
Fulg de nea
(Cu drag, pentru Eva)
Astă noapte, când dormean
Mi-a bătut un fulg în geam,
Slab, stingher şi abătut
Abia de l-am auzit.
Am deschis într-o clipită
Fereastra mult aburită
Şi-am întins degrabă mâna
să-i încălzesc inima.

Fulg de nea
(Cu drag, pentru Eva)
Astă noapte, când dormean
Mi-a bătut un fulg în geam,
Slab, stingher şi abătut
Abia de l-am auzit.
Am deschis într-o clipită
Fereastra mult aburită
Şi-am întins degrabă mâna
să-i încălzesc inima.

TOAMNA ÎN PĂDURE
vii cu dar împărătesc şi cu odoare
vii cu sfântul aur al măririi din Culoare
vii cu Crist – Frumosul care doare
precum cântul îngerilor sus – în rai
cari spre Duh aprinde orice strai

AM PORNIT ODINIOARĂ
am pornit odinioară
pe un drum lăsat în seară
nu tu bani nu tu vioară
doar un dor şi într-o doară
aveam dodii ca şi minte
fie-mi ţărâna cuminte

Învredniceşte-mă-n credinţă
Străpunge-mi iubirea
Cu paloşul de foc
Şi împarte tăceri
Îngerilor prin cuvinte,
Îndumnezeind prezentul nemilos.
Coboară-mi în gânduri, liniştea,
Peste frământate încrâncenări,
Cu tandreţea amintirii
Ce-şi învăluie trăirea,
În adâncuri de lumină.

DUMNEZEU ESTE IUBIRE
Dumnezeu este iubire,
Drumul spre desăvârşire
Este viaţa-nemurire,
Dragostea făr’ de-asfinţire…
Dumnezeu este iubire,
Credinţa întru slujire,
Nădejdea făr’ de-amăgire,
Sufletul în izbăvire…
Dumnezeu este iubire,
Calea în neprihănire,
Slava întru mântuire
Şi mintea făr’ de orbire…
Dumnezeu este iubire,
Cuvânt în Buna Vestire,
Continue reading „Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (1)”

PIETRARUL
El scrie cu inima
Pe praful metafizic
Tăcerea și rănile iluziilor
Leagă apoi cu o bentiță roșie gândurile în frac
Noi punem peste pietre nisip analgezic
El scrie cu degetele reumatice

Litanii de zi
În dimineţile pline de cântec,
păsările-şi caută
cuiburi de ceară.
.
Nu mai găsesc
unghere în trup,
să pun cuvintele
care-mi luminează drumul.
.
Port în gură veninul,
viclean ca un şarpe de nisip
pe care amărui, vinul
îl alungă-n deşert.

FĂRĂ PODOABE
Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
păream săracă în haina de vise
ce învelea clopotul inimii
din ceasul acela crud…
Primeam cu brațele deschise
Lumina care zburda
și striga lumii
cât ești de frumoasă,

Cifra 1
Scriu cifra 1, cifra vederii,
revin la viața mea
dinainte de a mai spera ceva…
E o liniştire oarbă în mine,
înțeleg, în sfârşit,
aerul clipelor de catifea,
fără greutate şi fără mişcare…
Sunt eu,

Noapte sfântă
De o veșnicie ninge și iar ninge,
Tata-și spală-n grabă mâinile de sânge,
Mama-ntr-o covată plămădește pâine,
Sfântă chezășie-a zilelor de mâine.
Apa din cofaie a-nghețat în tindă,
Pe la porți răsună zvonul de colindă,
Casele așteaptă luminata noapte,
Mirosind a brad și a mere coapte.