Icoană triptică
1 Acum sfântul are un trup limpezit,
pe îndelete a awchiteul lămurit
prin prefacerile harice încete
ale bunei sfintei Agapii.
Acum sfântul e în chip neînşelat
diamant de cuget desţărmurit
şi totuşi bine înscris, măsurat,
în armonia Sfintei Sofii.
UNDE E UMBRĂ, E ŞI LUMINĂ…
Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,
Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci…
Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,
C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci…
Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,
Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea…
Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,
Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea!
Doar paşii-mi văd, cum lasă-n colb urmă Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis”
INOROGUL BOEM
Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.
Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.
Bota Lucian-Victor (n. 04.12.1986, Ocna – Mureş). A urmat cursurile Grupului Școlar Agricol „Alexandru Borza” din Aiud și este absolvent al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca. Locuiește în Municipiul Aiud. Din anul 2008 publică în diverse reviste literare, bucurându-se de un real succes.
Volumul de debut, ,,lumea în care orbii alungă lumina” semnat de tânărul poet Lucian-Victor BOTA, apărut la editura Napoca Star Cluj-Napoca 2017, o surpriză pentru poezia modernă.
Cine este Lucian-Victor BOTA? Un poet înghețat ,,în casele unde doar frigul / pătrunde / prin crăpăturile vieții” . Un creator preocupat de destinul poeților ,,care își vând cărțile / la colț de stradă / pentru-a le dospi / …/pâinea din pământ”.
Continue reading „Lucian-Victor BOTA: ,,lumea în care orbii alungă lumina””
De taină voci…
O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea
Din Absolut,luceferi poposesc
Strivind greșeala dintr-un timp lumesc,
La căpătâiul nopții plânge marea.
De taină voci acoperă-mi retina
În așternutul clipei nepereche,
Iar mesageri din cronica cea veche
Vor spulbera tot hăul cu Lumina.
O geometrie mult prea rostuită
Un gând ascuns în vechiul mit,
Dau vieții sens,înaltul nesfârșit
Înnobilează starea neîmplinită.
————————————–
Radu Botiş
Ulmeni
4 decembrie, 2017
Aritmat
Măruntaie de stele
În peniţe au ritmat,
Dans sinistru,
Surâs clacat,
Coifuri de lumina Continue reading „Carmen Druțu ONICA: Poesis”
E visul meu!
Pluteşte visul meu amar- pelin…
Şi scriu cu dorul ce-l dorim,
Cu lacrimi scriu, nu cu venin :
– Hai, fraţilor să ne Unim!
Azi beau amar. Oftând mereu
Beau seva sufletului meu,
Căci am ajuns în Ţara mea
Străin, ca şi o turturea!
Continue reading „Iacob C. Istrati: Aşa ni-i neamul…(Versuri)”
Eschaton
clipă atroce
pretutindeni deşert
destrămare lăuntrică
nimicul întunericul spaima
golul şi haosul într-un
dans macabru
nu mai vine nimeni
să ne salveze
Mesia a fost ucis Continue reading „Ioan POPOIU: Poeme”
LIMBA ROMÂNĂ – IMNUL IDENTITĂȚII
Din vremuri cântată, vorbită
În graiul latin-românesc,
O limbă de dor construită
Pe-un plai cu pământ pitoresc.
Un grai ce aduce lumină
În viața poporului dac,
Cu inima blândă, creștină
O doină alină cu drag.
O limbă în scumpe veșminte Continue reading „Galina MARTEA: Versuri dedicate poporului român – Ziua Națională a României”
Ținutul zăpezilor albastre
A îngheţat din nou lumina la ferestre,
un ger trimis de zei s-a cuibărit în ea,
privesc la bolta cu zăpezile albastre,
dorind să-mi împletesc albastru corp de stea.
Îmi ninge-n suflet azi cu dimineți virgine,
ninge-ntr-un amor etern cu infinitul
și-n singurătatea zăpezilor cianine,
îngerii împart în taină răsăritul.
***
O umbră de pe cer îmi curge în privire,
din zarea cu nămeţi mi-am adăpat cuvântul,
Continue reading „Mariana MOGA: Meditaţia iernii (poeme)”