Tăceri care scriu
Soarele camelionic s-a ascund în faldul norul
Cu zâmbetul pe buze tăceri ascult
Atinsă de rouă te caut cu zborul din priviri
Prin scurtele minute ce se scurg fară sfârşit
Comoară-n suflet cu drag mi-ai pictat
Inimă de vis mi-ai desenat
Care vibrează dându-mi speranţe de viaţă
Magia care iubirea pe ai ei braţe poartă
Jaipur Echo
English – Romanian
versions by George Anca
Authors
George Alexe
Lama Doboon Tulku
Gulab Kothari
Bharti Jain
S. A. Chaturvedi
Jeremy Seligson
George Anca
GEORGE ALEXE
Testifying to Simple Truths
My god has no eyes
But He is the Sight of the world.
My God has no ears
But He is the Hearer of the Cosmos
My God has no heart
But He is the Lover of mankind.
My God Has no soul
But He is the Life of earth and heaven.
Fiece glonț…
Fiece glonț al gândurilor triste
Prins între lacrimi, perne și batiste
Așteaptă ora să se frângă-n două
Să curgă-n visul peste care plouă
Fiece glonț al colțului de lume
Ce știe doru-n palme să-l adune
N-așteaptă, se revoltă și-apoi tace,
Din foi de umbră deasă se desface.
ILLO TEMPORE
timpul acela, îţi spun, secundele lui, orele şi anii lui s-au pierdut.
Le-am rătăcit prin tăcerile noastre ca un copil într-o pădure,
nemaigăsind drumul spre casă de atâta plâns.
Mă priveai cu un ochi senin, iar cu unul mă certai în somn
Şi parcă deliram.
Timpul acela, îţi spun, şi-a întors faţa de la noi
Priveşte-l cum luptă cu mine, cum luptă singur cu omul neputincios
Fără să vrea să învingă, trezeşte-te, trezeşte-te,
aşa cum ai vrea să deştepţi un mort trecut la cele veşnice
crezând că poţi cădea la pace cu indiferenţa morţii.
În faţa noastră – pustiul.
Continue reading „Andra TISCHER: Poveștile unei ghicitoare în cafea (poeme) 2”
SPUNE CEVA, PASĂRE
Spune ceva, pasăre,
despre bucurie!
O porți pe aripi
când te înalți,
apropii nemărginirea
de malurile strâmte
și aduci speranță.
Mă zbat în râul ce curge
și mă prind de aripa ta.
Vreau să învăț drumul
ca să mă pot întoarce
ancorată de curcubeul
legământului cu veșnicia.
Spune-mi ceva, pasăre,
despre nemurire…
––––––––––
Lavinia BUD
Timișoara
6 ianuarie 2018
GERUL BOBOTEZEI
Demult, pe plaiuri cu zăpezi celeste,
Stăteau bătrânii vremii la taifas,
La vetre-ncinse-n clipe de răgaz,
Cu adumbriri de veri în bărbi şi plete.
Prunci odihneau la sân de Mir şi lapte,
Cu furca-n brâu, lin, se torceau ” porunci “…
Puneau Ţara la cale mândre ” frunci “,
Din simple bojdeuci, nu din palate.
Biserici cu Aghiasmă Mare şi poveţe,
Ne aşteptau cu Har de Sărbători,
Din cer cădeau fulgi-îngeri… Sub ninsori,
Vedeam pe Dumnezeu zâmbind pe feţe.
E Gerul Bobotezei, sacră iarnă,
Cu amintiri, troiene, sănii, vis,
Se-ntorc străbuni din ceruri, timp, abis,
Cu chipuri dalbe, sfaturi să ne cearnă.
E Gerul Bobotezei sfânt şi aspru,
Mângâietor balsam pe Plai şi răni,
Cu suflet sincer, nuci şi vin în căni,
Să-i ascultăm povaţa de Sihastru!
——————————-
Mugurel PUȘCAȘ
Reghin
5 ianuarie 2018
UN ROMAN CA ORICARE…
Serile, când gândul mă prinde la fereastră
Și ochii minții-mi deschid poarta-ncet la amintiri,
Mă strecor tiptil, prin vâltoarea vremii-albastră,
Ușor plutind peste trăiri din viața mea sihastră,
Scrise într-o carte-a sufletului, cu atâtea povestiri,
Vetrei lăuntrice șoptiri…
Răsfoind filă cu filă, a vieții mele-umil roman,
Retrăiesc urcând și coborând treptele-n capitol…
Nici că mă plâng, de traiul meu fost-a sărman,
Nici că-n viață întâlnit-am prieten ori dușman,
“La granița-ntre vise”, mi-au zburat visele-n stol…
Eu… un ” fără nume Apostol “…
CUVINTE
mâinile au albit
între pietrele timpului
risipind cuvintele pe o scară
nu urcă, doar coboară
perpendicular pe umbra sufletului
tăcut pășesc peste maluri
jos, aprige valuri se sparg
gânduri mă împresoară
în vârtejul anilor pierduți
în față infinitul, nu l-am întîlnit, nici el
atunci am înțeles
eram singur cu gândul, cu timpul, cu iarna
mai aveam doar un maldăr de gânduri
pe coli scrijelite cu lacrimi
noaptea vorbesc între ele
uitasem să le închid în sertarul cu amintiri
afară ninge, e zăpadă
sunt stropi de suflet
căzuți pe alei
aleile sufletului în taina pământului
pe drum, pomii goi, țipă
e frig și e iarnă în noi
eu scriu și atât
Continue reading „Viorel Birtu-Pîrăianu: Cuvinte (poeme)”
NOAPTE DE NOAPTE
trântit pe pat
confuz ca o focă ce a uitat
că trebuie să aplaude pentru
a primi peşte
pătez aşternuturile cu transpiraţie
lucioasă şi abundentă
ca de actor porno
urmăresc alternativ
AM ADUNAT
Am adunat zăpezi peste iubire,
De cald să-i țină în nopțile cu ger,
Acoperind tristeți și doruri din privire,
Să nu umbresc lumina stelelor din cer.
Să se-nmulțească ca și grâul
Când se răstoarnă-n primăvară brazda,
Încinge-mă-voi iar cu brâul
Din rogvaiv. Și curge-va zăpada
La rădăcini ce n-au uitat să crească Continue reading „Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)”