Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)

AM ADUNAT

 

Am adunat zăpezi peste iubire,

De cald să-i țină în nopțile cu ger,

Acoperind tristeți și doruri din privire,

Să nu umbresc lumina stelelor din cer.

 

Să se-nmulțească ca și grâul

Când se răstoarnă-n primăvară brazda,

Încinge-mă-voi iar cu brâul

Din rogvaiv. Și curge-va zăpada

 

La rădăcini ce n-au uitat să crească Continue reading „Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)” →

Adrian BOTEZ: Reînviata epopee daco-valahă în cinci cânturi

PROLOG

 

„…la-nceput a fost

Cuvântul – şi Cuvântul era la

Dumnezeu – şi Dumnezeu era

Cuvântul (…) Toate printr-însul

s-au făcut – şi fără Dânsul

nimic ce-i făcut – nu s-a

făcut…” (IOAN,  cap. I, 1-3)

 

…un Singur Creator şi-o

Singură Creaţie – Creaţia fiind

de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind

Însuşi Creatorul

 

nicicum dăbălăzata – vicleana

periculoasa Treime…

 

…un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un

Singur Neam – Mistică

Rădăcină – fără de

Nume – ci doar cu

Sfinte-Atribute: „dac” – „get” – „carp”

„trac”…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Reînviata epopee daco-valahă în cinci cânturi” →

Adrian BOTEZ: Stihuri valahe

VISE DE SEARĂ

 

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!

stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal

mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:

sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

 

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi

sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi

pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!

…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

 

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat

nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni –  nici orbi n-am vindecat

sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Stihuri valahe” →

Camelia CRISTEA: Poesis

Om drag

 

Om drag întoarcem altă filă
În alb şi faguri de lumină,
Pe treapta scărilor de ceară
Urcăm voioşi ca prima oară.

 

Risipa s-o oprim în vamă
De ger şi vânt să-i fie teamă,
S-aprindem flacăra iubirii
La care se-ncălzesc toţi mirii.

……….…………….…………
De dor baladele mai plâng
Când turma rătăceşte calea,
Prin codrii nopţilor doar jalea
Albită-n porţi stă împăcarea.

 

Continue reading „Camelia CRISTEA: Poesis” →

Vasilica GRIGORAȘ: Gânduri la trecerea dintre ani

Gânduri la trecerea dintre ani

 

În noaptea dintre ani,

Îţi mulţumim, Doamne

pentru parcursul şovăielnic

pe drumeagul luminat doar de Tine.

 

Te rugăm, iartă-ne greşelile

prin care Te-am ţinut la uşă,
împiedicându-ne în truda noastră

de a fi plăcuţi iubirii Tale.

 

Intră în inima noastră şi depărtează

grijile, neliniştile şi problemele
pe care noi n-am putut

ori n-am ştiut să le tratăm cum se cuvine.

Ajută-ne să iertăm cuvintele şi faptele

care ne-au provocat durere
şi care ne-ar ţine legaţi ori în întuneric.

 

Îţi încredinţăm Ţie şi anul care vine.

 

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Gânduri la trecerea dintre ani” →

Lia RUSE: În revelion

ÎN REVELION

 

Şi,..sărbătoarea începe acum!

S-a aşternut -déjà- albu-ngheţat,

Amestecul aromei cu parfum

Fac revelionul să pară bogat.

Iz de iarnă,.. atmosferă de bal,

Masa-i ornată cu dulci bucate.

Mi-e dor de acea rochie de voal

Din noaptea cu visele-nşirate…

Muzica, în dansuri, ne adună,

Avem emoţii de iubire!

Continue reading „Lia RUSE: În revelion” →

Mariana GURZA: Ctitorie / Monastry

Ctitorie

 

Iubitul meu, tu eşti o temelie

a mănăstirii noii ere,

eu mă simt ca Ana lui Manole

jertfindu-ți

toate dorurile mele.

De mă vei striga în noapte

prin clopot eu îţi voi răspunde

şi fiecare clinchet e o şoaptă,

lumini te vor cuprinde.

Voi sta de veghe la poarta ta;

din înălţimi te voi urmări

îţi voi apăra cetatea

te voi feri de amăgiri.

Din când în când aş vrea

să-ngenunchezi pe lespezile albe

să- ţi laşi şi tu iubirea

în zidurile sacre.

 

 

Monastry

 

My lover, you are a foundation

of the new era’s monastery,

I feel like Manole’s Ana

sacrificing

all my longings for you.

If you call me in the night

I’ll answer you through a bell

every clink is a whisper,  lights will surround you.

I’ll stand on watch at your gate;

I’ll watch you from up high,

I’ll defend your fortress

and protect you from deceptions.

From time to time I would like you to kneel on the white slabs

and leave your love

in the sacred walls.

–––––––––––

Mariana GURZA

Traducere: Valentina TECLICI

Timișoara / Noua Zeelandă