Anna-Nora ROTARU: Te-oi aștepta iar vară…

,,O ZI ÎNNOURATĂ PE VALURILE MĂRII ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 120 x 90 cm,

din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”

TE-OI AȘTEPTA IAR VARĂ…

Îmi plimb ochii-n larg prin faldurile mării,
Cu țărțămuri destrămate și ciucurii rupți…
Împrăștiate-s visele pe pânzele-așteptării
Și mie cine să-mi arate cărarea consolării,
Când știu că timp n-ajunge să te înfrupți,
Oricât ai vrea să lupți…

S-a stins ziua și ceru-i ca de smoală,
Fugit-a cântul, gândul, zâmbetul în grabă…
Lăsându-mi inc-o dată ființa tristă, goală,
De parcă valu-a șters poemul de pe coală,
Din ce-am trăit… răzleață amintire, slabă,
Din mirajul cuvintelor, silabă…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Te-oi aștepta iar vară…” →

Irina Lucia MIHALCA: Peisajul iubirii (poeme)

Până la suflet şi dincolo de el

– Regăsirea este fantastică,

dorinţa ameţitoare, te iubesc adânc,

până la suflet şi dincolo de el!

Prin geometria luminii – un dar al vieţii –

ceremonia inocenţei codificată alchimic!

– Sufocaţi de durere, de plăcere,

amestec de doi, năucitoare contopire.

Închid ochii şi-mi este bine,

o nebunie, atingi perfecţiunea!

Să te zidesc în mine vreau,

nemărginită-mi e dorinţa!

Un vis înflorit, aici, pe tărâmul iubirii!

– O emoţie îmi este trupul,

atingerea cu tine, o vindecare.

Un fulg eşti, cu cerul în priviri,

pierdută eşti în mâinile mele!

Simt să-ţi spun că te iubesc adânc,

dincolo de sufletul tău,

dincolo de punctele lui cardinale.

Prin lumina privirii, omul

străbate eteruri – întoarcerea-n noi!

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Peisajul iubirii (poeme)” →

Adriana POPA: Azi

Azi

şi pe mine
mă doare iubirea
când lunecă stelele
şi tu înfloreşti aşa de frumos
şi pe tine
te doare despărţirea
când toamna-şi despleteşte cântul
şi poezia
adoarme printre ploi
găseşte- mă prin mânăstiri
ca ană
găseşte-te în tâmple argintii
şi caută-ne în zori
pe la răspântii
să ne-ntâlnim pe-o lacrimă în zbor
azi
regăsesc cărarea către tine
mă doare despărţirea
şi pe mine

––––––––––
Adriana POPA

Timișoara

20 februarie 2018

* Foto: ,,Tunelul dragostei”, Caraș Severin (din colecția autoarei)

Lia RUSE: Vise de iarnă (versuri)

IARNĂ ÎN QUEBEC

Eşti o împletitură din fluturi de zăpadă

Şi sculptată de viscolele-aprinse pe pământ,

Aureola ta măreaţă stă să cadă

Când răsfoită vei fi, pe timp, de soare şi vânt…

Deseori înfăşată în prea multe scutece

Trimise, pe rând, pentru tine, dintr-un nor gri

Dar, peste care -fără milă- viforul trece

Înşirând, pe tăcere, coastele tale-argintii.

Asternută eşti, în frig, de bolta cu plete,

Menţinută şi de anotimp dar şi de vreme,

Continue reading „Lia RUSE: Vise de iarnă (versuri)” →

Camelia CRISTEA: Izgonirea

IZGONIREA

Am fost aspru pedepsită
cu plecarea mea din rai,
șarpele se mai târăște
liniște te rog să-mi dai…

N-am avut curaj atunci
să îți cer firesc iertare,
c-am mâncat din pom oprit
fără pic de remușcare…

Cerul s-a pornit a plânge
c-am găsit la altul vină,
viermele mușca din măr
și lovea în rădăcină.

Continue reading „Camelia CRISTEA: Izgonirea” →

Lavinia BUD: Rugul meu de mure

RUGUL MEU DE MURE

De ce-ai lăsat să plec atunci, pădure,

Și nu mi-ai spus că cerurile cad

Arzând,pe-obraji,ca asprul rug de mure,

Ce l-am gustat din roșul lui pocal.

A fost un timp al fructelor culese

În podul palmelor curat și sfânt.

S-a impregnat adânc, război de ițe dese

Țesând în zi al viselor veșmânt.

Continue reading „Lavinia BUD: Rugul meu de mure” →

George ANCA: Interziși (versuri)

de la Jean

de la Jean nu cumpără nimeni de la Umberto cumpără toţi

dă-mi bani să mă duc să mă îmbăt adică fiica lui să-i arunce

că şi-a îndemnat mama să divorţeze şi mama n-a vrut

şi-a oblojit săsoaica mâna muşcată la carne când tot se tăiase

oraşul îşi mâncase norma de carne a mai rămas şi nevândută

şi-a cumpărat o sticlă a dus-o la gură ajuns pe lângă şine

curând sticla era goală şi tot atunci a trecut trenul în care

dormea nenorocita de Tiberia acum se cam terminase totul

s-a pus pe foc spânzurătoarea din veacul nemţesc al cetăţii

să fi înlocuit-o dunga lăsată de apele inundaţiei din vară

o să mă fac bine şi o să-mi cresc eu copilul am băiat bun

nu se luminase în compartiment de spaimă somnul neauzit

impiegatul călătorea pe lângă şine cu sticla goală în mână

dacă s-ar fi uitat ar fi văzut pe fundul sticlei o spumă de un deget

în război

în război până la cer

a căzut prizonier

ce fugind la aliat

dă de alt prizonierat

Continue reading „George ANCA: Interziși (versuri)” →

Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori

” BUCHET DE ANEMONE ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 70 cm),

din volumul de picturi și poezii ,, UT PICTURA POESIS ”

***

IUBIREA ETERNĂ

În drumul meu, de singuratic peregrin,
Având însoțitor, pe cer steaua polară,
Am luat cu mine, al vieții mele scrin,
Cu-n maldăr de amintiri și florile de crin,
Să-mi caut Îngerul, în noaptea glaciară !

Că vreau să-mi spuie ce-i ”Eterna Iubire ”,
Pe unde să o caut, unde oare s-o găsesc ?
Că din cele ce-am trăit, n-am găsit deosebire,
Fine bibelouri la-nceput și-apoi după ciobire,
Inimi sfărâmate, măști, ce râd-plâng grotesc !

Mi-a atins ușor brațul, după atâtea căutări,
La un popas am stat, sudoarea de-a mi șterge…
O sumedenie i-am pus, întrebări peste-ntrebări,
Cu teamă, firește, să nu-l scot din răbdări,
Poate mi-o arăta, pe ce cale voi merge !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori” →