Emma POENARIU SERAFIN: Cânt doina din adâncuri (poeme)

ULTIMUL SĂ STINGĂ LUMINA !!!

Țara mea

Plai străbun din colț de Rai
Țarină plecată-n vânturi
Te-ai vândut şi te mai dai
Pe un bocet dintre cânturi.

Plânge naiul dor prelung
Dor trecut prin veşnicii
Închid ochii doar să plâng
Cum ai fost, n-ai să mai fii.

Marea plânge prin meduze
Ce le pierde zi de zi
Toți poeții tăi prin muze
Ce le au, pentru-a mai fi.

Vreau sa mă îngrop în tine
Cum o fac și prin cuvânt
Versuri scrise din ruine
Îngropate în pământ.

Țarină ce-ai fost odată
Dezmierdată-n simfonii
Brazda locului furată
De pe dealul dintre vii.

Cerul tău cu Luna plină
Peste apa de izvoare
Strâng Lumina din Lumină
Pe biserica ce doare.

Pleacă oamenii din tine
Peste-a timpului tăcere
Doar o lacrimă mă ține
Pe clipita de durere.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Cânt doina din adâncuri (poeme)” →

Simona ȘERBAN: Lan de maci mi-aduc aminte

Lan de maci mi-aduc aminte

Largul mării iar mă cheamă,
Line valuri să mă-mbrace.
Flăcări parcă se destramă,
Pânza vieții cute face.

Flori de aur briza-aduce,
Prinse-n scoicile sonore.
Vraja apei mă seduce,
Florile sunt inodore.

Salbă de mărgele-albastre
Marea, plânsă, împletește.
Trendul valurilor noastre
Ca nisipul risipește.

Brațul, tandru, mă cuprinde,
Trupu’-n cactuși stând, cuminte.
Ceața zărilor se-ntinde,
Lan de maci mi-aduc aminte.

–––––––––––

Simona ȘERBAN

Eforie Nord

3 iulie, 2018

Doina ANDRONIC: Poeme pentru fiul meu plecat…(1)

BATE VÂNTUL SALCIA

Bate vântul salcia

Peste drum de casa mea.

Ramurile i se frâng,

O privesc prin geam şi plâng

Nu de jalea sălcilor,

Mi-e gândul l-al meu fecior

Şi mă usc şi ard de dor

Că nu-l mai am în ocol.

De-l caut, îl deranjează,

Dacă-l plâng, se întristează.

Dacă-l strig, nu mă aude,

Dacă-l sun, nu îmi răspunde.

Nu-mi găsesc niciunde loc,

Dorul lui e ca un foc.

Tot aştept noapte şi zi

Să sune de unde-o fi,

Să-i aud glasul curat

Sa am sufletu-mpăcat.

SE-NDOAIE SALCIA DIN POARTĂ

Se-ndoaie salcia din poartă

Cum se-ndoaie a mea soartă

Şi frunzele ei mă-ntreabă

Unde merg aşa degrabă.

Anii mi-or trecut pe rând

N-am ştiut nici cum, nici când

Eu îi rog în loc să şadă,

Ei se duc în zbor grămadă.

Ai o viaţă pe pământ

Ca frunza sălcii-n vânt:

Ori eşti trist, ori ne-mplinit,

Ori devreme-mbătrânit.

Ascult salcia pletoasă

Şi de soartă nu-mi mai pasă

Doar durerea mă apasă

Că nu-mi vin copiii-acasă.

ÎNTREBARE

Când s-au scurs atâţia ani?!

Tu eşti dus departe-n lume

Am rămas aici, sărmani,

Să te tot strigăm pe nume.

Continue reading „Doina ANDRONIC: Poeme pentru fiul meu plecat…(1)” →

Silvia C. NEGRU: Pânze neîntoarse – poeme (1)

PLÂNSUL SFINTEI MARII

Măicuţa Sfântă plânge.

Lăcaşurile se-aburesc.

Din lacrima-lumină,

Rădăcini ciuntite cresc.

Şi crucile ne scriu

cu Pace, Sihăstria.

Cuvântul bate lin,

Dinspre Sfânta Maria.

În rugile sfioase

Şi Dumnezeu ne-aude,

sub bolţile albastre

El vine-n ore blânde.

Măicuţa, dacă plânge,

e-n căutarea ta.

Fiu risipitor în lumea rea!

Cu pasul revenirii tale,

Se-aşează-o nouă stea.

Măicuţa ne surâde,

ne cheamă lângă ea.

Icoana-i revelată

de Fiul şi de Tatăl

de lacrimă curată,

de-o pânză sacră,

aşezată!

A NINS ÎN DEȘERTUL SAHARA

Pe nisipul auriu,

sunt prinse candelabre de cactuşi;

Perene, în verde şi alb semeţiu;

Se-aprind pentru noi.

A nins în Arizona,

iar neaua bizara,

voia să umple pustiul Sahara!

Aici, e mare nevoie de alb;

albastrul e-n rândul nescris,

ca o ansă din mare ocean,

dintotdeauna, neînvins!

E şansa contemplatorului,

să poarte rândul cu sine,

întru sfinţenia călătorului,

Continue reading „Silvia C. NEGRU: Pânze neîntoarse – poeme (1)” →

Lavinia BUD: Suflet menestrel

SUFLET MENESTREL

Nu mă-ntreaba nimic, în ropotul de ploaie
Vreau glasul tău să îl aud șoptit,
Cântând un dor, ce brațele – mi îndoaie
Peste un trup cu sufletul ciuntit.

Pe geamurile – nchise, ca firele urzelii
Arpegii curg dintr-o baladă veche
Ce o cântară-n noapte menestrelii
Sub un balcon să – și caute pereche.

Tu ai venit la poarta mea închisă
Și toți străjerii te-au primit senini,
Ai vrut să vezi fereastra mea deschisă,
Cu glas duios, durerea să – mi alini.

Nu te opri, tu cântă mai departe
Balada începută cu suflet menestrel,
Un ultim ropot din ploaie ne desparte,
Apoi… nici marea și nici un vânt rebel.

––––––––––––––-

Lavinia BUD

3 iulie, 2018

Mariana POPAN: Condeiele mării

Condeiele mării

Din azurul infinitului, de aur sclipind,
Am ridicat spre ceruri albi aripi,unduind
Prin nourii dalbi, albi pescăruşi duios cântând
Din al verii concert maritim, ascultând:

Ei cântă prin lira valurilor noastre,
Căci, Doamne, ei sunt păsările măiastre,
Cu glasuri ca sirenele din depărtări,
Ce, prin mesajele plecate înspre zări,
Duios încondeiază curcubeul fin,
Pe lira mării, cu valul drag şi cristalin.
Duios, în revărsarea nemărginitei,
Un pescăruş simpatic, se-avântă cu condei,
Să însemneze cerul, din nou prin cântul său, …
Frumoasă este marea,încondeind mereu!
Frumoşi sunt scriitorii, sculptorii limbii noastre,
Ca-n ceruri desenând păsări măiastre!
Frumoase-n armonia sonetului nescris,
Încondeiez cuvinte, cât marea mi-a permis.
Să afle toată zarea de frumuseţea lor,
Dragi scriitori, să-i faceţi tablou multicolor!

––––––––––––––-

Mariana POPAN

3 iulie, 2018

Ioan POPOIU: Sfârșit de partidă

SFÂRȘIT DE PARTIDĂ

S-au stins luminile
întâlnirea a luat sfârșit
peste scena revederii noastre
a căzut cortina
ne-ntrebam cu priviri pierdute
unde ne vor purta pașii.
stau lângă tine
și simt cum mă cuprinde agonia
durerea de a fi lipsit de tine
acum că te-am regăsit cu
ce fel de îmbrățișare să te cuprind
ca să nu mai pleci de lângă mine.
stăm cuminți unul lângă altul
ce rezonabili suntem
ne vom întoarce triști
în viețile noastre goale
fără speranță și fără viitor
ce mă-mpiedica să vin
să pășesc lângă tine
ce demon se joacă
cu viețile noastre
și vrea să sfâșie
intimitatea abia regăsita

–––––––––––––

Ioan POPOIU

3 iulie, 2018

Cristian Gabriel VULPOIU: Un vis

UN VIS

Îți scriu scrisoare cu sângele solar în călimară,
Și cu un penel din susur de izvoare,
La liră îngerii îți cântă ode-n mantie de seară
Până când azurul zorilor iarăși apare.

Pe-o lacrimă îți cânt taina iubirii-n necuvinte,
În clipe șăgalnice acum eu mă ascund
Pe ruguri aprinse eu închin laice jurăminte
Cu șoapte de luceferi visele-ți inund.

În nopțile surde, doar vântul îmi aduce șoapta ta,
Îți aud glasul și norii mi-i alungă
Pe-o corabie de dor eu navighez spre nemărginirea ta
O, tu naiadă, la Demiurgi mi-ești rugă.

Eu vin spre tine, peste moarte, pe lespezi de păcate,
Chiar dacă dorul și litera-mi fac rană
Draga mea, ești același portret divin de belle-arte
Mă ucide a ta iubire inumană.

––––––––––––––

Cristian Gabriel VULPOIU

3 iulie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Noapte bună!

Noapte bună!

Undeva, pe Cerul tău,
Stelele risipesc lumină…
Atât de minunat e cerul,
Atât de frumoşi sunt ochii care îl privesc
Cu sufletul înnoptat de singurătate!

Stelele ar vrea să-ţi vină în palmă
Să-ţi intre măcar una în inimă…
Definitiv…
Oare Cerul tău
E acelaşi cu acela
Pe care şi eu îl privesc?!
Să întrebăm noaptea
Şi întunericul aşternut
Peste speranţele cu lună nouă…
Până ce va fi lună plină
Îţi spun…noapte bună!

––––––––––––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

3 iulie, 2018

Anca-Maria DAVID: Te caut

TE CAUT

Te caut în vise
Prin ferestre deschise,
Te caut în cuvinte,
În propoziţii succinte.

Te caut în iarbă,
În fiecare fir înverzit,
În fiecare floare înflorită,
În fiecare frunză căzută.

Te caut în amintiri,
Scormonesc prin sertare,
Găsesc doar frânturi
De gânduri amare.

Te caut în privirea mea,
Revărsată în privirea ta,
Mă oglindesc în imaginea ta,
Căutând strălucirea mea.

Te caut în mare,
Să-mi potoleşti setea arzătoare
De dor şi de aşteptare,
Pe o corabie de vise.

––––––––––––

Anca-Maria DAVID

2 iulie, 2018