Azi valul mă scrie într-o carte,
Și orice literă a sa-i o rană
Ce țipă a blestem sau poate a moarte
Proslăvind de-a pururi marea drept icoană.

Valul mă scrie astăzi într-o carte,
Șoaptele mării-n plenitudini îmi sunt prană
Ispite de miazăzi sau miazănoapte
Să mă afund în genuni inima mă îndeamnă.

Valul mă scrie acum în pagini albe,
Din muște de stele ale vechiului Talmud
Cu un penel cioplit în chihlimbare
Și călimară din rouă, dospită în amurg.

În stihuri plânge valul într-o carte,
Pe glezna ta mireasă a infinitului absurd
La nunta ta îți voi aduce stele coapte

Ucide a mea ființă și mă spală de păcate,
Și fă o punte către cer din gândurile mele
Învață-mă să fac din viață pastel de belle-arte
Pe coama unui val purtat, să mă pierd printer stele.

Plânge valul vivant a pură binecuvântare,
Cu lacrimi de înger din străfulgerări obscure
Curg pe hârtie petale de azur, condeiul moare
Tăiat de la rădăcină de a profanului secure.

Valuri bacante sărută soarele vivant,
Templul absolut ce noaptea se ascunde-n mare
La crepuscul, iubirea având luna drept liant
Pe scara grea către împărăteștile altare.

Se așterne soarele vivant în versuri și-n cuvinte,
Atunci dar și cuvintele vor deveni vivante
Vor defini atunci celeste postulate
Definise-va atunci a noastră celestă cetate.

Mă mântuie marea cu al ei descânt,
Și cu a sa simfonie de viori
Un singur vis între cer și pământ
Pastel pictat în divine culori.

În culori de curcubeu divin.
Dintru al luminii creuzet
Marea mi-e icoană, ei mă închin
Ei, și al talazurilor zumzet.

Mă reclădești dintr-ale mele cioburi,
O, mare, candelă de vers
Ții aprinse ale iubirii focuri
Cele mai puternice din univers.

Lacrima divinității, marea,
Tot ce noi numim eternitate
Visul, ispita, trăirea
Omul și marea, singularitate.