Emma POENARIU SERAFIN: Plugușorul

Plugușorul

 

Ochii verde Crist lumină și sprâncene din taciuni
Pasul mic, pe îndelete, prins de grijă, parcă ieri
Din pășirea lor suavă cresc miresme ori minuni
Peste toată prispa casei din cuprinsul altei seri.

Aduc zurgălăi de stele ce prin suflet dau năvală
Curg troiene de zăpadă care nu plătesc uium,
Traista viselor din gânduri e Divină părând goală,
Nu cunoaște nici troiene, nici nămeții ninsi din drum.

Peste voi ar purta Steaua și v-ar duce undeva,
Cu Lumina-n mâna dreaptă și dorința-n mâna stângă,
Peste umbra ta anostă, peste toată viața grea
Să îți mângâie privirea, ochiul tău să nu mai plângă.

Las copilul uns de DOMNUL să-ți colinde-a cozonac,
Iar în traista din spinare, Cerul tot și un covrig,
Anul tău să-ți înflorească, trandafiri ce se desfac
Sufletul din veri, fierbinte, ar putea uita de frig.

Dar e vremea cam aproape, plec că-s orele târzii,
Cum a curs timpul din anul ce-a trecut odinioară,
Plugușorul să-ți colinde, lumea-i plină de copii,
Eu, mă dorm la ține-n suflet, cum o fac seară de seară !

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

30 decembrie, 2018

Lasă un răspuns