Primăvară, Primăvară!
Primăvară, Primăvară!
Tu ne scoți în luncă iară,
Ne întinzi covor de iarbă
Și pui râul ca să fiarbă!
Un izvor l-ai pus să sune,
Cântul cel mai drag din lume,
Mugurii pe crengi crăpară
L-al tău ordin Primăvară!
Flori, parfum, cântări, arginturi,
Fac din dealuri labirinturi,
Când un soare lucitor,
L-ai chemat în ajutor!
El țesu Natura-n aur,
Ca un ac de meșter faur,
Iar din pântece de glie,
Salți a Firii melodie!
Primăvară, Primăvară!
Tu ne scoți în luncă iară,
Cu pluguri și cu semințe,
Și ne-ndemni la biruințe!
*
Printre ramuri înflorate!
Printre ramuri înflorate,
Și-a făcut Mierla căscioară,
Când din lumi îndepărtate,
Veni mândra Primăvară!
Iar Mierloiul cu cioc galben
Și cu pene de tăciune,
Stând pe-o ramură de palten,
Se-ncerca din drag a-i spune:
Cum să rotunjească cuibul,
Cu mătăsuri și flori albe,
Cu fir tras să țeasă rândul,
Pe la margini flori de nalbe!
*
Noaptea-n codru!
Stânci de vremuri dăltuite,
Întind treptele lor sure,
Ce-s de raze lustruite
Și umbrite-s de pădure.
Iar pe unde-i umbră pururi,
Muschiul larg covor așterne,
Străveziu cu nestemate,
Înrouate veșnic perne.
Aici visele vrăjite,
Prind suavele speranțe,
Prind arginturi pretutindeni
Când stă luna să se-nalțe!
Aici vin s-aud șoptitul
Legănat în crengi frunzoase,
Să văd unde-n râu cum saltă,
Vesele și radioase.
Aici vin să-mi scutur gândul
De-al vieții urâciune;
Noaptea-n codru se-aud cânturi,
Ce-s din ceruri rugăciune!
La izvor stă caprioara
Între flori de sânzâiene,
Adunând văpaia lunei,
Printre lungile ei gene.
Mă strecor pe după ruguri
Și ușor ca un zefir,
Să privesc minunea nopții,
Cântul codrului s-admir.
Cerul e ca spuma mării.
Ochi de stele, valuri pale,
Ce cobor pe-o scară de-aur,
Din câmpiile-ancestrale!
*
Echinocțiu
Echinocțiul e balanța Naturii,
Iubit și veșnic dar,
Când bunele surori împart lumina lumii,
Și-a timpului hotar!
Egală e ziua cu noaptea
Pe-ntreg rotund Pământ,
Iar cerul și-alinie oastea,
Pe-un drum etern și sfânt!
Veghind la hotare de soare,
Paneta-i bun soldat,
Ce patrulează în jur cu ardoare,
Pe-orbita consemnului dat!
Căci cât de lung e anul,
Când ziua e mai mare,
Când noaptea, ca și banul
Când stabil preț nu are!
Un echinocțiu social
Divinul să ne dea,
Balanța-n habitatul mondial am vrea,
Iar dragul vieții de-apururea să stea!
*
Farmacia din grădină
( Sau stupina de albine)
Din vechimi temută-n lume,
Cu-a ei armii ce înțeapă,
O regină pură, fermă,
În grădina mea-și impune
Farmacia ei modernă.
La intrare stau soldații,
De păzesc secretul mare,
Albinele strâng nectarul
De nu știu câte milenii.
Înăuntru-s farmaciste,
Chimiști mari ce extrag miere,
Din nectar de flori alese,
Arhitecți ce zidesc faguri,
După reguli ne-nțelese.
Doicile pregătesc hrana
Generației de tineri,
De stdenți ce vin să ducă
Mai departe pe-al lor umeri,
A Stupinei sacră muncă.
Dar Regina cea divină,
Ce e mama tuturora,
Le-a dat ordin să prepare
O substanță ce aduce,
De la orice boli, salvare!
De îndată-n muncă mare,
Studioasă și savantă,
Au creat acel ”Propolis”
Ce alungă orice viruși,
Cum regina lor le-a zis!
Astfel eu mă simt datornic,
Cu ales respect să caut,
Farmaciei din grădină
Ajutor să-i dau cu multe,
Flori plantate la Stupină!
–––––––––––
Ioan Miclău-Gepianul
Australia
21 Martie, 2018
Stimatei Mariana,
Eu, cu ales respect, mă simt obligat să Vă
aseamăn cu o albină din Stupină!