IARNA UNUI PORTATIV
Tăcerea ca o rapsodie
Pe iarna unui portativ
Păşesc doar note zgribulite
De un gând, un ton şi-un semiton.
Pe foile îmbătrânite
Sunt ape ce-au rămas trezite
Şi curg cu acele de ceas
În cercuri vii, de nuferi albi.
Tăcerea ca o rapsodie
Plutește-n vânt printre copacii
Iar când pe cale nu e nimeni
Mai plânge câte o păpădie.
MIEZ DE VÂNT
Desculţ în ploaia cristalină
Atins de degete ei
Pe fruntea mea e o pianină
Şi-n loc de inimă, lumină
Desculţ în ploaia cristalină
Pământul parcă se ridică
Iar gândul, ascuns după perdea
Dansează fără să mai vrea.
Desculţ în ploaia cristalină
Mi-e trupul tot mai mişcător
De vreau să fug, să scap de vină
Mă arată degetul arătător.
Desculţ de ploaia cristalină
În păr cu ploi şi miez de vânt
Te port sau tu mă porţi cu tine
Mai sus, mai sus în rând cu mine.
O PASĂRE
Azi am văzut o pasăre
Cu chip de copil
Mă privea cu atâta pace,
Încât pe trup mi-au crescut pene.
Azi am văzut un copil
Cu chip de pasăre
Mă privea cu atâta dragoste
Încât din ochi mi-au crescut aripi.
Azi am văzut o potecă,
Mă privea cu atâta dor
Încât cu sufletul îngenunchiat,
Mi-am reluat din veşnicie, zborul.
DE LA TINE
Aud cum pietrele vorbesc
Aud cum fluturi se-nchină
Aud cu florile privesc
Dar nicio vorbă de la tine
Aud cum frunzele dansează
Aud cum vântul se topeşte
Aud cum apele se nasc
Dar nicio vorbă de la tine.
Aud cum nori se lovesc
Aud un greier ce suspină
Aud și pasări ce visează
Dar nicio vorbă de la tine
Dar unde eşti tu fără mine
De treci aşa fără să ştii…
Căci drumul tău trece prin mine
Iar mort, trăiesc doar pentru tine
Mereu în gând, mereu cu tine.
AM RĂMAS
Am rămas în urma ta
În acea noapte…
Ca o pasăre oarbă
Murdară de regrete şi noroi.
Azi,
Azi te-am văzut din nou
Era-i la fel de grăbită
Frumoasă şi grăbită
Iar drumurile noastre, străine
Precum nişte şerpi
Negri şi solzuroși
Sâsâiau cu cozile şi colţii
Iubirea, ucisă de sărutarea amară
Şi de arginții lui Iuda.
Am rămas în urma ta
Ca o pasăre oarbă
Precum nişte şerpi
Cu arginţii lui Iuda…
Negri şi solzuroși.
AM RĂMAS 2
Am rămas în urma ta
Ca o pasăre oarbă
Cu braţele împunse de durere
Şi sângele transformat în rugină.
Am rămas într-un dans amorţit
Cu stele mărunte în plete
Crescute într-un anotimp
Al paşilor mei… cuminţi
Am rămas în urma ta
Stăpân pe noaptea ce se lasă
Am stins cu degetul Luna
Şi-am rătăcit în drum spre casă.
SUNT SCRISORI
Sunt păsări cu aripi de scrisori
Sunt oameni cu palme de scrisori
Sunt pietre cu formă de scrisori
Sunt scrisori cu forme de
Păsări, oameni şi pietre.
Sunt ploi cu sunet de scrisori
Sunt buze cu forme de scrisori
Sunt cuvinte cu dor de scrisori
Sunt scrisori cu forme de
Ploi, buze şi cuvinte.
Sunt paşi ce sună ca nişte scrisori
Sunt frunze cu braţe de scrisori
Sunt scrisori cu glas de scrisori
Sunt scrisori ce din scrisori nasc scrisori
Sunt scrisori…
URMA MEA
Tatăl nostru cel din ceruri
Cel ce-n suflet şi trup ne citeşti
Fără margini şi omniprezent
Eşti aşa frumos şi mare
Că nici nu ştiu să te descriu
Iar dacă chiar aş încerca
Cuvintele s-ar împrăştia
Şi-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea…
În căutarea, Ta.
A Ta…
ÎNTRE NOI
Între noi e atâta lume
Vorbe, ce-au forme de zmei şi prinţi
Întrebări şi acolade
Ochii de vultur, scrâşniri de dinţi.
Între noi e atâta lume
O tăcere asurzitoare
Scaune mereu mai goale
Vise fără de culoare.
Între noi e atâta lume
Cerul pare răsturnat
Pâinea, nu ne stinge foamea
Iar când vin sunt tot plecat…
Între noi e atât lumea
Tu şi eu suntem absenţi
Şi într-un final de ziuă
Suntem corigenţii – prezenţii
Între noi e atât lume
Său născut din amândoi
Noi purtăm pământ de vină
Noi avem iertări din cer.
TĂCERE ŞI ECOU
O tablă prăfuită-i viaţa
Suntem pioni, suntem și regi
Sunt și regine-încântătoare,
Nebuni de orice formă și culoare.
Un carnaval de măști hidoase
Sclipici, parfum, iz de cavou
O luptă între alb și negru,
Între tăcere și ecou.
–––––––
Andrei BLEDEA
20 ianuarie 2020
Timișoara