Eroarea plânsului altora
Cuvintele zidite, din foşnetele calde
ale cuptoarelor de ger,
ascund, sub cosmosul tulburat
de peisajul cu patimi albastre
absenţele însângerate de dor
ale păsărilor – petale închipuite
ale umbrelor căzute peste lume.
Nu putem răspunde gândurilor bolnave
dacă valurile viselor ne vor purta
în eroarea plânsului altora
şi fără culoare ne vom încorona
-sub greutatea străbună a cerului,
cu cele mai alese sfere zodiacale.
Ne vom opri
să numărăm ecourile sufletelor
de gheaţă ale frunţilor cugetătoare !
Cuvintele ne vor desluşi contururile
– mistere ale clipei viitoare
şi mai senini decât niciodată
vom încerca să adunăm haotic
fiecare umbră părăsită
de zborul păsărilor prădătoare…
în unda tristă a toamnei imaginare !
sublimul din zar
Ascultam gândul marelui zar
cum îmi sculptează nuanţele purtate
înspre naşterea sudului.
