La mormântul lui Mircea
Eram la Cozia,turistă
Pelegrinam prin vechi istorii,
Printre zidiri ce au o vârstă
Și parcă îmi deschid toți porii.
Printre morminte-ating cu mâna
O piatră rece-n care scrie:
Io,Mircea mi-s acum țărâna,
Dumnezeirea în vecie.
Și-n ochi se derulează parcă
Războaiele cu-a lor furie,
Dar sufletul mi se încarcă,
Cu aura lui purpurie.
Pe când Șișman pierdu țaratul
Iar oastea „fulgerului”,toată
Către Silistra-și mări „statul”
Năvrapii au pleacat în ceată.
Au fost trimiși spre nord de fluvii
Dobrogea ca să jefuiască.
Ei au stârnit în Mircea furii
Și-n toată Țara Românească.
În luna lui Brumar, Starâiul
Când soarele vroia s-apună
Cu oastea lui trecură fluviul
Ne-vrând credința să-și supună!
Mircea prin luptă îi respinge
Și sapă șanțuri la Rovine,
Pe otomani îi va învinge
Când Baiazid din Vest revine.
Arcașii trag în apărare,
Săgeți în slavă după slavă
De furie și supărare…
Nevrându-și țara o enclavă.
Duc bătălii de hărțuire,
Chiar Mircea va conduce lupta
De sub a lui povățuire,
În mlaștini turcii-și află cripta.
Baiazid în luptă se-avântă
În atac prin smârcuri și mlaștini
În cursa românilor,sfântă
Cad turcii-n adâncul de baștani.
Prin mlăci și mlaștini Românii
Se retrag…iar turcii-n blesteme
Cu mâl își umplu plămânii,
Uitați în istorii de vreme.
Avangarda pierdută pierea
Baiazid rămas insensibil
O tabără să facă ar vrea
Polisade dacă-i posibil.
Iscoade trimite spre dealuri,
În scopul de-atac mișelesc,
Spre Jiu mai aproape de maluri,
Dar prin hățișuri parcă vâslesc.
Voievodul din Neam Basarabi,
Mai ager la minte ca turcul,
Simți șiretlicul dat de nababi
Și le-ntoarce turcilor trucul.
Ei trag cu săgețile-aprinse,
Lumină se face în noapte,
În propria cursă sunt prinse,
Strigătele-n geamăt și șoapte.
Baiazid face-o breșă…și fuge
Își lasă în luptă armata…
Răsună victoria-n sânge,
Românii dau turcilor plata.
Profitând de lipsa lui Mircea,
Boierii trădători uneltesc,
Ca domn,Vlad să fie…în „pacea”
Lui Baiazid, pe plai strămoșesc.
Dar nu mult le fu bucuria…
Voievodul Știbar l-ajută.
Din cronici aflam mărturia:
Mai lungă-i domnia avută.
Că Mircea revine în forță
Să-și apere patria mamă!
Spre Dunăre-aprinsă-i o torță,
Nicopole…la luptă-i cheamă.
Cruciata este formată…
Francezi și englezi pe de-o parte
Avangarda este armată,
Trufia în două-i împarte.
Valahului nu-i dau comandă
Rămâne în flancul din stânga,
Francezi cu trufie flămândă…
Hotărâre de nobili, nătângă.
Sigismund comandă în centru
Transilvănenii sunt în dreapta…
O luptă ce pare-un dezastru
Se-avântă…nu știu ce-i așteaptă.
Cavalerii francezi în armuri,
Atacă în primele linii,
Căpetenia înmărmuri.
În țepușe-au intrat ca ciulinii.
Peste coama de deal i-așteaptă,
Otomanii în sute de mii,
Nevers târziu se deșteaptă
Trebuia să n-atace primii.
În luptă intră și Sigismund
Cu trupele sârbești ajutoare
Dar fuge…și-n luptă pătrund
Muntenii-s lipsiți de-apărare.
Nicopole e însângerat,
Își râde în barbă sultanul,
Și toate parcă mi-au fulgerat,
La Cozia unde-i Titanul.
„În Hristos D-zeu,binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul,Io Mircea mare voievod și Domn….”-din cronicile istoricului Constantin C.Giurescu-
-legendă-
-Starâi-cel băteân, cel vechi
-Fulgerul-denumire dată lui Baiazid
-Năvrapii-călăreți ce trăiau din pradă
-Mlacă-mlăci-loc mlăștinos cu vegetație (smârcuri)-regionalism în Muntenia
——————————-
Nastasica POPA
28 septembrie, 2018
