HAI SĂ ZÂMBIM

*
Mă-ntreb. Oare să fie prea târziu
să fac o oază în acest pustiu
ce ne-nconjoară?
Pot să creez miracolul sublim
ca-n toiul iernii-o tandră primăvară
să ne-oferim?
*
Aşa de mult aş vrea să-ntinerim!
Ca-n primii ani ai dragostei să fim,
să nu ne-apese
anii aceştia ce sunt tot mai grei.
Aş vrea să nu-i simţim, să nu ne pese
deloc de ei.
*
Măcar în gânduri să n-avem zăpezi.
În suflete să colindăm livezi
înmiresmate,
iar inimile să înceapă-alt cânt
ce va descrie cât de minunat e
noul avânt.
*
Hai să zâmbim, să râdem, să dansăm
şi iar ca-n tinereţe să visăm
că fericirea
ne-a-mbrăţişat strângându-ne la piept
în vreme ce ne-arată-n zări iubirea
un drum mai drept.

13 ianuarie 2020

N-AM SĂ CEDEZ

*
N-am să cedez şi am să cred mereu
în mine şi în Bunul Dumnezeu
ce-mi e aproape
atunci când îndoiala-îmi dă ocol
şi barca vieţii nu străbate ape,
ci stă-n nămol.
*
N-am să cedez şi am să cred intens
că restul vieţii mele are sens
şi o menire
pe care sunt dator s-o-ndeplinesc,
dând semenilor mei numai iubire
cât mai firesc.
*
N-am să cedez pentru că sunt altfel
de om, care se-ndreaptă spre alt ţel
crezând că poate
să fie ce în viaţă nu a fost,
luptându-se intens ca tot şi toate
să aibă rost.
*
N-am să cedez şi chiar dacă par nins
sunt ferm convins că nu voi fi învins,
că pân` la urmă
în colbul amintirii voi lăsa
o dâră-adâncă sau măcar o urmă
din viaţa mea.

14 ianuarie 2020

Ce-i inimă?…

*
Ce-i inimă?… De ce tremuri mereu
în pieptul meu când dau de câte-un greu
şi pari speriată
când şuieră în jurul tău săgeţi?
De ce te temi că viaţa adorată
ai s-o regreţi ?
*
Îmi pari convinsă c-ai s-o pierzi oricum.
Sufletul doar îşi va vedea de drum
şi-o să dispară
dispreţuind lăcaşu-n care-a stat.
Umărul tău ce-a dus orice povară
va fi uitat.
*
Ai cunoscut şi rău şi fericiri,
te-au bucurat şi te-au mâhnit iubiri,
ai fost lovită
şi mângâiată în acelaşi timp.
În tine-a fost sărut şi dinamită
orice-anotimp.
*
Dar nu ştiu de ce cred că n-ai să mori.
Cu sufletul alături ai să zbori
spre nemurire,
căci fără tine dânsul ar fi fad
şi nu ar putea fi-n altă iubire
un nou răsad.

15 ianuarie 2020

Stări

*
Ce scurtă a fost viaţa!… Nu ştiu cum
şi când s-a dus, căci capătul de drum
se vede-n zare…
Optzeci de ani sunt mulţi, dar stând în ei
îmi par o clipă, ardere din care
sar doar scântei.
*
Poate să fie mâine sau oricând.
În orice caz va fi curând, curând!…
E prea puţină
vremea ce a rămas să o parcurg
sperând că se va stinge în lumină
al meu amurg.
*
Şi e atât de greu să fii moşneag,
să mergi având în mână un toiag,
pe când în minte
se hârjonesc sau freamătă idei,
iar sufletul stă-n inima fierbinte
ca miez al ei.
*
Sunt tânăr şi bătrân concomitent,
trăind în fiecare sentiment
altfel de viaţă.
Când resemnat şi-ngrozitor de trist
că ce-a rămas e un crâmpei de aţă,
când optimist!…

16 ianuarie 2020

R U G Ă M I N T E

*
Aş vrea să fiu tot timpul optimist,
să îl gonesc pe cel ce-n mine trist
încă suspină.
Doresc să râd, să fiu încrezător,
să văd cea mai mirifică lumină
în viitor.
*
Încerc să nu mai plâng, să nu mai gem
şi de nimic nicicând să nu mă tem,
să nu-mi mai pese
că în curând adio am să spun.
Nădăjduiesc că soarta mea îmi ţese
un sfârşit bun.
*
Iubesc această viaţă şi aş vrea
ca niciodat să nu mai plec din ea,
dar nu se poate!
Îngerul negru vine când e scris
în cartea lui, cu litere sculptate,
cât mi-e permis
*
să mai rămân pe-acest superb pământ,
ca zi de zi să fac din drag frământ
o poezie.
De-aceea, când îl simt venind, îl rog
să se îndure şi zâmbind să scrie
alt epilog.

17 ianuarie 2020

SUNT EU ?…

*
Sunt eu copilu-acesta fericit
ce-i alintat şi care e iubit
cu pasiune
de mama şi de tatăl lui mereu,
ce cred că e un dar dat lor anume
de Dumnezeu?
*
Sunt eu adolescentul minunat
ce crede că deja este bărbat,
flăcăul care
promite să devină orice vrea,
pe care nu cutează să-l doboare
nici viaţa grea?
*
Sunt eu omul matur ce a făcut
până la urmă tot ceea ce-a vrut
cu a sa soartă,
fiind aplaudat pe scene mari
pe care a cântat şi-a făcut artă
în roluri tari?
*
Sunt eu senioru-acesta get-beget
care-i convins că este un poet
care transcrie
ce îi dictează muza lui cu har,
în fiecare zi o poezie
dându-vă-n dar?

18 ianuarie 2020

Spre-un nou meleag

*
Din toate câte-au fost nu pot s-aleg
nimic care a fost perfect şi-ntreg.
Toate avură
ceva greşit în fapte şi în sens,
o pată, un defect sau o fisură
în al lor dens.
*
Dar n-am cedat, nu m-am lăsat înfrânt.
Deşi sunt doar un bulgăr de pământ,
mă însoţeşte
un suflet ce-i mereu ocrotitor
şi care de pe-al vieţii cer goneşte
nor după nor.
*
Întotdeauna-n viaţă am simţit
că de o forţă magică-s iubit
şi fără teamă
am coborât în râpi sau am urcat
spre-o culme care n-a luat în seamă
ce căi străbat.
*
În petecul de drum ce mi-a rămas
nu am să mai aleg. Mergând la pas
spre noua ţintă
mă voi opri, din când în când, să trag
un foc precis din a speranţei flintă
spre-un nou meleag !

19 ianuarie 2020

ÎŢI MULŢUMESC

*
Iubirea noastră-a fost ceva firesc
cu care te mândreşti şi mă mândresc,
o-ngemănare
a două inimi care au bătut
ţinându-se de mâini pe-un drum pe care
l-au străbătut.
*
Şi sufletele au vibrat la fel
având mereu în faţă-acelaşi ţel,
fiind menite
să ardă sentimente şi dorinţi
în care să cioplească fericite
noi biruinţi.
*
Destinu-a vrut să-mi dea un dar bogat
când pentru-o viaţă-ntreagă mi te-a dat
pe-un ţărm de mare,
care-a sfinţit cu valurile ei,
o dragoste mirabilă cu care
viaţa o-nchei.
*
Îţi mulţumesc că-ntotdeauna-ai fost
al vieţii mele inefabil rost,
că niciodată
nu m-ai făcut păreri de rău să am,
că dragostea ta sinceră, curată,
mi-a fost balsam. Continue reading „Anatol COVALI: Cărări de dor (matepoeze*)” →