Bilet către mama

Mama,

te rog ca să mă ierţi,
nu am ajuns la tine, azi!
Mă ţin probleme, ‘s plin de stres,
probabil,
mâine am s-ajung…fără răgaz!
Vezi, ţi-am trimis prin nea Vasile,
ne-am întâlnit la piaţa mare,
nişte măsline, biscuiţi şi mandarine,
să ai şi tu,
cănd tristă stai, pe înserare!
Am să încerc să îmi fac timp
s-ajung şi eu la tine,
şi poate trec pe la mormânt
să îi aprind şi tatii-o lumânare,
aşa cum se cuvine.
Ştiu că îţi este tare greu,
ştiu că s-a spart şi geamul de la tindă;
îmi spune nea Vasile, mai mereu…
şi clanţa porţii,
ştiu,
mi-a zis că nu mai ţine.
Să văd cum fac să o repar,
să-mi rup puţin din timpul sacru;
mă uit atent în calendar,
dar nu-ţi promit……
…dar ce mai face satul?
Poate găseşti pe cineva,
să îţi muncească el, prin curte….
am să-l plătesc, nu te-ntrista!
Dar nu mai vreau să te omori cu munca.
Mi-e tare dor de tine, mamă!
Aşa să ştii, nu te-am uitat,
am s-ajung, de buna seamă,
şi când ajung, să văd căt stau cu dumneata.
A trecut timp, măicuţă
şi am ajuns la poarta ta,
ai reuşit să îi repari zăvorul,
dar intră atâta lume-acum pe ea!
Şi ce frumos ai aranjat prin curte,
şi ce grădină mare ai!
Şi florile îti stau pe prispă,
cât de frumos, te-ai rânduit, mămica mea!
Nu ai mai vrut să mă aştepti, măicuță?
Nu ai putut de timp să mai lungeşti!
Ai mandarine, napolitanele ascunse după uşă,
să am ce să-ți împart la noapte, la priveghi.
Venisem să repar prin casă,
venisem să mai stăm un ceas în plus,
dar doliu am găsit la poartă
şi lumea-mi spune,
că dorul după mine te-a răpus.
Te-am întrebat mereu, măicuţă,
de ai probleme,
de e ceva ce te-ar fi supărat,
dar niciodată nu ai spus nimica,
şi te-am crezut…..
Şi te-am crezut, că niciodată,
nu ai lăsat să-ţi scape către mine,
nici cel mai mic oftat!
Deschide ochii doar o clipă,
mai du-te-n poartă să m-aştepţi,
şi iartă-mă tu, mamă!
Că timpul nostru, l-am făcut poveşti.
Acum,
tu să mă ierţi, măicuță,
că ieri la tine n-am ajuns,
să-i spui şi tatii să mă ierte,
dar timpul…..timpul ăsta m-a ucis!

–––––––––––-

Simina PĂUN-MOISE

14 iulie, 2018