Florile…eternă poveste mereu redescoperită de creatorii de frumos. Depănată de-a lungul veacurilor de pana literaților, cântată pe strunele lirei de muzicanți, vibrând pe corzile de curcubeu ale penelului sau din dalta măiastră a sculptorului, a fost dintotdeauna o sursă de inspirație inepuizabilă pentru artiștii cuceriți de frumusețea și gingășia florilor, așa cum este și Constanța Abălașei-Donosă, autoarea volumului de poezii ”Poezia Florilor Imperiale”, apărută la Editura Inspirescu, București, în luna decembrie 2019. Sub acest titlu, artista prezintă într-o concepție originală lumea minunată  a florilor ca pe un ” elixir ” al propiului suflet. O lume aproape de perfecțiune, plină de candoare, în care domnește armonia culorii și a formei. Am zis concepție originală pentru că volumul se află la confluența dintre arte, fiind în același timp atât albumul unei expoziții de artă plastică cât și o carte de poezii, dovedind personalitatea multiplă a artistei.

Cu alte cuvinte, doamna Abălașei-Donosă își prezintă în versuri propia expoziție dedicată florilor dovedindu-ne treptat, de la o pagină la alta, cum se poate picta cu ajutorul cuvântului și cum se poate scrie cu ajutorul culorii. Îi ușurează munca și acuarela, tehnica pe care a ales-o în realizarea tablourilor. Acuarela, această poezie a picturii, diafană, plină de lirism, îi dă posibilitatea creării de efecte speciale prin transparență și luminozitate. Din petele ei de culoare se nasc gânduri care pun înspre cuvântul încărcat de emoție, de bucurie și încântare, fața armoniei universale. Tablourile zugrăvesc natura cu splendorile ei, artista aplecându-se cu gingășie asupra celor mai delicate  creaturi ale ei, florile. În versurile care le însoțesc, autoarea se prezintă pe sine cu întreaga gamă de simțiri și sentimente. Crează și transmite stări sufletești atât prin culoare cât și prin cuânt. Iată puterea cuvântului în poezia ”Albastru ”.

” Albastră-mi este steaua, de sus ce gândul leagă
Pământul și el este albastru, îl știu de-o viață întreagă.
Albastru-mi este cerul, ochiul cuibărit sub pleoape
Păsările sunt albastre, când zările le țin în spate!
Albastre îmi sunt apele, cu valurile lor șuvoi,
Întunericul e tot albastru, dezlegat de noi în doi.
Albastră-mi e visarea rămasă-nlăcrimată
Albastră-mi e iubirea ce pasul tău îl cată.”

Dincolo de acest ” albastru ” , culoarea dominantă  a tablourilor este galbenul, exhuberanta lumină a soarelui  ”o splendoare de lumină / precum o rază în surdină ” , care transmite starea de bine, de liniște și echilibru. Sub efectul ei te simți comutat la vibrarea firii , ghicind parcă miresmele petalelor înfiorate de adierile calde ale zilei, în timp ce un vers alăturat întregește imaginea plastică.

” Galben – alb și ocru pământ
Peste zile din april,
Minune de suflet sfânt
Cu mult verde și vernil.
Să rupeți galben soarelui
Printre voi meru a sta
Să fiți mereu speranță.
Galben efemer, color
Al naturii plină de viață! ”
– Flori de april –

Deși titlul cărții ne face să credem că autoarea s-a lăsat cucerită de măreția florilor imperiale, dânsa se apleacă cu noblețe și asupra celor neînsemnate, folosindu-le simplitatea și candoarea în realizarea tablourilor. De astfel în ” Argument ”, poeta se destăinuie: ” De la florile cele mai nobile până la cele mai simple și umile, crescute în grădini, pe marginea șanțului, ori între ciulini și uscăciuni, eu le iubesc la fel!

Continue reading „Cornelia CHIFU: ,,Poezia Florilor Imperiale” la ceas aniversar” →