INOROGUL BOEM
Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.
Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.
Peste munţi, amalgam de foc mistic şi ger…
Se prăvale trecutul pe reci aripi de murg,
Chipul tău, abur lud de vin fiert și mister,
Risipit e în zare ca un soare-n amurg.
Lupii urlă în codri… Vor o halcă de amor!…
Noi ucidem cinci lupi cu un singur sărut!
E decembrie… Hai, înspre mine şi dor!
Vom topi neaua iernii cu alint renăscut!
Ninge sfânt… Alb decor, ne învăluie lin…
Este pace la tine, şi e cald, şi mi-e bine…
Unicorn blând veghează, reflectând opalind,
Trupuri calde-n relaş… Papuşar de destine.
Vom întinde iubirea pân’ la capăt de lume,
Degustând tandri, veșnic, al iubirii poem…
Un decembrie, fald pentru vremuri postume,
Va purta viu în cornu-i, inorogul boem.
–––––––––––
Mugurel PUȘCAȘ
Reghin
2 decembrie, 2017