CINE SUNTEM…
Cine suntem…dar…mai suntem?
Mai avem vlagă în noi?
Mai suntem la fel de sprinteni
Când înotăm prin nevoi?
Mai putem să ne numim
Pui de daci, mândri, vioi
Mai putem să înflorim
Și să devenim eroi?
Ne putem noi compara
Cu acei străbuni viteji
Ce au știut a lupta
Și-a rămâne mereu treji?
Noi dormim un somn de moarte,
Și din el nu mai ieșim,
Ne sunt idealuri sparte,
De rău nu ne mai ferim!
Le lăsăm în voie toate,
S-a stins tulnicul demult,
Goarna nici ea nu mai poate
Să redea acel tumult.
Cine-n seamă să le ia
Când uitate-au fost și ele,
Viața asta nu e grea
Numai vremurile-s grele!
Decebal și Burebista
S-or întoarce în mormânt,
Zău că viitorul ista
Nu l-au prezis prin cuvânt,
N-au visat să fim urmași
Fără sânge-n instalații,
Să fim numai niște lași
Și să ne ia țara alții,
N-au visat să stăm pasivi
Când ne pierdem din valori,
Să devenim, mulți, parșivi,
Niște buruieni, nu flori,
N-au visat că vom pleca
Vreodat’ capul la străini,
Că vreodată-i vom uita
Și vom deveni păgâni…
Cu ce să ne mai mândrim?
Cu frica și nepăsarea?
Bunul țării-l oferim
Pe nimic, asta e starea:
Sărăcii, nevoi și lipsuri,
Boli și moarte peste tot,
Alții cunosc paradisuri
C-au știut să dea din cot,
Au știut să ne-ngenunche,
La tăceri să ne reducă,
Sufletul multora plânge,
Mintea…chiar le dă de furcă!
———————————–
Florentina SAVU
29 septembrie, 2018
