April
Ce ciudat ești april!
Și atât de crud…
Noroc că din pământul
Tău
Se naște liliacul…
Ai ochii verzi
Răscolești amintiri
Ce le combini
Cu ploi
Dorința
Cu veşnicia…
Ești așa de optimist!
Și tânăr…
Hai!
Fluieră și pornește
Petrecerea
Să opresc
Durerea
Din
Inimă…
—————————–
Vasile COMAN
Ploiești
DE N-OI MAI FI…
De n-oi mai fi pe lume…mâine poate,
Şi mă vor plânge zări întunecate,
Aş vrea să-mi fie stingerea smerită,
Să plec în Veşnicie fericită.
Cu toamna să mă duc, ce-şi ia cocorii
Pe aripi de amurg, zburând ca norii,
Când streşini arămii anină struguri
Şi plouă-n suflet cu-amintiri de muguri,
Unde sfârşeşte clipa călătoare
Şi unde nici o rană nu mai doare.
Ca-n naştere trecând, veghindu-mi teama,
Aş vrea să mă primească-n brațe mama…
În țintirim cu cruci, albit de brume,
Pe una,va mai răsări un nume
Şi-n proaspăta țărână, cine ştie,
O floare…dintr-un vers de poezie.
Nimic n-am strâns, comoară mi-e iubirea,
Din anii fragezi iau neprihănirea
Şi crezul scris cu roua dimineții,
Că dincolo de viață-i Taina Vieții.
Rugăciune în sfânta şi marea
zi de luni din Săptămâna Patimilor
Ca Iosif cel frumos şi preacurat
ai fost urât de cei de-un neam cu Tine,
ca el ai fost vândut şi îngropat
şi-ai biruit ca el răul prin bine.
Iisuse-al meu, ce trist sunt de acum,
ce zbucium este în a mea credinţă,
când ştiu că îţi porţi paşii pe un drum
ce duce spre cumplita suferinţă.
Te văd cum stai alături de măslin
şi îl blestemi pentru că n-are roadă
şi mă-nspăimânt c-aş putea să devin
un nou măslin ce sub blestem să cadă.
Mă zbat să fiu tot timpul pregătit
să-ntâmpin, Doamne,-oricând a Ta venire
cu trup curat, cu sufletul gătit
în straie luminoase de iubire.
Dar până-atunci mă întristez şi plâng
ştiind ce rost pe acest drum Te-aduce
şi parcă simt cum bicele mă frâng
şi-alături de tâlhari mă pun pe cruce.
—————————-
Anatol COVALI
București
2 aprilie 2018
Săptămîna Mare
Îi Săptămîna Mare, Prier în calendar
Iar prunii-s încărcați cu flori dalbe, cituș*
O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar
O mamă-și strînge doru-n mîinile căuș.
Și oile-s ciopor, păscînd neliniștite
Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntîmple.
Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite
O salcie ce plînge cu mîțișori pe tîmple.
Îi Săptămîna Mare, tot omu-acum postește,
Fasolea cea bătută la loc de cinste îi
Doar câte-un păcătos, la dulce, mai rîvnește
-Ptiu!… Doamne, iartă-mă!… își zice-n sinea lui!
Iară în Joia Mare, ceara se topește
Se împistresc* la ouă ori se fierb cu ceapă
Se coace și colacul, fașîr* se pregătește
Să aibă creștinul după ce bea… apă!
Ia foc cimitirul cu lumini aprinse
Bucuria-i mare: – Cristos a-nviat!
Cerul se deschide, doruri mai sunt stinse
Lumină-i în suflet: – Adevărat a-nviat!
Cituș – buchețel; împistresc – încondeiază; fașîr – drob.
——————————-
Ileana Cornelia NEAGA
2 aprilie, 2018
cum laptele poeziei
nimic nu e alb
cum laptele poeziei
doar îngerii
uitându-se-n oglinzi
după păcatul zâmbirii,
după cioara ochiului,
ca după-o imensă metaforă
nimic în sine nu e milostiv
cum milostivă este trecerea
cu două crengi de măslin
pe cerul capului
———————————
Ana ARDELEANU
1 aprilie, 2018
Nimburi de gând
Cornul lunii s-a ascuns din nou în plinul ei rotund, la fel cum tu te ascunzi în mine în fiecare noapte în care visul de noi mă bântuie … aievea ! Geana se zbate în veghe, amprenta visului nu o pot şterge, sunt degete și colţuri de buză peste tot, până și pe suflet …
Dar e dimineaţă ! vei spune, privind la Orologiu … pendulul clipelor numără oile dorului ce vor să mă sfâşie aidoma unor lupi înfometaţi, poate-poate, adorm … dar, pe cine păcălesc eu ?!… doar câinii dorm fără nicio grijă, în timp ce eu număr oile nesomnului, gândindu-mă la tine … un crâmpei de zi va fura lunii strălucirea-i lampionică, mai e doar un ceas, iar palmele încă frig de atingerea ta … noaptea mi se evaporă încet printre degete, nu ştiu visul de mi te-a ajuns, dar ţi-am fost … oare-ai ştiut ?
Dimineaţa o să te întâmpine cu freamătul nopţii mele albe, LUNA nu se mai vede, dar e acolo, cornul ei nevăzut mă-nţeapă în pleoapă …
***
… totdeauna am prețuit visul de noi,
totdeauna !!
zorii știu cu precizie cum miezul din noapte
mi-a pregătit așternutul,
dar așternutul de atâtea ori rece în cel dintâi căzut de soare,
și simțeam mereu bântuitul acela încărcat de mister,
alergam prin mine în căutându-l,
Continue reading „Marta Polixenia MATEI&Marin BEȘCUCĂ: Nimburi de gând”
În veşnicia fără cuvinte
O stea se stinge în preludiul nopţii.
Scuturându-şi aripile, în crengile salciei,
o pasăre îşi cântă ultimul cântec.
Tot ce nu i-a putut spune va afla pe celălalt mal.
Ea a plecat spre apa cerului,
prin fiecare viaţă, pe aleile fiecărui pas risipit,
porţile s-au închis.
La chemarea umbrelor adormite,
vântul nu-şi mai adie tânguirea ruinelor.
Ea a plecat prin zăpada dorului,
spre ţara soarelui un zbor de fluturi fixează
eternitatea clipelor trecute.
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Veșnicia cuvintelor (poeme)”
asfințit
Când aripile-ți or să se coboare
Ștergându-mi lacrima din atriul stâng,
Atunci va fi prima zi de sărbatoare
Cântată pe acest pământ.
Atunci îngenunchea-vor ploi și munți,
Vîntul își va ține suflarea
Iar fulgi de zâmbete mărunți
Topi-va de pe trupul nostru ceara.
Când soarele va adormi la răsărit
Și fruntea-mi îți va cuprinde fruntea
Vom ști că-n viețile în care am murit
A fost doar lupta de-a reface puntea
Ce ne va spala-n lumină și uitare
Continue reading „Călimara CuPrivighetori: Aripi frânte (poeme)”
VÂNZĂTOR DE VECHITURI
Veniți, frați buni, că am marfă bună pe tarabă,
Nimic nu-mi lipsește, mi-e plină cu de toate…
Am vrute și nevrute, pentru ce-ați dori voi treabă,
Nu stați pe gânduri, întrebați cât costă mai degrabă,
Orice prin cap vă trece și cum mintea vă socoate,
Îmbulziți-vă, hai, dați din coate !
Vând coșu-acela-n stânga, plin cu feluri de memorii,
Unele-s mai noi, altele-s mai vechi, după dorință…
Au amintiri, unele-s fermecătoare, cu vraja comorii,
Altele-s rele, cu omenești greșeli și planuri iluzorii…
Unele-s cu trăiri bune, fericite, cu haz, făgăduință,
Altele-s nesăbuite, după preferință !
Vând conștiințe, unele curate, altele-s camuflate,
În stare foarte bună, cumpărați-le fără de frică…
Sunt din acelea, sau sfințite, albe, imaculate,
Sau, din alea, mai… așa, ce-au fost bine spălate
Habar n-are careva, cine să știe și să-ți interzică ?
N-are nimeni ce să-ți zică !
Florii
Umil, călare pe un biet asin
Trecea urmat de gloate, Împăratul.
Îl aplaudau săracul și bogatul
Văzându-l pe Mesia, așteptatul…
Văzduhul de-osanale era plin.
Îi așterneau ‘nainte haine, flori,
Devalizau de ramuri verzi finicii,
Doar fariseii orbi și plini de vicii
Cereau ca să își certe ucenicii…
Dar El tăcea…și-L cuprindeau fiori.