Ca o carte-n vânt

Murmură prin noi apusul ca o carte-n vânt
Filele din calendare se tot strâng discrete
Cuvinte îmbălsămate rămân pe pământ
Peste foi ,aspru trecute …răsar violete.

Mii de alte flori de câmpuri zac, zac înmiresmate
Și printre morminte sfinte , a dat colțul ierbii,
Lujerele-nțelepciunii, prin vânt legănate
Iar din versul scris pe palmă pasc agale cerbii.

Murmură prin ploi cuvântul ,nici nu-l mai asculți
O foaie cam despletită , tremură pe apă,
Altele astupă norii , proaspeți și desculți
Iar din toată-nțelepciunea, Cerul se adapă.

Alte pagini printre valuri, gata scufundate,
Cad cuvinte și se-neacă , altele se-apleacă,
Doar coperțile firave, nu se dau plecate
Și aşteaptă, dând din aripi, prostia să treacă.

Carele plecate

Pe drumul de-acasă carele-s plecate
Au urcat sper ceruri, unde nu mai sună.
Tristă stau la poartă, sau în altă parte
De e crucea zilei, sau sunt nopți cu lună .

Carele din ceruri, pe drum nu coboară
Iar bătrânii noştri şi-au strâns viața-n cârcă,
Plecați după care, au suit pe-o scară
Prinşi în labirinturi, prin vârtejuri urcă .

Au sfârșit aratu-n viața pământeană ,
Sunt lumini stelare, într-un trup divin,
Şi-au plecat cu moartea, jună şi vicleană
Pe un drum sălbatec, aspru, dar străin.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme” →