Melania CUC: Jenița Naidin – Lucian Blaga la Bistrița (1938 – 1940)

Cred în întâlnirile astrale dintre oameni, locuri și ideile ce urmează să se întrupeze în monumente de mai mare sau mai modestă anvergură, dar care toate sunt menite să scoată  la lumină coordonatele   pe care se plasează o operă, una  cu valențe cosmice, magice. Puțini dintre noi știm, că celebra lucrare filosofică „Diferențialele divine” din cadrul „Trilogiei Cosmologice” (tom cu sute de pagini înțesate de idei elitiste si avangardiste) a fost scrisă de Lucian Blaga în splendoarea colinelor bistrițene, într-o casă țărănească, pe care o cumpărase laolaltă cu moșia de câteva jugăre din jur, pometuri roditoare, lanuri de cereale, fânețuri cu izvoare în anul 1938.

Rareori  realizăm că spațiul în care trăim este de-a dreptul fascinant,  că deține comori culturale care ar merita să fie puse în ecuația potrivită, și când acest miracol chiar se întâmplă prin strădania unuia dintre prietenii noștri, suntem uimiți mai întâi, apoi  ne bucurăm, ne mândrim ca și cum am fi fost părtași la acest eveniment, am avea și noi un merit.  Asta simt eu, acum, când citesc cartea scrisă de Jenița Naidin, și descopăr o lume care era chiar lângă mine și eu nu o vedeam. Sunt  fragmentele unui segment de destin, un fel de artefacte, pe care autoarea le-a adunat cu atenție, le-a prelucrat și le-a așezat în pagini de carte.

Cartea  „Lucian Blaga, la Bistrița ( 1938-1940)”  a apărut   la Editura  Napoca Star, Cluj-Napoca, 2018,  în condiții grafice de calitate, iar personalitatea care  o girează este  Prof.  Zenovie Cârlugea, erudit și binecunoscut cercetător al vieții și operei  lui Lucian Blaga. Tot domnia sa întregește volumul Jeniței Naidin, cu Anddenda.

Jenița Naidin, ea însăși un personaj cu nimb  literar, autoarea cărții „Lucian Blaga, la Bistrița”  este jurist de  profesie, dar este și împătimită de  mișcarea spirituală specifică omului modern, asta în condițiile în care omul de azi  se respectă și trăiește prin reverberația religiei strămoșești.  Jenița Naidin are privilegiul să beneficieze de acea  combustie interioară pe care o numim: curaj, hărnicie, tenacitate, bunătate, inteligență, cultură…  Este alcătuită mai mult din sentimente și  idei constructive decât materie, așa se face că își dedică viața celor văzute, dar mai ales, celor nevăzute.

Printre altele, a fost   fascinată de  opera și viața poetului și filosofului Lucian Blaga încă din adolescență.  A studiat ani în șir, a lucrat pe cont propriu, adunând date și documente din arhive dar și de pe teren. S-a implicat în acest proiect de cercetare cu devotament și seriozitate.

Odată ce și-a mutat domiciliul, de la București, la Bistrița, nimic nu a  mai împiedicat-o pentru ca în aproape patru ani, să definitiveze o lucrare monografică complexă, fascinantă, care  scoate din colbul uitării  nu doar un imobil, odăile în care  a visat, a scris, poetul Lucian Blaga. Jenița a urcat Dealul Dumitrei în aproape toate anotimpurile din perioada în care s-a documentat, a privit peisajul prin „ochii”  Poetului care a locuit vremelnic aici, apoi, ca un detectiv de profesie, dar cu metode personale, a scotocit și prin amintirile actualilor proprietari ai imobilului cu pricina. A pus cap la cap datele extrase din jurnale, însemnări, din studii biografice  deja publicate în cărțile de specialitate. Jenița Naidin a inserat în cartea  sa și o seamă de materiale jurnalistice semnate de autori bistrițeni.  Nu i-a scăpat nimic din vedere pentru a reconstitui o lume așa cum va fi fost ea în perioada în care familia Blaga se bucura de viața (aparent) simplă, dar atât de complexă, la Bistrița.

Textele  sunt bine conturate și structurate în capitole distincte, aici, Jenița Naidin nu lasă loc pentru confuzii, pentru a da culoare specială cărții, „Poveștii de Iubire”  în sine, autoarea vine cu o serie de fotografii interesante nu doar pentru biografia unui mare scriitor și filosof (Lucian Blaga), ci și pentru istoria locului.

Continue reading „Melania CUC: Jenița Naidin – Lucian Blaga la Bistrița (1938 – 1940)”

Melania CUC: La gura sobei (poeme)

CU O SINGURĂ PÂINE

 

Acest jurământ

A fost făcut pe viaţă.

Eu sunt plămădită din ulcele şi străchini

Arse în cuptoare demult prăbuşite.

Neştiută de oameni, de păsări,

Plec  după pâine, mă împiedic în cămăşile

Întinse de-a lungul străzii cu teii împodobiţi de omizi.

Mătasea insectelor străluceşte ca nasturii de Boemia,

Continue reading „Melania CUC: La gura sobei (poeme)”