Categorie: Poezie

Anatol COVALI: Rugăciune către Sfântul Vasile cel Mare

Rugăciune către Sfântul
Vasile cel Mare

 

Vasile, tu cel Mare şi cel Sfânt,
părinte ce-ai luptat pentru credinţă
cu-nţelepciunea pusă în cuvânt
şi curăţia din a ta fiinţă,

Mustră şi-n mine tot ce este rău,
îndreaptă-mi sfinte orice erezie
şi cere-mi să urmez exemplul tău,
făcând din dăruire bogăţie.

Zideşte-ţi sfinte-n zbuciumaţii-mi ani
Vasiliada-ţi binefăcătoare,
în care să-i ajut pe cei sărmani,
tu dându-le-a ta binecuvântare.

Învaţă-mă să fiu precum ai fost,
azil de bunătate şi iubire,
să fac din al meu suflet adăpost
în care mulţi să afle ocrotire.

————————————–

Anatol COVALI

București

1 ianuarie, 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Umbre pustii

Umbre pustii

 

Zăpezi medievale cu gust de amintire
Se cern tăcut pe strada uitată de iubire,
Umbre pustii dansează despletite
În inimi ce se vor mereu iubite.

Se-văluie de ceața căzută peste gând
Uitând de-a lor chemare lăcrimând,
Se-mpart în cete alese pe sprânceană
Sorbind câte-un cuvânt din călimară.

Penelul lor mustește în trecut,
Pustiul amarnic le devine scut.
Se joacă-n vise otrăvite de culoare
Privind cu grea trufie către soare.

Își scriu tăcerile gălăgioase
Și gândurile ce nu stau acasă,
Se dojenesc mereu cu un sărut
Trăind această viață mai acut.

Umbre tăcute, tainice blesteme
Călătorind mereu printre poeme,
Doruri fierbinți cu gust de scorțișoară
Fantome dragi pierdute-n vară.

Nu poposiți pe-a sufletului tindă
Plecați ca dorul să nu se întindă
Peste pădurea pustiită de otravă
În căutare de altă gâlceavă.

Fulgi leneși de iubire să se lase
Peste amarul adunat în case,
S-omoare nepăsarea și cu ura
Că ele și-au uitat voit măsura.

––––––––––––

Emilia-Paula ZAGAVEI

 

Florin-Cezar CĂLIN: Scâncetul unui plânset…

Scâncetul unui plânset…

Scâncind, un plânset mi-a trezit iubirea,
Nașterea ei chiar mi-a schimbat destinul.
În viața asta numai fericirea!
M-a învățat blestemul dânsei, chinul.

Știu! M-am născut în ieslea unui gând,
Să împlinesc dorințe ne-mplinite!
Să proslăvesc iubirea pe pământ,
Să oblojesc destinele rănite.

M-ați jefuit de doruri absolute,
… de pașii prin mulțimea mea de gânduri.
Și ați făcut încet ca să strănute,
Imunitatea viselor-recorduri.

Rămân adeptul vieții sociale,
(un incurabil făcător de bine).
Un trubadur al vieții matinale,
Și-al tuturor dorințelor comune.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

 

Lilia MANOLE: Să ningă peste lume credința-n univers

SĂ NINGĂ PESTE LUME CREDINȚA-N UNIVERS

 

Să ningă cu albul parfumului veșnic,
Să ningă pe umerii înzăpeziți-
Ai timpului, care, curat, ca un sfeșnic,
Așteaptă, în ochi, să ne vadă cuminți…
Să ningă, pe pleoapele line de sfinți,
Re-îndulcite cu mirul plăpând al unirii,
Să ningă, din pomi, cu icoane ce-aspiră
La lacrimi, din ceruri, adânci și fierbinți.
Să ningă, peste cetăți, maci fulguiți,
Prezenți, într-o iarnă, în tronuri de miere,
Petalele dulci să mai ningă,-ntre sfinți,
Ca-n verile, demne de-atotputere.
Printr-un miracol, mai bun să ne fie
Înghețul din inimi, acum ce-a -nflorit,
Să-l ridicăm sus, pe tron, la rang de mândrie,
Căci iarna ce-a fost, era gerul sortit.
Și azi, tot e iarnă, viteaz, s-a pornit
Un crivăț pe ornicul, dus prea departe,
Suntem fulgi de oameni, crescuți în veșmânt
Curat, din zăpada, venită-n cetate…
Suntem fulgi de măr, din fior înflorit-
Pe suflete se rostogolesc făclii de vis,
Și-n seara, ce aduce un dulce pe pământ,
Să ningă, peste lume, credința-n Univers…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Bilet spre Cer

 

Am așteptat din seară, până-n seară,
Dar tata iar nu mi-a trimis pachet…
Și cred că asta-i pentru prima oară,
În Ceruri, când îi scriu în zori… bilet.

Nu vreau decât să știu că-i sanatos
Și cum că mama de abia mai este.
Am petrecut Crăciunul, cam pe dos,
Și a trecut, fără să prind de veste…

Putere de-a mai face, nu prea are,
Dar știi tu tată-n viață…a muncit.
Și-acum se roagă lâng-o lumânare
Și cere iertăciune…de-a greşit.

Din ce nu are, tot mi-a trimis puțin
Şi mă tot cheamă : ,, Vino pe acasă” !
Butoiul tău din șură .. e tot plin …
Vreau să-l încep, dar timpul nu mă lasă…

Ti-aş scrie multe, multe, despre mama,
Dar nu am timp… şi nu m-am pregatit…
Trecut-au ani și fără să-mi iau seama
Te-ai Ceruit…şi tare te-am iubit…

 

Am să-ți scriu iubite !

 

Cerul ne adună la poveşti de nea
Vrea să ne răsfețe cu slive pe stradă
Poate trecătorii nu doresc s-o vadă
Ninge cu lumină din luciri de stea.

Mă gândesc la noaptea care ne-o mai fură
Ea se-aşterne neagră dintr-un alt ținut
Când ne țintește prin alb asternut
Ca un suflet simplu-n cuminecătură.

Vântu-ntoarce nuferi și face prăpăd
Peste ochii coastei ninsi cu duioșie
Am să-i scriu din țurțuri înc-o poezie
Pe albul zăpezii pe care-l mai văd.

Fără de poeme, suntem ninsi dar goi
Ca o călimară cu cerneala plânsă,
Am să-ți scriu o slovă cu mâna strapunsă
Cu albul zăpezii ninsă de prin noi.

Tu să nu-i spui iernii, că s-a nins destul
Las-o să revină, ca un tren în gară ,
Să ne ningă-n gânduri, până-n primavară
Sufletul din dangăt…altui alt pendul. ..

Din zăpada ninsă de prin bolta pură,
Impletim poeme, peste noi să cadă.
Iar de noi nu suntem, omul de zăpadă
Le citește lumii, ori…din gură-n gură…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme” →

Daniela PÂRVU DORIN: Semn de întoarcere…

Semn de întoarcere…

 

Plecările lungi, nu-s oare
semn de-ntoarcere scurtă?
bucura-mi viața cu o zi ca asta
trăindu-mi minutul de dragoste mută!
E un deșert de lacrimi
cu noi, fără noi
nu ne-nvață nimeni cum se trăiește
numai cum se moare
știm amândoi…
Vreau să-mpart clipa în două,
te rog stai la masă cu mine,
să privim amândoi pe aceeași fereastră
de la care mă uit după tine…
Ce să-ți cer, ce să-mi ceri
vezi drumul acela?
în fiecare dimineață
mă duce nicăieri…
Doamne, cum îmi bucuri tu clipa
ce trăim e un fel de a fi…
eu am sufletul dezrădăcinat
până când te vei întoarce-ntr-o zi…
Și peste spusele tale, nimic nu mai zic
numai tăcerea se va auzi în ecou
și vom aprinde torțe în toți trandafirii
așa-nvața-vom împreună,
cum se iubește din nou…

                                             19.01.2015

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

 

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Anul nou

Anul nou

 

În noaptea zăpezii
întunericul a fost cucerit
peste puterile sale.

Răniţii de lumină
se vindecă încet,
ei şi umbra lor ştiu
că lumina-i pe aproape.

Cugetul meu
e mai puţin pur
decât ea,

duhul sfânt vine
unde-i împreunare şi înţelegere
să-i bea din potir.

Anul nou nu mai vine
călare pe mânjii copilăriei,
el ară cu plugul noaptea
să dea de veste la stele.

La inceput cu toţii ne bucurăm
mai târziu
nu ştiu câţi vor mai veni
să fim şi noi acasă.

De aceea vă zic vouă:
iluminaţi petreceţi acum
cât sosirea irumpe veselia,

fiecare an nou e şi o poartă
deschisă spre apus.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Emma POENARIU SERAFIN: Plugușorul

Plugușorul

 

Ochii verde Crist lumină și sprâncene din taciuni
Pasul mic, pe îndelete, prins de grijă, parcă ieri
Din pășirea lor suavă cresc miresme ori minuni
Peste toată prispa casei din cuprinsul altei seri.

Aduc zurgălăi de stele ce prin suflet dau năvală
Curg troiene de zăpadă care nu plătesc uium,
Traista viselor din gânduri e Divină părând goală,
Nu cunoaște nici troiene, nici nămeții ninsi din drum.

Peste voi ar purta Steaua și v-ar duce undeva,
Cu Lumina-n mâna dreaptă și dorința-n mâna stângă,
Peste umbra ta anostă, peste toată viața grea
Să îți mângâie privirea, ochiul tău să nu mai plângă.

Las copilul uns de DOMNUL să-ți colinde-a cozonac,
Iar în traista din spinare, Cerul tot și un covrig,
Anul tău să-ți înflorească, trandafiri ce se desfac
Sufletul din veri, fierbinte, ar putea uita de frig.

Dar e vremea cam aproape, plec că-s orele târzii,
Cum a curs timpul din anul ce-a trecut odinioară,
Plugușorul să-ți colinde, lumea-i plină de copii,
Eu, mă dorm la ține-n suflet, cum o fac seară de seară !

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

30 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: În arșița lumii

În arșița lumii

 

foșnește pădurea în ceață
cad frunze uscate pe aleile vieții
te caut în turnul de veghe
străbat încăperile goale, spălate de ploi
nu în temple, nu în altare
te caut în lacrima crudă
în vuietul mării ce urlă în suflet
rătăcit în fântâni de lumină
căutând să prind rădăcini în lutul primar
foșnește tăcerea în ceață
curg ape din negre dureri
cuvântul e tăcut, tăcerea e udă
picurând peste mine în arderi fierbinți
am așezat suspinul pe aripi zburând
ridicând bolți peste cruci
îmi sunt rădăcinile înfipte în țărână
mi-e dor de frunze căzute,
de clipocitul stropilor de ploaie în ape de suflet
de anii ce curg în adâncuri
mă caut și mă pierd între gânduri
sunt veșmânt de așteptare în arșița lumii
căutând mâinile Tale pe buze

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța