Carmen ONICA- DRUŢU: Instant karma (versuri)

Te iubesc

 

Te sărut, cu fluturii suflării…,

Te cuprind, cu braţele gândirii…,

Te înalţ, prin focul rugăciunii…,

Te doinesc, prin picurii luminii…,

Te vrăjesc, cu aura visării…,

Te încing, cu liana sperării…,

Te iubesc, cu energia firii…

 

 

Instant Karma

 

Azi a înviat un lotus profund

Pe un firicel neutru de stea,

Un fluture a simţit haloul

Şi-a venit, dar a murit înroşit

Pe un hublou aurit de strigăt.

 

 

Dans final

 

Încă un dans iubite, te rog,

Vreau ca sufletele să cadă

Strivite de paşii de ceară,

Tresăltând discreţi în seară.

 

Încă un dans iubite, te rog,

Să ne fie ultim mir în deşert

Înainte de a fi doar regret.

 

 

Lacrimi dispărute

 

Fărâme cristaline

Căzute-n abis,

Nu vă mai simt,

Nu vă mai plâng,

Sunteţi doar vis?

 

Focuri arse pe altar

Efemer colb,

Nu vă mai cânt

Nu vă mai sorb,

Nu aveţi har?

 

 

Albastru maxim

 

Strâng umerii copacilor

Şi plâng cu strigăte albastre

 

Sorb lacul perlelor din scoici

Şi plâng cu măscărici albaştri,

 

Sting focul rădăcinilor,

Şi plâng cu balene albastre,

 

Smulg seva urmei de umbră

Şi plâng cu pescăruşi albaştri.

 

 

O mare de lacrimi, Cătălina

 

M-am născut din lacrimi,

M-am plămădit cu lacrimi,

M-am exprimat prin lacrimi,

Am vieţuit prin lacrimi,

Am rezistat, cât o lacrimă,

Am visat printre lacrimi,

M-am alintat, cu lacrimi,

Am iubit, fiecare lacrimă,

Am dispărut într-o lacrimă,

Am trecut în Apoi – fără lacrimi,

Apoi e viaţă fără lacrimi.

 

 

Aritmat

 

Măruntaie de stele

În peniţe au ritmat,

Dans sinistru,

Surâs clacat,

 

Coifuri de lumina

În cer au ritmat,

Paşi fără rimă,

Dor narat.

 

 

Recreere

 

Orice om e un şase plus

Un divin răsărit opus,

Sebumul ornicului dus,

Pragul întâiului răspuns,

După şapte zisu-i sedus.

Sfiosul şapte s-a expus

Şi-a radiat un şapte plus.

 

 

Apusul dimineţilor

 

La apelul ritual

Azi n-a răspuns dimineaţa,

Se adormise cu poveşti

Pe crupa unui nor

Din faurii serii.

 

La chemarea zării

Ieri nu ardea apusul,

Se amăgise cu ploi

Pe harpa unei corăbii

Din nările mării.

 

La apus de dimineaţă

Ne mişcăm năuciţi

Visăm de mâine treziţi

La straja unui soare

Din ochii incolori.

 

 

Sub zodia căderilor libere

 

În dictatura mănuşilor fine,

Sub zodia speranţelor debile,

Mişcăm o roată fără ax,

Sorbind puterea în balans.

 

În patimile inimilor sterpe,

Sub povara zborurilor cerate,

Purtăm o soartă fără ceas,

Zorind căderea în extaz.

 

 

Revelaţie

 

Când plânge pădurea

Pe brazde de oţel,

 

Când sfârâie pruncii

În felia lor mamă

 

E jale în lume

Prăpăd pe pământ,

 

Când iertarea-i arsă

De-o secetă oarbă,

 

Când pacea e-nchisă

În carcere ude,

 

Ruşinea dispare

Omătu-i infect,

 

Pierdută e viaţa

Şi rodu-i deşert.

 

 

Demistificare

 

Prinzi noaptea din cădere

Înghit pierdută luna,

Te-neci cu-a mea tăcere

Înduri tăcut furtuna,

 

Ne-ascunde printre şoapte

Ne-ncinge-n şoldul vieţii,

Printre cămăşi de şarpe

Ne plimbă azi poeţii,

 

O mască de viu naşte

Pe-un chip de armă stată,

Iubirea retrăieşte

Sorbind natură moartă,

 

În pături de jăratic

Te-nalţă a mea rugă,

Suflarea ta e-n farmec

Iertarea noastră-n fugă.

 

 

Am aflat

 

Un heruvim mi-a dăruit

Praf de verticalitate,

L-am înfrăţit, fir lângă fir,

Puţinul astfel a sporit

Prin sângele şi apa mea,

Din preaplin am dăruit

Şi astfel am aflat iubirea.

 

 

Şi râsul se învaţă

 

Învăţ să râd astăzi

Şi râd un râs năvalnic,

Debutez apoi ca regizor,

Regizez iluzia râsului,

Surâsul de lună plină,

Nasc râsului un prunc

Un altfel de măscărici.

 

 

Somn de toamnă

 

Prin focurile toamnei

Calci ne-nţeleasă fată,

Netrebnica cenuşă

Cu văluri te îmbie

 

Prin pale jucăuşe

Treci fără de sfială,

Torida lor cântare

Cu întrebări te cheamă.

 

Prin rotocoale repezi

Dansezi copilă brună,

A viilor descântec

Te gâdilă-n căuşe,

 

Prin mijlocul vâltorii

Păleşti fiică uitată,

În ameţirea calda

Tăcândă te topeşti…

 

 

Când primăvara e cer

 

Plouă pe muşchi de înserare

Cu somn în cingători de vise,

Iar toaca maicilor cărare

Musteşte împănată-n roze.

 

Înoadă luna în epilog

Prin lanţ fecund de ierburi calde,

Păduri de păsări călătoare

De dorul pământului olog.

 

 

Risipă de toamnă

 

Cu fruntea prinsă de genunchi

Noaptea respiră risipă,

Ronţăind zării alune

Cojile norilor cerne,

Care pline cu nemurire

Colindă cărări de fapte,

Ninse de pletele lunii.

Dă-mi noroc!

 

Colindător printre lacrimi

Opreşte-te o clipă în loc,

În cetatea de patimi

 

 

Colindă-mă cu noroc!

 

Trubadur printre astre

Opreşte-te o clipă în loc

În oraşul de caste

Colindă-mă cu noroc!

 

 

Dincolo de cer

 

Vino dragule-n iatac de stele,

Pe laviţa miresmei de lumină,

Din urmele albastrei vii

Vom împleti un veac ecouri

 

Cântă-mi din cerbii suflării

Pe-o cergă plânsă de seninuri,

Boncăluind un dans nestins

Vom învăţa iubirea increată.

Din iubire

 

Lovi-te-ar câmpii ploii mele

Usca-te-ar clapele de viaţă

Rupe-te-ar slova mea de foc

Umple-te-ar pleata de paiaţă.

 

Afla-te-ar gândul sorţii mele,

Lega-te-ar coardele de vrere,

Sorbi-te-ar duhul meu de soc,

Uita-te-ar bruma prin iubire.

 

Lovi-te-ar vântul sorţii mele

Uita-te-ar bruma prin durere

Prinde-te-ar suflul meu de foc

Lovi-te-ar ploile tăcerii.

 

 

Râsul zădărniciei

 

Să râzi când lumea plânge

Prin giulgiuri destrămate,

Luptând pentru cavouri

Răpuse de prădare,

 

Să râzi când neaua înoată

Prin piepturi înjungheate,

Visând pentru îngheţuri

Încinse de uitare,

 

Să râzi de poţi străine

Prin gurile simţirii,

Din pâinea însângerată

Zadarnic ai gustat.

 

 

Zei vechi şi noi

 

Românie, ţară, învie!

Plozii călăilor tăi renasc

Urlând doină de armie,

Iubirea în clondir s-a spart

De sufletul plânsului rănit,

Hotar între două lumini,

Pe altarele noului zeu

Doar negurile s-au muncit,

Uitată pacea s-a pierdut

Când lupta singuri am ales.

 

 

Jocuri paralele

 

Dumnezeu a dat în lume

Pulsul silabelor sale,

Surâzând printre suspine

Ordonă un marş agale,

 

Către cetele de roze

Care plouă printre lauri,

 

Domnul meu a srâns în vânturi

Jocul duhurilor sale,

Suspinând printre surâsuri

Hotărî un zbor andante,

Pentru hoardele de vise

Care adie printre fauri,

 

Sus dorm virgule saline,

Pretutindeni doar balauri.

 

 

Mărturisiri

 

Nu am rădăcini

Sunt de la Sfântul Duh,

Ivită din cuvânt

Suflată pe pământ,

Rod de ceruri

Adiere de cânt,

Ploaie de soare

Înălţare de vânt,

Cărămidă de gând,

Răsad singuratic

Aruncat şi uitat.

 

 

Sărut

 

Floare de alint,

Zbatere de gând,

Aprinsă faclă,

Lapsus profund.

 

Suflet evreu

 

Duh stins,

Duh prelins,

Suflet greu-

Suflet evreu,

 

Duh prins,

Duh învins

Suflet greu-

Suflet evreu,

 

Duh tern,

Duh peren,

Suflet zeu-

Suflet evreu,

 

Suflet nou,

Suflet erou,

Suflet zeu-

Suflet evreu.

 

 

Doar omul

 

Morala de a fi om

E un cuplet: eu şi el

Unite-n concept

Acolo trece doar el,

Pierdută sunt eu

În ideea de om.

 

 

Rugă

 

Doamne te rog arzând

Să plouă cu sfânt,

În cerc şi-n cuvânt;

În cer şi pe pământ

Duşii aripi poarte,

Prin sorii de şoapte

Din somnul de carte,

Să fie doar noapte,

Îngerii prin fapte.

 

 

Mă dor

 

Ştiu lacrimi ce nu vor să moară,

Ştiu şi mă dor,

Ştiu săgetătoare cuvinte,

Ştiu şi mă dor,

Ştiu copii uitaţi vii,

Ştiu şi mă dor,

Ştiu frunze ce dispar solitare,

Ştiu şi mă dor,

Ştiu viţe negre de iubire,

Ştiu şi mă dor,

Ştiu zâmbete ucise-n primăvară,

Ştiu şi mă dor…

 

 

Uman

 

E toamnă, iar e toamnă

Şi-n suflet şi-n inimă,

Pustiul a intrat uşor,

 

O iarnă, iar o iarnă

În viaţă-mi va sosi,

Şi totul va fi ce-a fost

un nor,

 

Un vânt, iar un vânt

Va bate trupu-nălţat,

Pustiul va fi doar vis,

 

O furtună, iar o furtună

Va răscoli mutul vis,

Şi totul va fi ce-a fost

un dor,

 

O ploaie, iar o ploaie

Îmi va ploua iubirea,

Şi ochiul înegrit,

 

O speranţă, iar o speranţă

Va apărea în veri târzii,

Şi totul va fi ce-a fost,

nimic,

 

O tăcere, iar o tăcere

Va toarce a vieţii caier,

De încercări de zbor,

 

O căldură, iar o căldură

Va topi dorul din duh,

Şi totul va fi ce-a fost,

Amintire.

 

 

Mister

 

Într-un parc cu sens unic

Am fost doar două bănci,

Născute pentru un mister,

Dar rostul ni l-a furat

Un călător în sine,

Ne-am privit cu patimă

Printre palmele norilor,

Timp de nouă minuni

Şi-am rămas astăzi

Doar schelete de vise

ăutând un nou mister.

Cădere

 

În umbra crucii,

Răsar a mărilor ii

Omul s-a topit

Printre nori risipit.

 

Pe fire de cer,

Cristale sonore pier

Duhul s-a fărâmat

De-a nepăsării stat.

 

 

Regret

 

Un Christ ţintit pe cruce

Prin lacrimi de lumină,

Ne plânge din tăcere

Speranţele de lemn,

 

Veşted ne e amurgul

Tămâie înserarea,

Părerile sunt multe

Iubirile-au muţit,

 

Cerşim acum un zâmbet

Dorim o-nseninare,

Doar adormiri plăpânde

Primim prin albe umbre.

 

 

Dunăre

 

Din maxilarul unui munte

Ţâşneşti, tu neagră apă,

Hora şi doinele cărunte

Din vine ţi s-adapă

 

Din dura stâncă a celţilor

Porneşti, tu amplu strigăt,

O învingătoare a munţilor

Cu-a valurilor cumpăt

 

Din unirea unor aure

Te iveşti, tu dulce apă,

A zece naţii născătoare

Din pântecu-ţi de fată.

 

Din păcura abisurilor

Apari, tu înviere,

O izbăvire a oamenilor,

Cu-a undelor menire.

 

 

Nu-mi pasă

 

Ei şi ce

Dacă-îmbătrânesc?

Bătrâni,

Copacii tot rodesc

 

Ei şi ce

Dacă-nălbesc?

Dalbe,

Ninsorile  încălzesc

 

Ei şi ce

Dacă orbesc?

Oarbe,

Florile încîntă

 

Ei şi ce,

Dacă surzesc?

Surde,

Muştele tot zburdă.

 

 

Metamorfoză

 

Prin potop de menghine,

Ai zărit mercenare

Ferestre de suflare arzândă,

Ai trecut pragul torid,

Te-ai dezarmat surâzând

Iubirea ţi-a rănit pulsul.

 

 

Reunire

 

Lyncşii zărilor

Înghit visele,

 

Flămândă de tine

Alerg spre orizont,

 

Pierdută închin

Aripi înaltului,

 

Sfâşiat în tine

Aduni aripile,

 

Esenţa stelelor

Frânge regretele.

 

 

Cromatica

 

În creuzete

Sentimentele ţipă,

Cuvintele torc:

de albastru,

de alb,

de noi

şi de soartă;

 

În carusele noi

Marionetele scâncesc,

Lacrimile se-ntorc:

la soare,

la nord,

la alb

şi-n albastru.

 

 

Ecou

 

Moartea toarce

Printre zăbrele,

Caricaturi noi,

 

Fum de lauri

Tresar în noi,

Ecou de fiori.

 

 

Adolescenţă

 

Fior clandestin

Ridică-te lin,

Pătrunde în destin

Stai cât o minune,

În puţinul meu vad

Promit să te ascund,

Petreceţi finalul

În forul matinal,

Dintre azi şi mâine,

Nu-mi deflora visul

E un precar răsad,

Pentru anii din mine.

 

 

Zbucium

 

S-au năruit toţi trandafirii

Sub gheaţa candelelor mute,

În şiruri dese ţes iubirii

Tăpşan de roade slute.

 

S-au risipit toţi albatroşii

Sub pleata arderilor scunde,

În clipe aspre cânt măririi

Acord de clape crude.

 

 

Evadare

 

Iubirea mirul şi-a pierdut

Prin rănile pământului,

Din maci şi ierburi de tăcere

Ung leac pe-a suflului durere,

Din ploaia zborului căzut

Înghit a lacului alint,

Şi-alerg spre zarul de lumină

Din grota duhului prin tine.

 

 

Luptă!

 

Soldat, pe frontul vieţii

Iubirile-s pierdute

Prin tainice poteci,

 

Ochii  se-nchid agale

În trestiile cărunte

Din râsetele seci,

 

Te luptă cu uitarea

Şi-aprinde inimi calde

Din lacrimile reci!

 

 

Risipă

 

Azi şomez pasăre călătoare,

Ieri eram vânzătorul de soare,

Acum m-am irosit visând

Ce-aş putea eu să mai vând?

Poate un grăunte de vânt

Sau lacrimile unui cuvânt

Şi aşa aş ucide răul din noi.

 

 

A fi

 

A fi om,

Ce mirare!

 

A fi iubit,

Ce disperare!

 

A fi fericit,

Ce visare!

 

A fi singur,

Ce căutare!

 

 

Îndemn

 

De prinzi şuviţa rimei,

Tu s-o-npleteşti cu duh

Şi-n armonie s-o prefaci,

De-o storci cu râvnă,

Finalul va fi întocmai

Ca o lună împlinită

De-atingi  cumva o poezie,

Tu n-o răni căci doare

Şi sângerează a tăcere.

 

 

Pelerin

 

Pelerin la rodu vieţii

M-am trezit dintr-odată,

Zâmbitor către iubire

Şi uimit în faţa nopţii,

Soldul viselor văzându-l

Risipit în nemurire,

Peregrin devin la ziuă

Melancolic la-nserare.

 

 

Poezia nopţii

 

Santinela nopţii plânge

Mii de frunze aurii,

Norii adormiţi şi-i strânge

Între stranii melodii,

 

Fantomatică chemare

ânge mute ziduri vii,

Apele feline-adună

Dintre razele zglobii,

 

Licurici iubire-aprinde

În suflările călâi,

Seva zbaterilor cântă

Între slovele felii.

 

 

Vis

 

M-am strecurat ast-noapte

O secundă-n luna

Şi-am tremurat o şoaptă

Pe-o clepsidră brună,

Dar mi-am aflat iubitul

Adormit pe un gând

Şi-am mântuit o undă

Din morile de vânt,

Prin zbateri fecunde

Am înflorit un vis

 

 

Păcatul toamnei

 

Cerul apele descântă,

Undele-o moliftă cântă,

Zilele păcate răsfiră

Pierdute-n ghicitu-n frunze,

Rătăcite două frunţi

O viaţă-mpreună visează,

Gând la gând cu tristeţe.

 

 

Leac

 

Iubirea mirul şi-a pierdut

Prin rănile pământului,

Din maci şi ierburi de tăcere

Un leac pe-a suflului durere,

Din ploaia zborului căzut

Înghit al lacului alint

Şi-alerg spre zarul de lumină,

Din grota duhului prin tine.

Primăvară vie

 

Din templul florilor,

Când s-au întins privirile

Pe palmele luminii,

În genunchi pe brume,

Duhul de mine slobozit

Află o primăvară vie.

 

 

Alter Ego

 

Reaprind cu orele mele

Vinele adormitului ieri,

Crucea – axul zilelor duble

Curge prin corp de primăveri

Aflu doar licurii stinşi

Dintr-un sărut de infinit,

Un Alter Ego pentru vise

Din nara vremii a sosit.

 

 

Noi nu murim!

 

Noi nu murim

O, Doamne,

Nu murim,

Ne perindăm

O clipă, printre sele,

Tergiversăm un pact

De alianţă,

Dar ne întoarcem

Doamne spre Pământ

Şi-apoi ne ningem

Tainic prin albastru

 

 

Putere nouă

 

Pierdute pucuri

Ale Turnului Babel

V-aţi aruncat în mine,

Clepsidră moartă

Am fost

Ş-am reînviat har

Prin fibrele timpului,

Pentru încă o oră,

Ora noii puteri.

 

 

Doar poezia…

 

Efemeridă pedantă

Ne strecori in ocheade

Muzica sorţilor duse,

Ne picuri apusuri seduse,

Colinde pierdute

În fiecare poet,

 

Cariatidă galantă

Ne arunci în lucire

Fiordul viselor mute

Ne dărui flăcări slute

Rătăciri uitate

Prin fiecare poem.

 

 

Nadir tomnatec

 

O frunză s-a strivit

Prelung geamăt albastru,

Suflul i s-a topit

Prin vertical cadastru,

Rătăcirea i s-a oprit

Într-un sor de toamnă

 

 

Culpa de a visa

 

În amnezie căzută,

Basoreliful privirii

Prin vânturi colindă,

Somnambulul rostirii

Acuză duhul iubirii,

De fraudă crudă.

 

 

Invitaţie

 

Dacă vrei să vii o seară

Pe crupa calpului pătrat

Ne vom cânta mătănii,

Prin zbatere de gânduri

Ne-om căuta şi ne-om afla…

De vei veni,

Să vii printre cei vii.

 

 

Mesaj în alabastru

 

S-au răstignit în tine alabastru

În chip de Mag sihastru,

Pulsul şi lacrimile daltei,

Lucinde ocheade şlefuite

Mirată mulţumire sacră

Din efemer decantată.

 

 

Tablou

 

Clepsidre platinate

Pătrund crenelurile,

Bolţilor ciuruite

De zborul păsărilor,

 

Îngeri aureolaţi

Închină aripile,

Luturilor ceruite

De mierea sorilor,

 

Cariatide caste

Sprijină firidele,

Norilor înălbiţi

De laptele florilor.

 

 

Noapte păgână

 

E vremea nocturnelor mreje

Printre înlănţuite ruje,

Dorul urnelor se-mpleteşte

Într-un tărâm al cenuşii,

 

Undele valsează alene

Dansul zoritelor cadâne,

Ispita umbrelor selene

Iveşte a mării Corane.

––––––––––-

Carmen ONICA-DRUŢU, născută la Bârlad, pe 3 mai 1976. Am absolvit Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. A activat în Cenaclul „Al.Vlahuţă” (1998-1999) al Casei de Cultură „George Tutoveanu”. A publicat în revista „Pareri tutovene”, (1998-2000) şi în revista creştină “Florile dalbe” 1998. A publicat în volumul colectiv de autori „După 20 de ani…”, 1998  şi apoi în volumul „Puterea cuvântului” 2000. Absolventă a Universitătii Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specialitatea „Psihopedagogie”. A debutat în anul 2016 cu volumul de versuri „Suflet de alabastru” (Editura Sfera). În anii 2015 şi 2016 a fost premiată la concursul „Învingător prin artă” (Iaşi-Bălţi) , cu premiul întâi.(George ROCA, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 10 decembrie 2017)

Lasă un răspuns