Teresa PASQUAL: Și de te vei întoarce

                                                  Joaquín Sorolla

***

Și de te vei întoarce într-o noapte
din mare și pescăruși
voi încerca să sărut
potecile ochilor tăi,
și dacă plângi, neantul
și îndoiala buzelor tale
îmi vor înseta gura
pe rătăcite plaje.

 

Teresa Pasqual, Spania

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din „Les hores”

***

I si em tornes un vespre / de mar i de gavines, / intentaré besar
els camins dels teus ulls, /i si plores, el trenc

i el dubte dels teus llavis / em secaran la boca

sobre platges perdudes.

 

Radu BOTIȘ: La coborârea serii…

 

La coborârea serii …

 

Sunt exilat în propria mea țară

Iar timpul nu-mi dă pace să rămîn,

Pe crestele Carpaților scoboară

Revolta strânsă într-un gând hain.

 

Ne-au luat din toate unii,aerul adie

Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări,

La coborârea serii voci tainice sub glie

Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări.

 

Continue reading „Radu BOTIȘ: La coborârea serii…”

Melania CUC: La gura sobei (poeme)

CU O SINGURĂ PÂINE

 

Acest jurământ

A fost făcut pe viaţă.

Eu sunt plămădită din ulcele şi străchini

Arse în cuptoare demult prăbuşite.

Neştiută de oameni, de păsări,

Plec  după pâine, mă împiedic în cămăşile

Întinse de-a lungul străzii cu teii împodobiţi de omizi.

Mătasea insectelor străluceşte ca nasturii de Boemia,

Continue reading „Melania CUC: La gura sobei (poeme)”

Renata ALEXE: Dimensiuni poetice (Postfaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)

„Aş vrea să ştii”, volum semnat de Lia Ruse, continuă linia tematică întâlnită în majoritatea scrierilor anterioare, definind personalitatea scriitoarei. A nouăsprezecea carte conţine cincizeci de poezii, în care suavitatea sentimentelor, imaginaţia şi mobilitatea gândirii creează un sistem original, metaforic. Poeta se purifică prin iubirea evocatoare pe care o cântă în versuri de imn.

Tremură în iubire, zâmbeşte nostalgic amintirilor, atinge note înalte, pluteşte într-un univers, pendulând între astral şi teluric: „Ne-am înfăşat în crini albi de candoare“ („Ne-a mai rămas“). Sentimentul se consumă într-un decor adecvat: „În ploaia unui tei sub lună plină,/ Ce-a aruncat argint“…

Efectul este de transfigurare mărturisită cu extaz:

„Am fost lumină“ („Ne-a mai rămas“). Teiul intervine frecvent în lirica sa, evocând un spaţiu luminos, intensificând iubirea („Clipă… rămâi“).

Sufletul pur accentuează emoţia cu specificul vârstei adolescentine; se simte fericită vara, în mijlocul unei naturi viguroase. Toamna „dulce“ rămâne anotimpul întâlnirilor spirituale, petrecute undeva, într-un mediu rural silvestru, cu sfiala cuplului Daphnis şi Chloe: „Ochiul tău prea duios, timpul tău plin de vis,/Ne-am atins într-o toamnă, aşa ne-a fost scris/Într-un sat neştiut, cu chip armonios…/Am zburat într-un dans, fericiţi, prin livezi…“ („Toată viaţa“). Continue reading „Renata ALEXE: Dimensiuni poetice (Postfaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)”

Vasile MĂRUȚĂ: Cu poetul adorat (Prefaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)

La fel de perseverentă, cu stilul personal pe care-l dezvoltă în volumul Culori în iubire, unde, prin jocul imaginii, «pământul s-a trezit desculţ», iar «curajul iubirii» aduce prin aer «cuvântul» pentru a completa fascinaţia trăirii poetice, în acest nou volum, Lia Filoteia Ruse înalţă dragostea sa pentru creaţie şi poem la o dimensiune superioară.

Intitulat Aş vrea să ştii, el se deschide cu aceeaşi fascinaţie pentru poetul adorat, despre care Lia Ruse scrie:

«Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie !…/ Iubirea tot zburdă-n poeme cu vers», anunţând conţinutul operei eminesciene, formulat sintetic în trei cuvinte: «doină, istorie, filozofie». S-ar putea crede că gândul perpetuu la geniul poeziei româneşti, adevărat «luceafăr în univers», instalează de la început un dialog interior în însăşi scrierea acestui nou volum al Liei Ruse. Volum care astfel nu este absolvit de o oarecare nuanţă teoretică, pe alocuri, în detrimentul sincerităţii. Notăm, însă, cu bucurie că dincolo de reflecţie şi impresia narativităţii – nu întotdeauna permise în poezie – intenţionalitatea creatoare introduce cu iscusinţă metafora până în cele mai obişnuite inserţiuni ale realităţii: «S-agaţă timpul iar de amintiri / Şi face gol din umbrele uimite,/ Din ceasuri blânde clipe aiurite/ Se zbat în marile iubiri» („S-agaţă timpul“), ceea ce imprimă volumului valoare literară.

Continue reading „Vasile MĂRUȚĂ: Cu poetul adorat (Prefaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)”