă câinii, vitele-n ogradă…
Voi aștepta-nsă răbdătoare, seară, noapte, dimineață,
O nouă zi, speranță, cer senin, blând soare, verdeață,
Că, s-or ridica flori pe tulpină, mustinde ierburi în livadă,
După ploi cu furtunile în cavalcadă…

 

 

CĂUTÂND ÎN CEAŢĂ

 

Mă frământ, parcă n-am stare…
Ploaia-mi trece prin veşminte…
Văd năluci dinspre morminte,
Zăngănind din oseminte,
Şi ele-n lungă căutare…

Fug pe drumuri ca zăludă…
Fug şi sufletele zbuciumate,
De demult din trup plecate
Şi în vânturi spulberate,
De o mâna rea şi crudă !

Aud goarna cum răsună…
Sufletul ca ghem se strânge…
Buza-mi muşc până la sânge,
Că mi-e teamă de a plânge,
Numai lăcrima se-adună !

N-am nici voce că să strig…
Nici puteri că să mă doară…
M-am făcut o grămăjoara,
Ca un pui de vrăbioară
Tremurând în ploi şi frig !

Trist e-n lume şi-i prăpăd…
Chiar şi suflul îmi îngheaţă…
Prin năluci mă zbat în ceaţă,
Căutând vreo uşă-n viaţă,
Poate-un soare să mai văd…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Cătând în ceață (poeme)” →

Chryssa Nikolakis: Dorință

Fotografie de Germain Droogenbroodt, Lacul Como, Italia       

***

 

Dorință

 

Te ador, ești îngerul căzut

și înălțat la ceruri,

bând apa cristalină.

Te ador ca floarea care află

izvorul de cleștar castilian
din al evreilor deșert.

Te ador ca lacul ce visează
să-și afle albia ce duce

spre-ntinsul ocean,

spre împreunare.

 

Aș vrea să fiu eu boare

ce buzele-ți alină

și apa ți-o sărută,

  • dar nu-i prea mic potirul,

pentru a mă sătura?

Chryssa Nikolakis, Grecia, 1977

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

 

 ***

ΠΟΘΟΣ

Σε θέλω

σαν έκπτωτος άγγελος

που έφτασε στον Παράδεισο

κι ήπιε από πηγή καθάρια.

Σε θέλω

σαν λουλούδι

στην  Ιουδαία έρημο

που βρήκε την Κασταλία Πηγή.

Σε θέλω

σαν λίμνη που αποζητά το αταξίδευτο

Ωκεανός να γίνει ν’ αποδράσει.

Σε θέλω

άνεμος γίνομαι στα χείλη σου

φιλί να με κεράσεις

μα είναι το λαγήνι σου μικρό

και πώς θα με χορτάσεις;

 

Chryssa Nikolakis, Greece 1977

Dorel SCHOR: Victoria perseverenței

   Nu mai ţin minte exact cum am ajuns tocmai la domnul Solomonică, pentru că povestea a început cu câteva luni în urmă. În orice caz, aveam nevoie de un dulap, sau cel puţin, aşa hotărâse soţia mea. Adevărul este că se adunaseră o mulţime de boarfe, mă refer la rochii şi fuste, lucruri de ale copiilor, unele demodate, altele rămase mici care nu mai aveau loc în şifoner. Eu opiniasem că le-am putea plasa unor prieteni cu copii mai mici, ar fi un gest frumos şi am mai ieşi din casă cu ocazia asta, am putea face câteva vizite fără să venim cu mâna goală. Asta a fost părerea mea, aşa că împreună cu soţia am decis că avem nevoie totuşi de un dulap.

   Nu e desigur nici o problemă să cumperi un dulap, există atâtea firme concurente şi atâtea magazine specializate, care îţi oferă şi un cadou, nişte umeraşe, de pildă. Numai că locul ales pentru plasarea dulapului era precis dimensionat, avea 148 de centimetri. Dacă nu aţi ştiut până acum, aflaţi că toate dulapurile din comerţ au sau un metru cincizeci, sau doi metri, sau tot aşa, o cifră rotundă. Mă refer la lăţime.

   Pe scurt, a trebuit să apelăm la domnul Solomonică. L-am preferat pentru că e înalt, solid şi e român de-al nostru. În plus, mi-a făcut o reducere. Aşa că el a luat măsurătorile (1,48), a făcut o schiţă (parcă ar fi proiectat un cartier), a încasat un avans (cincizeci la sută pentru materiale) şi dus a fost. De atunci nu l-am mai văzut.

   Termenul iniţial era de trei săptămâni. Mi s-a părut puţin exagerat pentru un dulap care nu are nici măcar unu cincizeci, dar am cedat. După circa o lună, i-am telefonat, Omul, foarte amabil, îmi lăsase două numere de telefon. Continue reading „Dorel SCHOR: Victoria perseverenței” →

Al. Florin ŢENE: Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere (Eminescu)

Decalogul 39, vârsta lui Mihai Eminescu când a trecut în nemurire

 

    Toate aforismele de mai jos sunt scrise de cel mai mare ziarist al românilor.

 

1. Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță.

2. Oamenii se impart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțumiți.

3. Cele mai înțelepte planuri ne-ncoronate de succes se numesc nerozii.

4. E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.

5. Oamenii veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave.

6. Viațá este un moft, o prostie.

7. Tot ce respire-I liber, a tuturor e lumea.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere (Eminescu)” →

Liliana DEREVICI: Revărsare de har și dar pe aripi de colind de praznicul Sfântului Ierarh Nicolae în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca

Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae ne-a oferit astăzi 6 decembrie o stare de spirit înălțătoare, plină de bucurie și iubire prin minunatul concert susținut de corul „PSALMODIA TRANSILVANYCA” care ne-a bucurat inimile fiecăruia dintre noi.

Ne-a cântat sufletul și ni s-a întărit credința prin ascultarea acestui recital armonios al renumitei formații celebre, corul   „Psalmodia Transylvanica”, format din bărbați, preoți, diaconi ai Catedralei Mitropolitane și teologi.

După săvârșirea tainei Sfântului Maslu de către vrednicii slujitori ai altarului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” în frunte cu părintele prof. univ. dr. decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, VASILE STANCIU, domnia sa a adresat un cuvânt de învățătură, picurând nectar în inimile noastre. A devenit o tradiție ca în Postul Crăciunului împreună cu taina Sfântului Maslu ca acest renumit cor să ne aducă vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos prin colindele noastre tradiționale românești.

În cuvântul său de învățătură părintele decan VASILE STANCIU a exprimat câteva gânduri legate de viața și personalitatea acestui mare sfânt al bisericii prăznuit în fiecare an la 6 decembrie. Pornind de la troparul sfântului, o cântare care sintetizează viața unui sfânt care se cântă în ziua respectivă, părintele decan a evidențiat virtuțile Sfântului Ierarh Nicolae.

„Îndreptător credinței și chip blândeţilor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, părinte Ierarh Nicolae, roagă-l pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Cele câteva calități de seamă care reies din acest tropar sunt:

Nu numai că s-a născut în credința adevărată ci a și promovat-o, a transmis-o mai departe și la nevoie a și apărat-o cu fermitate în fața atacurilor eretice, intrând în conflict cu Arie. De aici reiese că trebuie și noi să ne apărăm credința prin exemplul personal ca atunci când oamenii ne văd să aprecieze că au văzut un creștin autentic.

Blândețea este o altă virtute de căpetenie a oricărui păstor de suflete. Mântuitorul le spune apostolilor: „Veniți la mine că sunt bând cu inima”. El nu se uită la fața omului ci în sufletul său, acolo văzând multă suferință trupească și sufletească, vindecându-i pe toți pe unde trecea.

Sfântul Nicolae era un învățător al înfrânării de la toate faptele rele-minciuna, viclenia, răutatea, furtul și celelalte păcate grele ce apasă pe viața oamenilor. El însuși s-a înfrânat ca păstor de suflete, dându-ne propriul său exemplu.

Pentru aceasta cu smerenia , cu modestia a câștigat cele înalte. Aceasta înseamnă să nu ne punem pe noi în centrul atenției care marchează, semnifică egoism și egocentrism ci pe cei din jurul nostru. Mântuitorul s-a smerit pe sine chip de rob luând, ascultător făcându-se până la moarte și încă moarte pe cruce.

Sărăcia, o altă virtute cu care se poate câștiga Cerul. Sfântul Ierarh Nicolae a vândut toată bogăția sa căci ca și călugăr și ierarh nu avea nevoie de bogăție materială și astfel câștigând bogăția spirituală. Și noi avem mare nevoie astăzi de această bogăție spirituală pe care să o câștigăm prin sărăcia cu duhul.

După aceste gânduri puse la sufletul nostru de părintele decan, a urmat concertul extraordinar de colinzi cuprinzând cele mai frumoase colinzi tradiționale românești printre care: un colind dedicat Sfântului Apostol Andrei, După datini colindăm, Închinarea păstorilor, Linu-i lin, La Vifleem colo-n jos, Dormi copil sfânt, Legănelul lui Iisus, Astă seară-i seară mare, Floricica, Colind din Maramureș, Bună dimineața la Moș Ajun, concertul încheindu-se cu o urare: Sorcova.

 După îndelungi aplauze părintele protopop paroh dr. DAN HOGNOGI a mulțumit oaspeților pentru starea de spirit creată, pentru bogăția sufletească primită, pentru bucuria adusă în inimile noastre, invitând oaspeții să servească câte un colăcel preparat de doamnele din parohie. Iar credincioșii au primit la ieșire, din partea parohiei câte o iconiță cu Sfântul Ierarh Nicolae.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!

—————————-

Prof. Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

6 Decembrie 2019

Gheorghe Constantin NISTOROIU: URARE de MOŞ NICOLAE

URARE  de MOŞ NICOLAE

 

 

Moşul iubit aduce iarăşi daruri dragi

Odraslelor gingaşe ce fug la ciuboţele.

Şoapte şi chicote, îmbujorări de fragi,

Nicolae sfântul e unul din trei Magi,

Iureşul în casă e zbor de rândunele.

Copiii râd şi cântă suava bucurie…

O! Câte steluțe lucesc în ochii lor,

Lacrimi de soare pe chipul Mamelor

Aduc mireasmă vieţii din mirul clipelor,

Edenul se pogoară în Sfânta Românie. 

 

 

Daruri, colinde, bucurii şi mulţi ani!

 

În mod expres pentru Nicoleta Nistoroiu,

Nicolae Plopeanu şi Tuturor

purtătorilor sfântului Nume!

 

+ Sfântului Ierarh Nicolae – Ocrotitorul Familiei creştine

 

GHEORGHE  CONSTANTIN  NISTOROIU

6 decembrie 2019

Camelia CRISTEA: Scrisoare…

Scrisoare…

 

Moșule în acest an, ghete nu mai pun la geam
Am primit daruri mereu de la Bunul Dumnezeu!
Dar te rog să duci colaci chiar la oamenii săraci,
Un bănuț să lași de-o pâine, cel sărman să creadă-n mâine!

 

În spitale să duci mir celor ce sunt mai umili
Să le pui și pansamente din trăiri ce-au fost absente,
Credința să le-o ții trează, celor ce încă veghează
Și-n tăcerea nopților uneori poate oftează…

 

Răni să vindeci de vei vrea chiar cu mare mila Ta,
Unde-i frig să duci caldură, pentru cei ce încă-ndură
Răului să-i pui și piedici cum ne spun și marii clerici,
Bucuria să-nflorescă ca-ntr-o glastră la ferestră!

 

Te-aș ruga să dai lumina celui ce nu poartă vină,
Gârbovitului să-i ei chiar povara dacă vrei
Schiopului să-i dai toiag și o inimă cu nard,
Fiecare să primească Pâinea Sfântă Împărătească!

 

Sfinte Mare Nicolae și în iesle să duci paie,
Când vine Domnul Hristos să le pui aici… pe jos
Să încălzești ușor pereții cum am spus chiar și profeții,
Pruncul să fie vegheat de un Înger luminat!

 

Iar în fiecare casă să pui lampa cea frumoasă,
Cu credință și nădejde, toate astea par mai lesne,
Pentru fiecare dar, clipe ce-au primit și har
Îți spun Sfinte Mulțumesc vreau să învăț să dăruiesc!

—————————–

Camelia CRISTEA

5 Decembrie 2019

(foto sursa internet)