La coborârea serii …
Sunt exilat în propria mea țară
Iar timpul nu-mi dă pace să rămîn,
Pe crestele Carpaților scoboară
Revolta strânsă într-un gând hain.
Ne-au luat din toate unii,aerul adie
Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări,
La coborârea serii voci tainice sub glie
Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări.
Stăm hămesiți cu grija atâtor neputințe
Pe fețe de copile e însingurare azi,
De atâta așteptare se risipesc dorințe
Strivite șovăielnic sub cetine de brazi.
La răsăritul zilei e rece-n țara mea
Bătrâni-s fără vlagă de atâta însingurare,
Stă la o poartă maica sperând că va vedea
Venind fiul acasă din marea îndepărtare.
Cu ochii larg deschiși,cu fața încremenită
Oftatul nu-și ascunde neîncetat privind,
Apoi cu toată grija pășește necăjita
Aprinde o lumină,e seara de colind.
–––––––––
Radu BOTIȘ
Ulmeni
13 decembrie 2017