Carmen DRUȚU ONICA: Poesis

Am aflat

Un heruvim mi-a dăruit

Praf de verticalitate,

L-am înfrăţit, fir lângă fir,

Puţinul astfel a sporit

Prin sângele şi apa mea,

Din preaplin am dăruit

Şi astfel am aflat iubirea.

Şi râsul se învaţă

Învăţ să râd astăzi

Şi râd un râs năvalnic,

Debutez apoi ca regizor,

Regizez iluzia râsului,

Surâsul de lună plină,

Nasc râsului un prunc

Un altfel de măscărici.

Apusul dimineţilor

La apelul ritual

Azi n-a răspuns dimineaţa,

Se adormise cu poveşti

Pe crupa unui nor

Din faurii serii.

La chemarea zării Continue reading „Carmen DRUȚU ONICA: Poesis” →

Olfa PHILO: Bleeding heart / Inimă însângerată

BLEEDING HEART

Now that the arm-wrestling game between

your roaring devil and my silent devil is over,

my soul is missing yours…

Now that I have taken a vacation from

your occasional storms

your thunder’s rumbling

your lightning’s flash

your torrential downpour

your ravaging tornado

your volcano’s lava

my heart started beating again for yours…

Now that the scars inflicted by devils started to heal,

the scar of your love proved to resist all medicine…

Now that my long buried wrath is exorcised and given flesh in words,

my mind suddenly recalled your sunny sky…

Now that our bodies are oceans apart,

Mr.Voidness has not ceased to court me day and night…

Now that sly wolves and poisonous snakes are playing around,

my heart proudly declared its immunity to all infections…

Now that freezing winter has become my only season,

I missed our emblematic spring…

Now that sorrow has become my feeding mother,

I knew that life and death lie in the heart…

Now that your offspring bear your indelible mark,

I knew that past,present and future are but one…

INIMĂ ÎNSÂNGERATĂ

Acum, dacă lupta corp la corp

Între demonul tău urlător şi demonul meu tăcut s-a încheiat,

Sufletul meu îţi duce dorul…

Acum, când am spus un fel de adio

Furtunilor tale trecătoare,

Huruitului trăsnetelor tale,

Luminilor fulgerului tău,

Ploilor tale de diluviu,

Tornadei tale devastatoare

Şi lavei vulcanului tău,

Inima mea a început să bată iar pentru a ta…

Acum, deşi cicatricile infectate de demoni încep vindecarea,

Cicatricea iubirii tale respinge toate leacurile…

Acum, pe când mânia mea demult îngropată este exorcizată,

Privirea mea îşi aminteşte subit de soarele cerului tău…

Acum, dacă oceanele despart trupurile noastre,

Mr. Pustietate n-a încetat să mă curteze zi şi noapte…

Acum, cu toate că lupi perfizi şi şerpi veninoşi mă înconjoară,

Inima mea se declară cu mândrie imună la toate vitregiile…

Acum, că tot mi-e singur anotimp geroasa iarnă,

Mi-e dor de carisma primăverii noastre…

Acum, fiindcă durerea mă hrăneşte ca o mamă,

Am aflat că viaţa şi moartea se ascund în inimă…

Acum,când copilul poartă pecetea ta de neşters,

Eu ştiu că trecutul,prezentul şi viitorul arată la fel…

————————–

Olfa PHILO

Tunisia

1 mai, 2018

(traducere în limba română de Dragoş Barbu)

* Olfa PHILO, scriitoare şi poetă, Olfa Philo (Drid) a jucat volei la nivel internaţional. Doctor în Literatura Americană, activează ca profesor de limba engleză.

Este o recunoscută militantă pentru drepturile femeilor, în special datorită temelor abordate în cărţile sale.

Vasilica GRIGORAȘ: Gărgăriţa

Gărgăriţa

Gâză, gâzuliţă,
Cu nume de Gărgăriţă,
Rochie roşie cu buline,
Nimeni nu-i ca tine.

Chiar şi micii prunci
La tine vin pe brânci,
Să te mângâie-ar dori
Fără să te sperii.
Să vă jucaţi împreună
În mireasma din grădină,
Sub copacul cel umbros
Lângă scrânciobul faimos.

Fetele te-drăgesc,
În mână te-ocrotesc
Şi fără de preget
Te pun pe-un deget,
Să le spui deschis
De li s-o împlini un vis:
Privind încotro vei zbura,
Să ştie unde s-or mărita.

Te admiră mic şi mare,
Totul este o încântare,
Apoi, în zbor pleci voioasă,
La tine acasă.

(Imagine internet)

————————–

Vasilica GRIGORAȘ

1 mai, 2018

Claudia BOTA: Suflet însetat

Suflet însetat

Caut prin buzunare și jurnale,
Amintiri adunate prin gândurile
Nopților lungi ce sunt călătoare,
Ating visele albe- întâmplătoare.

Amintirile acestea sunt picături,
Picături mari sau mici din suflet,
Pictate cu trudă în taina unei veri
Pe un tablou meditativ de șevalet.

Adierea te-ntâmpină în vâlvătaia inimii,
Hrănită cu dor și miere dulce amețitoare,
Dezminte-mă să-mi regăsesc setea luminii,
Când glasul tău îmi cheamă apriga cugetare.

Abia în trecere de reușesc să te-ntrezăresc
Căutătoarea stelei fără nume mă numesc,
În drumul singurătății ce este fără de hotar,
Nimic în lumea asta mare nu este în zadar.

Privesc lumea cu a ei surâs pe care o iubesc,
Deși în fiecare zi clipele de ieri aici se risipesc
Noianul acesta lasă un fum în trecerea prin viață
Când nu mai sunt nici umbre atuncea totul te-ngheață.

———————–

Claudia BOTA

1 mai, 2018

Mariana POPAN: Condeiul timpului

CONDEIUL TIMPULUI

Sunt pana ce scrie cu slova din suflet
Un gând cu aromă nedescifrată,
Sunt pana din aripa micului cuget,
Ce zboară ca gândul în lumea uitată.

Sunt dor rătăcită-ntre astre anume
Ce, par infinit necuprins, neatins,
Sunt dor călător de pe-o stea fără nume,
Sunt clipa din noapte care nu s-a stins.

Sunt ciob dintr-un picur, cristal argintiu,
Pe care nici soarele nu-l poate usca,
Sunt himera de aici și din spatele viu
Al sufletului drag, oriunde s-ar afla.

Sunt paznicul porții imperiului alb,
Uriaș sentiment nepătruns,
Înrobit de dragostea gândului dalb-
Adânc în a sa inimă, cred că s-a ascuns.

Sunt ce nu par și sunt ce am fost,
O voce senină din cer infinit,
Sunt slova din ruga venită din Cosmos,
Din ținutu-i un haos plăcut, nesfârșit.

Sunt sticla ce fulgerul nu o poate strica,
Eu apăr minunile lumii nepăzite,
Sunt siguranța din mirifică persoana sa,
Sunt ciobul din viața lumii nesfărșite…..

————————-

Mariana POPAN

30 aprilie, 2018

Adriana POPA: A fi nefiind

A fi nefiind

Mi-e iarăşi dor de tine.
Mi-e iarăşi dor de ploile târzii, de aripile din iubire, de tăcerile ascunse-n iarbă.
Miros a soare când te-aştept.
Miros a ger când tu-mi răneşti, cu paşi grăbiţi, zăpezile din suflet.
A venit iar aprilie, castanii plâng iar alb şi tu te duci şi iar te duci către niciunde.
„A fi sau a nu fi….Aceasta-i întrebarea.”
A fi nefiind…e tot o intrebare.

——————-

Adriana POPA

Timișoara

28 aprilie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Vino, iubite !

Vino, iubite !

Vino, iubite
să ne plimbăm
prin marele atelier
al cunoaşterii,
inspirând vraja
aştrilor neadormiţi!

Să îmbrăcăm
pala de foc a iubirii
în frânturi de răsfăţ
clipe de-ncântare
la ivirea primilor muguri
în braţele fragede
ale inimii
pe platoul zorilor
sub mlădierea
vibrantului senin
al cerului
care se topeşte
printre pleoape suave
în surâsul ochilor
atingându-ne discret
cu mişcări lente
ca într-un vals de Brahms.

——————————-

Vasilica GRIGORAȘ

30 aprilie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Poeme

Explozia salcâmilor

Au explodat salcâmii-n alb de înger
Retina troienindu-mi-o instant,
De-atâta puritate redundant
În colțul lunii mă înțep și sânger.

Au explodat salcâmii în miresme
Încât mi-aleargă ciute albe-n vene,
Prea plin de dorul tău, mă-mbăt alene
Cu vin ‘n-a zorilor catapetesme.

Au explodat salcâmii-n praf de cretă
Părând sub raza lunii reci fantome,
Având de depresive nopți simptome
De triluri de privighetori fac chetă.

Miresme-n ale primăverii scocuri
Au explodat salcâmii-n albe focuri.

Mereu lângă tine

Prefă-te iubito în iarbă pe dealuri,
La rându-mi, în rouă, în zori mă preschimb,
Prefă-te-n icoană, să pot a-ți fi nimb
Ori râu în câmpie să pot a-ți fi maluri.

Prefă-te iubito în vultur pe creste…
Urca-voi la tine pe-al brazilor vaier;
Voi fi, sărutându-ți aripile, aer,
Pe cerul albastru vom scrie poveste.

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Poeme” →

Simina PĂUN-MOISE: Jurământ

Jurământ

Iubitule, de astăzi vreau să-ți fiu mireasă,
Eu rochia albă vreau să-mbrac.
De astăzi vreau să-ți fiu aleasă,
Tu, astăzi, să te-mbraci în frac.

Să ne luăm frumos de mână ,
Să mergem noi doi la altar.
Să- mi pui pe cap sfântă cunună,
Azi, să ne dăm inimile-n dar.

Să ne jurăm de astăzi cu credință,
Când verighetele ni le schimbăm,
Şi dacă ne-o fi cu putință,
Să încercăm de azi, să nu ne înjurăm.

Că aurul pe degete are carate,
Şi străluceşte-n soare orbitor.
Ar fi păcat, să ştii iubite,
Să ne mințim de azi,
Jurând un fals amor.

Să dănțuim frumos cu popii,
Strâns mâna-n mână ne rotim!
Şi când ajungem seara-acasă ,
Să ne gândim şi la copii.

De astăzi, dragul mei iubite,
Aş vrea de azi să te compun.
Şi nu uita ca-ți sunt mireasă,
Ție, de azi, eu mă supun.

Să ne- ncheiem povestea de iubire,
Peste mulți ani, c-o droaie de copii.
Să mergem mână-n mână-n tăinuire,
La bătrânețe-n moarte, tot mire vreau să-mi fii.

———————————

Simina PĂUN-MOISE

30 aprilie, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri

Ochii de infinit

Doi nebuni frumoși să fim
Și-n fiecare clipă să ne uimim
Eu cu o floare, tu sărutare
Ascunse după colț prin sertare.

Ochii de infinit să zâmbească
Moartea tandru să ne iubească
Să ne ducă acolo unde ea
Și-a pierdut de mult timp iubirea.

Să ne privească inmărmurită
Cum trăim o iubire infinită

Cui sărutat

Nu am văzut om să înebunească
De singurătate sufletească
Prin munti peșteri-ntunecate
Cât ar fi de reci și-negurate…

Continue reading „Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri” →