Mariana GURZA: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversar

cunună de biruință

                                                    (Cu drag, Emiliei Țuțuianu)

 

 

Nostalgii târzii

prin timpul istovitor

când mărgelele vremii

se deșiră necontrolat

într-o poiană a vieții

unde harfele cântă

și îngerii într-o litanie

împletesc din busuioc sfințit

cunună de biruință.

Izbânda luminată de cer,

aduce prinos

nevăzut,

nerecunoscut,

dar tămăduitor.

Tu, ai rămas aceeași;

o floare de mac

într-un lan mănos

spre bucuria celor dragi,

intangibilă și puternică…

Ai urcat munții,

ai schimbat albia râului

și ți-ai pregătit drumul

spre mântuire…

 

pentru tine,  femeie – floare !

 

Ne întrebăm uneori ce este prietenia

când înșelați de vremurile tulburi

în necunoscute labirinturi

rătăcim tăcuți învățând smerenia.

 

Azi nu știu ce aș mai putea spune

când ani la rând sperat-am în iubire

liane ne-au înfășurat în amăgire

și pe frunte ne-au pus cunune.

 

Am lăcrimat cu neputințe

în ceasurile de veghe ale nopții

urcând smerite scările sorții

prin lungi mătănii și credințe.

 

La zi mare, cunună vreau să-ți fac

să-ți împodobesc chipul cu lumină

s-alung tristețea, și dorul ce alină,

să-l pot aduce azi în prag…

 

Florile azi să te împresoare

îngerii lin, în casă să coboare

pentru tine,  femeie – floare !

———————————

Mariana Gurza

Timișoara

12 iulie, 2018

***

 

Emilia Țuțuianu[1] (n. 12 iulie 1961, Râșca, Suceava) este psiholog, editoare, publicistă şi poetă din Roman.

Biografie: A studiat la Liceul Roman Vodă din Roman și ulterior la Facultatea de filozofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași secția: Relații Publice, Comunicare Socială și Asistență Socială, specializarea socio-psihopedagogie.
La îndemnul criticului literar Ion Rotaru publică poezie: volumul Flori de măr, în anul 2002.
Clipele petrecute la Văratec și Agapia, prietenia cu Maica Benedicta și Sorin Ullea (cercetător în cadrul Institutului de Istoria Artei al Academiei Române) i-au marcat destinul literar.
În anul 2002 înființează prima editură laică[2] din Roman, Editura Mușatinia[3], la sugestia poetului Daniel Corbu, cu ocazia lansării volumului de versuri Flori de măr.
În anul 2004 îi apare al doilea volum de versuri, În amurg, Editura Timpul, Iaşi.
Din 2007 este vicepreședinte fondator[4] al Societății Culturale George Radu Melidon din Roman, fondatoare și redactor șef a revistei literare,Melidonium[5] (prima revistă culturală a Romanului) și a revistei online Melidonium[6].
În perioada 2015-2017 a inițiat, proiectat și coordonat realizarea proiectului Centrului Cultural Spiritual de la Varatic.

Ca editor a ințiat colecțiile:
• Harisma – transcrierea operei lui Melchisedec Ștefănescu – Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman; Încheierea cronologiei picturii moldovenești, sec. XV-XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure; Acatistul îngerului păzitor
• Harpha – Mileniul trei pe portativ: Ontifonismul, Olnifonismul, Omnifonismul.
A inițiat revista Constelații, revistă a Spitalului de psihiatrie Sf. Nicolae din Gâdinți, prima revistă de socio-psiho-terapie după anul 1989, din județul Neamț. Colaborare la reviste de cultură: Moldova literară, Antiteze, Singur, Cuvântul liber, Asachi, Dor de Dor, Vatra Veche, Conta, Pagini românești[8] din Noua Zeelandă, Tribuna noastră (Canada), Gândacul de Colorado, Observatorul-Toronto.
Prezentă în diverse antologii de poezie din țară și străinătate, precum și în reviste literare din: Canada[9], Noua Zeelandă[10], Statele Unite[11].

Directoare a Editurii Mușatinia,
Redactor șef revista Melidonium,
Redactor la revista Dor de dor[7] din Călărași.
Membră colaboratoare a ASLRQ, Canada
Membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Iaşi
Membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova (din 2016)
Colegiul director Asociația Centrul Cultural Spiritual Varatic

Activitate publicistică

Volume publicate:

• Flori de măr, Ed. Princeps, Iași 2002, editor Daniel Corbu
• În amurg, Ed. Timpul, Iași 2004, editor Marius Chelaru
• Pentru tine, când vei veni, Ed. Singur, 2017
în colaborare
• Pictorul Constantin Bârjoveanu, Ed. Mușatinia, 2003, coautor Profira Bârjoveanu,
• Cordun monografie, Editura Mușatinia, 2013,
• Zboruri întrerupte, Ed. Mușatinia, 2008, coautor Emil Bucureșteanu

Interviuri

• Convorbiri cu scriitorul Ștefan Dumitrescu, Editura Singur, 2016
• Azi… pentru mâine, dialoguri, Ed. Eikon, 2017

coordonator

• Ben Todică, ambasador onorific al românismului în lume, Editura Mușatinia, 2013,
• Monografia Cordun, Ed. Muşatinia 2013
• Apropieri Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând și suflet, Ed. Mușatinia, 2017
• Adrian Erbiceanu un bijutier al gândului profund, Ed. Mușatinia, 2017
• Irimescu – Demiurgul de tăceri /Irimescu a demiurge of silence, Gh.A.M. Ciobanu, Ed. Muşatinia, 2015
• Veronica Balaj – Coordonate critice – activitate literară – referinţe critice – note biografice, Ed. Mușatinia, Roman, 2015

prefațator

• Prefaţa volumului Identităţi artistice la Roman – revista Moldova literară nr. 14. iunie 2014
• Traian Vasilcău, un ,,Sfeşnic în rugăciune!”, prefaţă la volumul ,,Şfeşnic în rugăciune” de Traian Vasilcău; Melidonium, 2014
• Postfața volumului Fenomenul artistic romașcan – Minodora Ursachi, Ed. Mușatinia, 2016,
• Curcubeu  într-o peniţă, Mădălina Gavrilă, Ed. Muşatinia 2003
• Pegasul dă cu copita,  Constantin Bârjoveanu, Ed. Muşatinia 2003
• Zboruri întrerupte – Poeta Viviana Michiu, Ed. Muşatinia 2008
• Cartea cu vise,  Gheorghe Stoica, Ed. Muşatinia 2013
• Identităţi artistice la Roman, Minodora Ursachi, Muşatinia 2013
• Monografia Cordun, Ed. Muşatinia 2013
• Eliberarea de Anteu, Constantin  Enianu, Muşatinia 2014
• Postume vii, Boris David, Ed. Muşatinia, 2014
• La poarta sufletului tău, Marin Toma, Ed. Muşatinia 2014
• Primăvara sunetelor, Boris David, Ed. Muşatinia 2015
• Muzeul din școala noastră – atelier de creație și educație, Otilia Mircea, Muşatinia 2016
• Apropieri : Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând şi suflet,  Ed. Muşatinia, 2017

 interviuri:
• Dialog cu psihologul Emilia Ţuţuianu – interviu cu scriitoarea Veronica Balaj
• interviu la Radio Timişoara
• interviu cu scriitoarea Veronica Balaj, revista Conta nr 15-16/2014 pag. 173, Melidonium
• interviu cu scriitorul Boris David
• interviu – Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe”
• ,,Voi lua cu mine noaptea” – interviu cu poetul Dimitrie Grama
• Interviu cu prof. univ. dr. Tiberiu Tudor

articole:

• Aplicabilitatea gândirii filosofice a lui Vasile Conta, 1988
• Dimensiuni ale muzeografului creator. Penel, culoare și lumină pentru eternitate – Din istoria orașului Roman 616 ani, Ed. Papirus Media, București, martie 2008
• Filosoful Tudor Ghideanu, revista Asachi, nr.11/2010, p.10,
• Tudor Ghideanu – Un adevărat patriarh al culturii româneşti – Din istoria oraşului Roman, martie 2010
• Acasă, revista Dor de Dor, Călărași, iulie, 2011, p. 17,18, pag. 16-17-18
• Acasă, Centrul De Excelență în Promovarea Creativității Românești, Itaca-Dublin, 26 noiembrie 2012
• Poezie – revista Dor de Dor nr. 66 2012 pag. 31
• Gheorghe Stoica – poesis, penel și culoare, revista Studia Romanesia, Roman, martie 2014, p. 135,
• Poeta Viviana Michiu, revista Roman Mușat, martie 2009,
• O sută de ani de rostire filosofică românescă – Melidonium, 2009, pag. 30
• Zboruri întrerupte – Melidonium I, 2009, pag. 31,
• Un pictor de neuitat – Melidonium II, 2009, pag. 25
• O lume eterogenă.. sub microscop – Melidonium 2011, pag. 12
• O poetă romașcană – Melidonium 2011, pag. 41
• Portrete printre rame – Melidonium 2011, pag. 40
• PS Ioachim Băcăuanul, Cel mai important imnograf al sfinților români – Melidonium 2013, pag. 60,
• O legendă vie a culturii romașcane: Gheorghe A.M. Ciobanu; apărut în Melidonium, revista Conta pg. 277, 2015

Distincții

• Premiul Culturii romașcane[12], 2006;
• Medalia de argint a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului[12], 2008;
• Diploma de excelență a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului[12], 2009;
• Locul II, reportaj literar la Concursul de poezie, proză, teatru, secțiune Dor de Dor Ipotești reportaj literar[13] 2011;
• Locul I, proză la Concursul de poezie, proză, teatru Dor de Dor Ipotești, secțiune proză[14]2012;
• Diploma de excelență[15] – Pentru implicarea și sprijinirea actului cultural– oferită de Asociația pentru dezvoltarea și sprijinirea spiritului rural Călărași, condusă de scriitorul Marin Toma
• Diploma de excelenţă – Pentru implicarea şi promovarea culturii în mediul rural – oferită de Primăria Cordun, Neamţ.
• Diploma de excelenţă din partea Fundaţiei pentru cultură şi învăţământ Ioan Slavici din Timişoara 2014
• Diploma la Gala excelenţei liberale Miclăuşeni mai 2015
• Diploma din partea Asociaţiei Cetatea Nouă
• Premiul pentru revista Melidonium la Gala Culturii Nemţene Superlativele culturale ale anului 2015
• Diplomă de excelență din partea Ligii scriitorilor Filiala Iași
• Crucea Sfântului ierarh Dosoftei, pentru inițierea, proiectarea și coordonarea construirii Centrului Cultural Spiritual Varatic, 29 iulie 2017
• Diploma de merit, Primăria comunei Agapia, în semn de recunoaștere a inițiativei remarcabile de creare a Centrului Cultural Spiritual Varatic, 29 iulie 2017

 

Prezentă în antologii:

• Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, de la origini până în prezent, Ed. Dacoromână, 2009, pag. 915-916
• Tudor Ghideanu – Ut pictura poesis, Ed. Princips Edit, 2002, p. 5-10,
• Conferința Națională de Antropologie Urbană, coordonator Adrian Majuru, ediția a II-a, Roman, octombrie 2010, p. 261
• Mihai Andone Delahomiceni – Pagini din Istoria Romanului, Ed. Grafit, Bacău, 2007 , pag. 471
• Laurian Ante – O antologie a literaturii nemțene, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, pag. 273-280,
• Emil Bucureșteanu – Poeți nemțeni, Ed. Timpul Iași, 2008, pag. 87-97,
• Virgil Răzesu – Scriitori din Neamț, Ed. Răzeșu, Piatra Neamț, 2012, pag. 307-311,
• Marin Toma – Antologia Dor de Dor, Ed. Mușatinia, Roman, 2011, pag. 192-203 și pag.379-386,
• Marin Toma – Antologia Dor de Dor 2012, Ed. Mușatinia, Roman, 2012, pag. 399-403, 210-225, 3-6 ,
• Constantin Toni Dârțu – Personalități române și faptele lor, 1950-2010, vol. XLIX, Ed. Studis, Iași, 2012 pag. 377-407, 2012,
• Constantin Toni Dârțu – Personalități române și faptele lor, 1950–2000, Ed. StudIS, Iași, 2011, pag. 490.
• Gheorghe A. M. Ciobanu – Portrete printre rame, Ed. Mușatinia, 2012, pag. 60,
• Constantin Tomșa – Note de lector, 2012
• Constantin Tomșa – Împătimit de lectură, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2006,
• Constantin Tomșa – Împătimit de lectură: Cărți și autori, Ed. Conta, Piatra Neamț, 2008, pag 55,
• Constantin Tomșa – Contemporani cu ei, Ed. Timpul Iași, 2009, p. 48,54,
• Gheorghe A. M. Ciobanu – Scrieri, Litera, Ed. Știința și Tehnica, București, 2004, , pag 170-172 – Un paradis, cu mărul doar în floare
• Dana Vega, Maria Vartolaș – Biblioteca Municipală George Radu Melidon, Roman (1885-2005), Ed. Mușatinia, p. 53,66,94,107
• Marius Neculai, Mihaela Tihon – Personalități romașcane, Ed. Serafica, 2013, pag.157-158,
• Tomşa Constantin – Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ – de la copişti la suprarealişti, sec. al XV-lea – 2012, Ed. Cetatea Doamnei şi Ed. Crigarux, Piatra Neamţ, 2014,
• Tomşa Constantin – Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ, Ed. Cetatea Doamnei şi Ed. Crigarux, Piatra Neamţ, 2014.
• Antologia ASLRQ 2015 – Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada
• Minodora Ursachi – Fenomenul artistic romașcan, Ed. Mușatinia 2016
• Antologie Ascior 2017 Literatură, coordonator Ioan Nicolae Mușat Ed. Teocora 2018

Bibliografie

în periodice:
• Ziarul de Roman, 5 aprilie 2003 – Lansare de carte pentru copii, la Biblioteca Roman, (articol de C. Zanocea)
• Ziarul Monitorul, 30 iulie 2005 – Editura Mușatinia la aniversare, (articol de Lia Popa)
• ziarul Evenimentul regional al Moldovei, 5 aprilie 2007 – Misiunea de editor…, dialog cu directorul editurii Mușatinia din Roman, (Lia Popa) ISSN 12209295.
• Ziarul de Roman, 13 mai 2002 – Flori de măr pentru romașcani, (articol de Flora Ordean)
• Ziarul de Roman, 20 mai 2002 – Un paradis cu Mărul în floare (cronică literară),(autor Gh. A.M. Ciobanu)
• Ziarul de Roman, 13 august 2004 – La început a fost… visarea (cronică literară), (de Gh. .M. Ciobanu)
• ziarul Monitorul, 30 aprilie 2004 – Volum de poezie, lansat la Biblioteca Municipală Roman: În amurg, poeta romașcană Emilia Țuțuianu, (A. Opriș)
• ziarul Monitorul de Neamț și Roman, 15 iunie 2011 – Emilia Țuțuianu premiată la Botoșani, (articol de L. Buga)
• ziarul Cuvântul – Târgu Mureș: Dialoguri cu Emilia Țuțuianu un om cu suflet și minte pentru cultura mileniului 3 românesc, 18 iulie, 2013, ISSN 12214310
• revista Vatra Veche, nr.3(51), martie 2013 – Poeta Emilia Țuțuianu, p. 80, ISSN 20660952
• revista Art – Emis, 8 iulie 2012 – În amurg, (Tudor Ghideanu), ISSN, ISSN-L 2247- 4374
• revista Dor de Dor, Călărași, iulie, 2011: Emilia Țuțuianu – 50 de ani, p. 17,18, ISSN 118414842
• Ziarul de Roman- Gh.A.M. Ciobanu – Primii fiori ai mei, la Muşatinia, mai 2014
• Ziarul de Roman- Gh.A.M. Ciobanu – Nou Ave, Editurii Muşatinia, iunie 2014
• Suceava News
• Lăcașuri ortodoxe
• Ziarul de Roman iulie 2017
• Ziarul de Roman- Proiect al editorului romașcan Emilia Țuțuianu, iulie 2017
• În Roman – Emilia Țuțuianu, decorată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Note

1. Calendar (12-18 iulie) 2013, 11 iulie 2013, ziarul Ceahlăul
2. Editură cu un calculator și o mână de oameni – un proiect ambițios promovat de psiholog Emilia Țuțuianu, Ziarul de Roman, 2 mai 2006 (articol de Ana-Maria Postelnicu),, pentru ca zestrea de cultură de ieri și de azi a oamenilor de cultură nemțeni să nu se piardă, cu ajutorul unui calculator, o romașcană – Emilia Țuțuianu, a înființat prima editură laică, Editura Mușatinia, îmbinând profesia de psiholog cu cea de editor” Ana-Maria Postelnicu
3. Editura Mușatinia a împlinit 10 ani, Ana-Maria Postelnicu, 23 octombrie 2012, Ziarul de Roman
4. Conform deciziei nr. 69360/3.02.2009 eliberată de Ministerul Justitiei–Serviciul Relații Publice și Cooperare cu ONG; personalitate juridică, Judecătoria Roman
5. Editura Mușatinia a împlinit 10 ani – fondatoarea Editurii Mușatinia se poate lăuda cu 101 apariții editoriale * ea este și editor al revistei Melidonium, singura revistă de cultură din Roman, Ziarul de Roman, 23 octombrie 2013 (de A. Postelnicu)
6. La mulți ani, Melidonium, pe altarul culturii!, Cristiana Bortaș, 20 noiembrie 2013, Ziarul de Roman
7. redactor, la revista Dor de dor (la pag. 31)
8. Emilia Țuțuianu, Parfumul anilor ce-au fost, Pagini Românești din Noua Zeelandă, nr. 86, august 2012 – ISSN 11744847, p. 8
9. Poezia Emiliei Țuțuianu, între teluric și astral, Observatorul, Toronto, 7 noiembrie 2013
10. revista Pagini românești din Noua Zeelandă
11. Gandacul de Colorado
12. Melidonium
13. Rezultate concurs Dor de Dor 2011
14. Rezultate concurs Dor de Dor 2012
15. Hotărârea nr. 12 de Consiliu Local Dor Mărunt, județul Călărași, din 15 august 2013, prin care Asociația pentru dezvoltarea și promovarea spiritului rural premiază cu Diploma de excelență ,,Dropia de aur,” pentru implicarea și sprijinirea actului cultural național, pe Emilia Țuțuianu

Aprecieri

„Emilia Țuțuianu este o neoromantică. Poeta caută mereu pretexte de dor și își făurește din iubire un ideal, o forța tutelară. De aici, acea poezie ce îi păstrează puritatea romantică, simțirea neviclenită. Pe de altă parte, creația poetei Emilia Țuțuianu, dezvăluie acea neliniște specifică Eului său în fața realului ce-i atacă ființa-i înclinată spre visare”. (Daniel Corbu– referințe critice)

„Apreciez mult de tot delicateța, inefabilul și suavul lirism, nu neapărat în descendența Dumitru Anghel ori Șt. O. Iosif ci într-un chip cu totul original, absolut personal… Îi profetizez o mare, strălucită carieră de prozatoare… lirică.” (Ion Rotaru – ,,O istorie a literaturii române de la origini până în prezent”).

„Constant edificată, mereu înălțată și risipită, răbdător expusă dualității tainice dintre suferință-așteptare și iubire-speranță, poezia Emiliei Țuțuianu aflată în maturare perpetua, promite zboruri spre alte și alte înălțimi, care îi certifică talentul, prin fidelitatea crezului și felurimea plasticizantă a imaginii”. (Tudor Ghideanu – ,,Ut pictura poesis”)

EmiliaŢuţuianu – Un nume ce reprezintă o fiinţă planetară deosebită..: „Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalităţi accentuate”, iată acum şi o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelaţiei noastre, chiar şi prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romaşcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieşeancă şi în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă şi eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Muşatinia, unde se întâlnesc autori din toată ţara.” – (Gheorghe A.M.Ciobanu – ,,Portrete printre rame”)

https://tutuianuemilia.wordpress.com/biografie/

Carmen CIORNEA: Urmele locuirilor

URMELE LOCUIRILOR

 

Lăcrimează lutul
unde până mai ieri a locuit
icoana îngerului pe aripile căruia s-a
înălțat omul pentru a întâmpina
cu voioșie
noianul de pustiu.

 

Lăcrimează duhul
unde până mai ieri a locuit
icoana maicii din brațele căreia s-a
coborât fiul pentru a întâmpina
cu voioșie
răstignirea omului.

––––––––––-

Carmen CIORNEA

11 iulie, 2018

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866-1947 (10)

Subliniem că a fost o retragere silită, datorată nu opoziţiei interne, cât, mai ales, presiunilor exercitate de puterile europene, ostile prezenţei ,,revoluţionarilor” la conducerea guvernului. Cea care a jucat un rol însemnat în retragerea guvernului Golescu a fost Franţa! În urma accentuării neînţelegerilor franco-prusiene, prezenţa lui Carol pe tronul României nu era privită cu ochi buni la Paris. Cercurile oficiale franceze se arătau ostile prezenţei radicalilor în guvern, în exterior, exista suspiciunea că aceştia urmăresc încheierea unei alianţe secrete cu Prusia şi Rusia, pentru a obţine  independenţa. Rolul avut de radicali în impunerea concesiunii Strousberg, reorganizarea armatei după model prusian, renunţarea la misiunea militară franceză şi aducerea colonelului Kranski au înrăutăţit şi mai mult situaţia. Prezenţa acestui ofiţer la Bucureşti era considerată de francezi drept dovada cea mai clară a gravitării României în sfera de influenţă a Prusiei.

Atitudinea guvernelor radicale faţă de Austro-Ungaria, planurile elaborate de ei pentru eliberarea Transilvaniei, sprijinul constant acordat cetelor de luptători bulgari au adâncit ostilitatea conducerii franceze, ceea ce l-a determinat pe Napoleon III să-şi intensifice presiunile asupra principelui Carol şi să abandoneze cooperarea cu radicalii. În această vreme, acţiunile diplomaţiei franceze erau dominate de închegarea unor alianţe împotriva Prusiei şi de preîntâmpinarea oricăror complicaţii în Balcani. Dar rolul esenţial în retragerea radicalilor de la guvern i-a revenit Prusiei, Bismarck fiind informat despre încercările Franţei de a construi alianţe în ipoteza unui război. Pentru a anihila aceste planuri, el a căutat să-şi asigure neutralitatea Austro-Ungariei, înfăptuirea obiectivelor sale fiind facilitată de considerentul că ungurii, după reuşita din 1867, nu doreau un război cu Prusia. După înţelegerea dintre Bismarck şi Andrassy, consulul prusian a intervenit energic la Bucureşti, cerându-i principelui Carol să renunţe la serviciile radicalilor. Intervenţia lui Bismarck, care ameninţa cu rechemarea consulului său, a grăbit retragerea guvernului Golescu.

Noul guvern era condus de conservatorul moderat Dim. Ghica, care deţinea şi portofoliul lucrărilor publice, dar avea o compoziţie liberală moderată, M. Kogălniceanu, Al. G. Golescu-Negru, V. Boerescu. Cabinetul D. Ghica era constituit cu acordul fruntaşilor radicali şi părea să pregătească terenul pentru revenirea la conducere a acestora, este relevant că preşedinte al Senatului a fost ales N. Golescu, iar în fruntea Camerei a ajuns I. C. Brătianu. Acesta este un indiciu al dominării în continuare a celor două Camere de către radicali. În aceste condiţii, situaţia guvernului era foarte dificilă pe plan intern şi extern: lipsit de majoritate parlamentară, combătut de grupările conservatoare şi de Fracţiune, hărţuit continuu în Camere, el nu putea desfăşura o activitate normală. Brătianu, preşedinte al Camerei, încerca, din umbră, să conducă guvernul, el insista să discute cu miniştrii toate problemele de politică internă şi externă şi să-i oblige să se conformeze indicaţiilor sale. Coabitarea dintre guvern şi parlament nu a durat, radicalii considerau noul cabinet ca un ,,rău necesar” şi ca un guvern de tranziţie, iar cum miniştrii lui nu aplicau linia lor politică, ei au trecut la obstrucţia parlamentară. La aceasta a contribuit şi neînfăptuirea măsurilor preconizate în legea de organizare a armatei privind miliţiile şi gloatele, precum şi rechemarea generalului Alex. Macedonschi, adversar al legii. O altă sursă de neînţelegere a fost prezenţa colonelului Kranski, prusian, în preajma principelui, în timp ce misiunea militară franceză era rechemată.

Pe de altă parte, puterile garante, satisfăcute de retragerea guvernului Golescu, erau nemulţumite de păstrarea unui parlament cu majoritate radicală. Guvernele europene erau iritate de eventuala revenire a radicalilor şi insistau să fie dizolvate camerele. Din Franţa soseau sugestii din partea lui Napoleon III, prin care principele era atenţionat ,,cât e de puternic şi aventuros partidul roşu”, mai mult, ministrul Lavalette credea într-o ,,înţelegere secretă a partidului Rosetti-Brătianu şi a prinţului cu Petersburgul”. La rândul său, Bismarck adresa o scrisoare principelui în care se erija în sfătuitorul acestuia: să stabilească ,,raporturi pline de încredere cu Poarta” precum şi ,,o înţelegere cu Ungaria”, deoarece guvernul prusian ,,s-ar vedea nevoit să protesteze, prin toate mijloacele, contra bănuielilor de solidaritate cu pretinse proiecte române asupraTransilvaniei”. Ulterior, soseau veşti şi de la prinţul Carol-Anton: acesta transmitea lui Carol că avusese loc o schimbare ,,extraordinară” a opiniei europene în privinţa României, care ,,ar fi căzut în cel mai mare discredit, dacă Brătianu nu s-ar fi retras”. În aceste împrejurări, afişând o evidentă prudenţă, domnitorul s-a arătat rezervat faţă de planurile de alianţă ofensivă antiotomană cu Grecia, pe care le propunea prinţul Grigore Ipsilanti, în primăvara lui 1869.

Numirea generalului Macedonski a dus la votul de blam al Camerei, apoi, după votarea bugetului, la 28 ianuarie 1869, principele a decis dizolvarea Adunării Deputaţilor. Relaţiile dintre Carol şi Brătianu s-au alterat treptat, înaintea dizolvării, principele avusese o lungă convorbire cu acesta şi i-a spus: ,,Un Hohenzollern nu se lasă aşa uşor răsturnat ca un prinţ parvenit”. Alegerile pentru Cameră, desfăşurate în martie-aprilie 1869, au provocat nelinişte în rândul cercurilor conducătoare, guvernul şi principele au trecut printr-o mare cumpănă şi ,,numai energia lui Kogălniceanu a împiedicat transformarea bătăliei electorale într-un adevărat război civil”. Acesta, ca ministru de interne, a acordat o atenţie specială alegerilor pentru Cameră, urmărind să obţină o majoritate liberal-moderată, să constituie un partid propriu şi să impună programul său de reforme. Prin jurnalul ,,Adunarea Naţională”, el a desfăşurat o intensă propagandă în sprijinul programului său de reforme, ce viza revizuirea Constituţiei, lărgirea democraţiei, aplicarea integrală a legii rurale, modificarea legii tocmelilor agricole, descentralizarea administrativă. Alegerile, coordonate cu autoritate de Kogălniceanu, influenţate însă de prefecţi, au dus la o majoritate liberală moderată în Cameră.

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866-1947 (10)” →

Cristian Gabriel VULPOIU: Fără tine

FĂRĂ TINE

 

Îți plâng iubirea pe note de pian,
Și fiecare sunet e o rană
Aud încă vocea ta ca un pumnal
Îmi lasă-n piept durere inumană.

 

O chitară cântă pe plajă a blestem,
Mă doare marea, iar valul mă ucide
Amurgul pare o criptă și mă tem
Te rog când pleci, fereastra nu o închide.

 

Lasă-mă străin și gol, să nu mai fiu,
Ci doar ca pân`acum, doar o fantasmă
Dacă sunt mort sau dacă sunt viu
Să răsfoiesc a abisului catapeteasmă.

 

Fără tine timpul mă orbește,
Mugurii de clipă s-au cam vestejit
Acum numai tăcerea îmi șoptește
În genuni să rămân veșnic osândit.

 

Fără tine clepsidra plânge a moarte,
Cu ploi de vise și iubiri ucise
Sărut hotarul de dor ce ne desparte
De pocalele dragostei cândva promise.

–––––––––––

Cristian Gabriel VULPOIU

11 iulie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Nedumeriri lirice

Pentru că-s foc

 

De ce mă-ntrebi când vorba ta, te tace?
De ce mă vezi cu ochii verzi închişi?
De ce m-atingi cu mâna, când te zace?
De ce miroşi cu nări de robi învinși?

 

De ce când scrii, uitat-ai alfabetul ?
De ce gândeşti, la margine de gânduri?
De ce pictezi când ai uitat portretul ?
De ce prin sânge, macii cresc pe rânduri ?

 

De ce mă sorbi, când buza ta e arsă ?
De ce mă chemi pe aripi de plăceri ?
De ce mă arzi, când norii se revarsă ?
De ce şi azi, mai plângem, după ieri ?

 

De ce în toamnă dau în clocot merii?
De ce aprinzi, al timpului ,bastard ?
De ce mă frig, în sânul primăverii ?
Pentru că-s foc…şi-n mine toate ard.

 

Să nu-mi lași visele să moară

 

Să nu-mi lași visele să moară
Și toamna, fără amintiri. ..
Pe drumul meu, de bună oară
Nu mai cresc vara trandafiri.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Nedumeriri lirice” →

Elena VOLCINSCHI: Femeia nepăsării, voi fi!

FEMEIA NEPĂSĂRII, VOI FI !

 

Ce-ar fi, să locuim o noapte pe un val?
Chiar de-i un vis, eu mi-l doresc cu tine!
În locul unui așternut, ce ar părea banal,
Să alegem spuma dalbă din valuri marine.
Pe creștetul simțirii ce s-o aprinde-n noapte,
Să auzim cum murmură marea-nspumată
Iar vântul, sub magia nopții așteptate,
Ne-o legăna visarea cu boarea-i minunată…
Sfios, sub cer senin dar tremurat de stele,
Când luna o dantela în grații de lumină
Să-mi mângâi plete sure pân’ ce visări rebele,
M-or aduna-n iertarea din cea mai mică vină!
………………………………………………………….
De nu, mă lasă…Cât timp am să trăiesc,
Visul să îmi îngheț în timpul meu de soartă…
Îmi liniștesc pornirea, altfel… înnebunesc!
Nătângă sunt, dar vie; nu sunt moartă!
Mă lepăd iute de mila acestui gând durut ,
Alung chiar și speranța rămasă în minte.
„Femeia nepăsării voi fi’’! Am greșit, când am vrut,
Un vis, pe un val înspumat, sub o briză fierbinte…

–––––-

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Iubită doamnă”, 2016)

Dorina OMOTA: Tu n-ai să știi…

Tu n-ai să știi…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce sunt azi tăcere,
Nu ești decât un gând,
Hoinar printre himere…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce m-ascund în vise
Și scriu pe cer gemând,
Speranțe compromise…

 

Tu n-ai să știi nicicând,
De ce din ploi de stele
Curg doruri așternând
Talaz de lacrimi grele…

 

Tu n-ai să știi nicicând
De ce dragostea moare
Dar o să simți curând
Disprețul care doare…

 

Tu n-ai să știi nicicând
De ce sunt azi tăcere,
Nu te mai port în gând
Și nu mai vreau himere!

————————————

 Dorina OMOTA

10 iulie, 2018

Imagine: Lucian Opriceanu

Emilia ȚUȚUIANU: Poesis

MÃRIMEA TIMPULUI

 

Zilele şi nopţile se măsoară cu ora.
Unele sunt scurte, altele sunt lungi,
Dar mărimea lor nu depinde de oră
Ci, doar de ţelul la care vrei s-ajungi.

 

Eu vreau zile şi nopţi ca la Polul Nord
Poate că atunci voi avea Timp
Să Trăiesc, să Gândesc, să Iubesc
Dar, poate că nici atunci,
fiindcă,
Şase luni noapte, şase luni zi,
Se măsoară tot cu ora

…………………………….

Nu-mi rămâne decât timpul
Transformat în Eternitate

 

PIOŞENIE

                                                    Motto:

         Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ.

  În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
(Ps.145,4)

 

Mă-ndrept spre casa bunicilor,
Dar ea mă primeşte pustie şi goală.
Mă-ntorc spre căminul părinţilor
ca o pasăre care,
după ce şi-a luat zborul,
îşi caută cuibul plin de
penele ce i-au căzut din aripi.
Mă-ntorc la fiinţa iubită,
cu sufletul plin de dragoste,
să-i spun c-a fost cu mine mereu!
Mă-ntorc, spre tot ce-a fost
tristeţe şi bucurie…
şi

Continue reading „Emilia ȚUȚUIANU: Poesis” →

Eleonora SCHIPOR: Pentru credință și speranță

De câțiva ani practicăm acest lucru de folos pentru suflet – oraganizăm pelerinaje pe la locurile sfinte atât în Bucovina noastră, cât și în România. Este vorba de un grup de activiști ai satului nostru Pătrăuții de Jos, care ne adunăm împreună și plecăm de câteva ori pe an pe la locurile importante din patria istorică, dar și de pe meleagurile de baștină. Uneori ni se mai alătură și câte doi-trei doritori din alte localități.

          Zilele trecute am organizat din nou un asemenea pelerinaj de suflet. Primul popas l-am făcut ca de obicei la Sfânta Mănăstire Putna. Pentru prima oară am fost și în noua biserică unde se află moaștele celor cinci sfinți putneni – Iacob Putneanul, Arsenie Putneanul, Sila, Natan și Paisie. Ne-am închinat la moaștele lor, am asistat le slujba de dimineață, am vizitat muzeul mănăstirii. Din partea starețului, Arhimandritului Melchisedec, am primit în dar cărțile dedicate evenimentelor de la Fântâna Albă, ziare, reviste, buclete. Ne-am fotografiat și în fața complexului memorial dedicat evenimentelor de la Fântâna Albă ce se află la intrarea pe teritoriul mănăstirii.

La o altă mănăstire Sihăstria Putnei de asemenea ne-am închinat la moaștele celor trei sfinți ce aparțin nemijlocit de acest sfânt locaș – Sila, Natan și Paisie, iar de la Izvorul Tămăduirii celor trei sfinți am luat și apă sfințită.

          Am mai vizitat în pelerinajul nostru mănăstirile Sucevița, Moldovița, între ele ne-am oprit pentru un scurt popas și la vărful Palma, Voroneț, schitul Daniil Sihastrul.

Al doilea popas cu cazare și primire frumoasă l-am avut la pitoreasca mănăstire Doroteia, unde starețul, protosinghelul Iustin ne-a primit cu multă amabilitate. Am asistat la slujbele de seară, zi, la taina Sfântului Maslu. Aflându-se în vecinătatea unui pârâu, puntea ce desparte mănăstirea de locul de cazare a fost avariată din cauza inundațiilor ce au afectat nu demult România. Părintele stareț a făcut un gest minunat, a venit personal cu mașina și ne-a trecut pârâul să putem asista dimineața la citirea Sfântului Acatist al zilei respective. Îi mulțumim și pe această cale.

          După ce ne-am luat rămas bun de la călugării și slujitorii de aici am plecat spre orașul Suceava unde am vizitat și ne-am închinat la sfintele moaște la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, venind spre frontieră am trecut pe la mănăstirea Bogdana din Rădăuți. Peste tot am plătit slujbe, ne-am rugat pentru pace, sănătate, binele nostru, am procurat iconițe, acatiste, cărticele de rugăciuni, mir, am aprins lumînări, ne-am fotografiat spre amintire.

          Tot în acea zi l-am admirat puțin și pe vestitul nostru copământean Grigore Gherman care tocmai susținea un concert de toată frumusețea pe piața centrală a orașului Rădăuți, deoarece erau  și zilele orașului.

          Cu impresii de neuitat, cu sufletul încărcat de emoții pozitive, cu speranță și și credință ne-am întors la baștină. Sperăm că vom mai avea parte deasemenea momente în viață. Doamne ajută!

          Sincere mulțumiri aducem tuturor oamenilor cu suflet mare pe care i-am întâlnit în drumul pelerinajului nostru, cât și domnului președinte al societății de Cultură Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuți Vasile Bâcu, care ne-a ajutat în organizarea acestui pelerinaj. Asemena mulțumiri aducem și corpului diplomatic al Consulatului General al României la Cernăuți.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Cernăuți, Bucovina de Nord / Ucraina

10 iulie, 2018

Ion ROTARU: ,,O Istorie a literaturii române de la origini până în prezent”

Ed. Dacoromână, Bucureşti 2009, pag. 916 ISBN 973-7782-42-9
,,Printre ultimii nemţeni apăruţi în arenă, trebuie menţionată neapărat şi Emilia Ţuţuianu (n.12 iulie 1961, Rîşca, Suceava) absolventă a facultăţii de filozofie din Iaşi, fondatoarea Editurii Muşatinia din Roman (2002) cu două cărţi de poezie: Flori de măr şi În amurg (editura Timpul, 2002).
Cum era de aşteptat (v. Finalul secţiunii de faţă, unde apare întrebare: „Poezia – încotro?”) este o poetă liberă de orice veleităţi- prejudecăţi post- trans- ultra etc. moderniste, nu caută originalitatea cu orice preţ.
Emilia Ţuţuianu este ea însăşi în tot ce a scris, nu mult mai originală decât toţi ceilalţi din generaţia sa.
Printr-o intuiţie artistică absolut normală, pe potriva temperamentului său şi talentului firesc, e o… neoeminesciană sau mai bine am zice, pioniera unui fel de nou dulce stil clasic retro şi totodată… romantic, aproape unic în câmpul liric de azi. Se lasă captată în curata anarhie a firescului, a naturii, în chiar sensul schillerian şi totodată, repetăm, (neo) eminescian din celebrul eseu din Uber naive und sentimentalische Dichtung (1796-96).
Cu asta vrem a spune că poezia ei, poezie adevărată, liberă de orice „mode”, rezidă într-o fericită fuziune dintre Natură şi Ideal, totodată eliberată de idealismul filosofic livresc, dar şi de realismul vulgar, prin definiţie banal, artificial, contrafăcut.
Ca atare, poeta de la Roman cântă Casa bunicilor, Bunica, Bunicul, frumuseţea, în spirit, a Agapiei, totul interpretat printr-o permanentă fuziune sentimentală în sensul unui Ionel Teodoreanu sau Ibrăileanu şi ceilalţi nostalgici ieşeni şi moldoveni „middle class” de pe la începutul secolului XX:

„Pereţii casei bunicilor
sunt prăfuiţi cu dureri,
Pereţii casei bunicilor
sunt văruiţi cu lacrimi…

Icoanele de pe pereţi,
Vorbesc despre IUBIRE!” etc.
„în celesta lumină sidefată,
Cu stiraxe pleoape de fum
în Agapia tainic s-arată,
Al reginei nopţii parfum”.

Anticul adagiu, fugit irreparabile tempus, filtrat prin proustianism, este de rigoare:

„Vreau să retrăiesc totul…
pentru că timpul devine un hoţ
al vârstelor şi fuge… fuge… fuge”. (Pioşenie).

De astă dată „Inima”, „petic de cer”, protejat de un pumn de pământ, ţine loc de turn de fildeş al eului liric:

„în inima mea
sălăşluieşte un petic de cer
şi un pumn de pământ…
Pentru a-mi proteja inima,
de buruieni omeneşti,
desţelenesc pământul
cu eclata carului mic,
pentru a afla în adâncuri
Misterele Eleusiene,
le ascund fericită,
în al meu petic de cer” (Inima mea).

Vântul „se plimbă” prin părul poetei, „timid”, în chip de suav Sburător – „Zefir” care o urmăreşte „cu pasu-i uşor” şi-i şopteşte:

„Cui vrei să te dărui
Cu atâta iubire şi dor?”.

Ninsoare cu flori de măr, un laitmotiv în poezia Emiliei Ţuţuianu, sugerează interpenetrarea elementelor, trăiri inefabile acute ale erosului adolescentin etern: „De câte ori ninge (sintagmă nichitiană, v. p. 740 şi urmat nota de subsol, supra) cu flori de măr,/ simt că trăiesc miracolul devenirii…/ Le iau în palme, le sărut dar ele se metamorfozează/ în lacrimi, ce cad una câte una…/ pentru a îmbrăţişa pământul/ cu flacăra iubirii…” (Secvenţe).
Unda satirică la adresa stricării frumosului sentimental-impresionistic abia se simte, discret în ,,Iubire prin Internet”. Piesa datează violent momentul când tehnica ultramodernă urâţeşte iubirea:

„S-au cunoscut pe Internet
Ea brunetă – El blond,
El brunet – Iar ea blondă –
ei blonzi amândoi…
sau amândoi bruneţi”

Ea numai o… jucărie care denotă compunerea calculată, automatismele de rând, radotajul în gol nefiind în stilul poetei de la Roman, repet, o cunoscătoare a „clasicilor”, de la Eminescu încoace, mai ales cu tot cu simboliştii.
Stilul frumos retro, cât se poate de nimerit în contextul volumului intitulat ,,În amurg” se poate vedea bine şi în… pantumul din Viaţa şi Moartea, reluare cu mare demnitate epigonică, la vedere, după baudelaire-iana Harmonie du Soir, secvenţa a XLVII-a din Les fleurs du mal, parcă anume ţinându-se seamă de Bolileau care îndeamnă imitatoarea (creatoare!) a marilor maeştri. Exoticile ritmuri malayeze sună şi în româneşte cât se poate de exact, denunţând cultura şi meşteşugul:

„În zori, când soarele cu şoapte se răsfrânge,
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Suav parfum de roze mărturisesc iubirea,
Şi în tăcute vise,chemarea lor se frânge…
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Clipa străvezie ca amintire trece,
Şi-n tăcute vise, chemarea lor se frânge,
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece.
Clipa străvezie ca amintirea trece,
Cu gânduri grele, crengi de cais s-apleacă,
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece,
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă.
Cu gânduri grele, crengi de cais s-apleacă,
Îmbrăţişând pământul cu amăgiri deşarte
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă.
Tot ce a fost viaţă şi neatins de moarte.”

Ion Rotaru – ,,O Istorie a literaturii române de la origini până în prezent” p. 915-916