FIR DE LUMINĂ
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învățat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe țărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici și valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem semințele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roșii pe pajiști de dor
și în întunericul cetății mă înțepam în spini
ce roșul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
țineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrățișa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină
sunt fir din mâna Ta zâmbind în soare
RĂDĂCINI
vara se scutura de anotimpuri
cădea și toamna pe pământ
amurgul se topea în asfințit
cădeau și frunze sterpe pe alei
susurau pietre în cursul nefiresc al zărilor închise
clădeam tăceri și se scurgeau clepsidre în noapte
spre roua florilor în zori
dansau în palma mea și ape tumultoase
cântau tristeți în asfințit
le mângâiam cu razele din suflet
umil poet între poeți
mă rătăceam în viscolul din suflet
eu căutam sub mâna Ta doar primăveri
să mă deschid spre-o nouă înfățișare
să scriu pe țărm cuvinte cu miros de trandafiri
apropie-Te, Doamne, Dă-mi lumina
cu un sărut pe fruntea lumii
Continue reading „Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme”
