Chiar dacă -n clipe triste nimeni nu m-a ajutat,
Când mi-a fost greu fără de teamă am cutezat
Oricât de anevoios mi s-a părut drumul în viaţă,
N-am renunțat având cu mine doar speranță.

Am dăruit cu sufletul curat tot ce-am avut,
Chiar dacă-n schimb nimic la nimeni n-am cerut
Când alții cu noroi din răutate în mine-au aruncat ,
Eu am tăcut și-n inimă am suferit dar i-am iertat.

Iar dacă drumul -n viaţă pașii m-au purtat,
Pe cai necunoscute niciodată n-am uitat
Când un prieten mi-a cerut să îi întind o mână,
N-am ezitat chiar dacă eu i-am fost străină !

O cale-n viaţă mi-am ales n-am acuzat destinul,
Doar meditând am judecat ce-mi spunea gândul
Iar la final de drum chiar dacă singură-am rămas,
În sufletu-mi curat am îndrăznit mereu să fac popas.

Dar n-am uitat că sunt mereu pe gândul meu stăpână ,
Că-n lume poți schimbă o faptă rea cu- o faptă bună
Cu sufletu-mi curat eu doar pe ea știu să-o aleg,
Căci e precum o floare gingașă ce cu dragoste-o culeg.

În lumea gândurilor pe care singură eu mi-am ales,
Au căzut frunze şi petale din care bucuria am cules
Când unii -au încercat cu vorbe să mă amăgească,
N-am căutat motiv pentru ai face să mă îndrăgească .

Prin fapte nu am rătăcit să caut o monedă ca răsplată,
De drum eu mi-am văzut n-am judecat pe nimeni niciodată
Prin tăcere i-am făcut să înțeleagă ce înseamnă răutatea
Cu a lor gândire să caute prin fapte în viaţă bunătatea!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

Când toamna își trimite ploaia
Cu stropi-i reci și vânt hoinar,
Nostalgică,mă duc cu gândul
La zilele ce trec din calendar.

Îmi pare că aud doar cântul ploii
Ce-am îndrăgit-o atât de mult,
La ceas târziu de înserare
Când cu iubire mi-ai zâmbit.

Ne îmbătam cu vise din iubire
Ce doar în doi noi le-am trăit,
Simțeam la fel, încrezători în fericire
Dar ce păcat că-n timp s-au risipit.

Dar nu mă plâng căci ești cu mine
Şi ne iubim la fel de mult ,
Doar înțeleg că-n timp ne trecem
De-a lui clepsidră însă uneori mă tem.

Himeră-mi pare orice clipă
Ce-i risipită ca și-un fum,
iubirea-n suflete rămâne
Cât timp mergem pe-același drum!

Aș vrea să pot un zâmbet
să îl aduc în dar,
Celor ce singuri sunt,
la copilași orfani ,
La cei bătrâni ce viața
le este un chin amar,
La cei plecați departe
lipsiți fiind de bani.

Și aș mai scrie-n versuri,
de soare și de lună
De pasări și de flori,
de tot ce e natură ,
De anotimpuri care,
tot vin și trec în zbor,
Dar n-am să uit să scriu
și ce înseamnă dor.

Un dor ce arde-n suflet,
cel dăruie iubirea,
Și din credință că
există nemurirea,
În versuri și-n cuvinte
mă vor citi cu drag
Acei ce vin din urmă
trecând al vieții prag!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018