PUMNUL

… sigur că organismul este un tot
și totuși atâta diversitate în unitatea lui,
și totuși …
fiecare cu rol manifest fiecare cu importanța lui,
fiecare cu prioritate în ierahii …
azi m-am oprit la pumn !
Pumnul !
este folosibil și de folos în atâtea direcții
că e o problemă să faci departajări …
Pumnul își are legendele lui,
pornind de la filozofia întrecerilor sportive,
olimpice sau nu …
Pumnul duce cu el și în el, o asociere de voințe,
cât le știi ține-n echilibru e bine,
când le-ai scăpat …
(vezi ce-au făcut trei copii unui bătrân de Brașov,
într-un pasaj !… )
stai, Președintele n-a dat cu Pumnul,
a dat cu pixelul,
de-aia e încă bine mersi,
încă !
bine-bine, vă aud,
un președinte nu Președintele,
Președintele e lacrimă !
habar nu am câți recunosc,
dar câtora nu li se-ncleșta mâna-n buzunar …
lasă tu,
are cin-semneze istoria !
chiar și pe ăla de-a aruncat cerneala pe alt președinte,
sau băiatul de l-a scuipat pe cel cu pixelul …
cu ce ne-am mai putea lăuda?
a …,
-vă mulțumim c-ați venit să ne curățați capitala de golani !
acum mergeți la casele voastre …
cum să nu știe Pumnul desluși ?
cândva, prin lume, s-a fost Răscoala boxerilor,
când oamenii au ieșit cu mâinile goale împotriva opresionarilor …
acum timpii sunt și ei nesănătoși la cap,
că ei ne fac să strângem dinții ca să nu ne vadă careva Pumnul,
că sare prezumția pe noi și atâta-ți trebuie,
de îndată …!
Pumnul are conștiință, bașca inima ți-l driblează cum vrea ea,
dar din conștiință stă ascuns în buzunar și dă atâta strânsoare
că pe dată clipa-ncepe să-i divulge anatomia …
simți cum îi cresc unghiile, dar ceva acolo i le roade,
iar când îl scoți din buzunar pare așa de cuminte cu manichiura făcută …
tunelul carpian poate depune mărturie, treaba lui,
dar cine-și pune capul cu un sindrom ?
Pumnul alipește malurile albiilor,
dar la mine a sărit Mărțișor cu dorurile și alta-i treaba,
Pumnul ar mai vrea să se bucure,
dar și cu frații ăștia e lucru complicat,
eu am încercat să ridic Prutul în picioare,
dar Umbra lui Dan Căpitan de Plai, mi-a vrut și el la Cozia,
să vadă cu ochiul lui geamul pe unde premierul cela a ieșit
de frică să nu-și facă treburile mici pe el în fața minerilor …
Pumnul !
a venit cu el Dudu, și când a izbit în masă,
praful și pulberea de licuricii huilei și autobuzele lor …
ce pisicuț Miron !
acum mușcă dar i-au supt ăia-n penitenciar veninul
și colții lui nu mai fac doi bani,
muște !
nu știu dacă Nistru stă cu pumnul strâns,
dar știu că tot românul stă cu Pumnul …
pân-la Tisa !
cum regionalizare ?!
dați-o-ncolo,
cum să tai Pumnul prin două !?
… măi băiete, cucuiete !
câte cuie-ți trebuie ție ?
ne-a lăsat în scris Străbunul …
și-n scris am lăsat și noi:
Pumnul !
… fără să simt, cerul lăsă un murmur:
cum, mai mi-l știți pe Aron ?
și parcă toate scoteau Pumnul la vedere,
Tisă, Prutul, Nistru …
tot românul,
PUMNUL !
ne înrâurea din nou, Eminul !

… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititiorule !

———————————-
Marin BEȘCUCĂ

29 aprilie, 2018