BUNICUŢA IARNĂ
Bunicuţa Iarnă cerne
Şi adună în troiene
Munţi de zahăr şi făină,
Ai zice că-i gospodină
Şi c-o să frământe-ndată
O plăcintă minunată
Pentru sfinte sărbători,
Când sosesc colindători.
Însă ea, acuşi-acuşi,
Frământă… un derdeluş
Şi-i aşteaptă pe copii
Să se-avânte în sănii.
Seara îi adună-n casă
Şi din umbra nopţii deasă
Ţese pe-al visului drum
Povestea lui Moş Craciun.
MOŞ CRĂCIUN
Luminiţe-n brad se-aprind,
Seara de Ajun vestind.
În casa de creştin bun,
Poposeşte Moş Crăciun.
Tot cu sacul încărcat,
De ani mulţi împovărat,
Dar nespus de bucuros,
Că mă vede curajos.
Mă ia-n braţe şi-mi zâmbeşte
Şi ca tata mă priveşte.
Ce urmează, aţi ghicit!
Cadoul ce l-am dorit.
BUCURIILE IERNII
Primii fulgi când au căzut,
De îndată am ştiut
Că vine iarna, copii,
Cu atâtea bucurii:
Continue reading „Doina ANDRONIC: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)”
