Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Întunericul se țese cu ochii mari

Întunericul se țese cu ochii mari

Cresc umbrele pe urmele proaspete,
nu este vinovat nici soarele nici luna.

Seara îmi suflă în sân, să nu mă sperie,
înghesuie crepusculul pe linia orizontului.

Aromele coapte adie dinspre câmpie
dar nu se ițește niciun vânt.
Aștept o noapte ca o petrecere-n surdină
în care sunetele șoptesc ademenitor.

Întunericul se țese cu ochii mari
pe unde stelele-și strecoară privirea.

Somnul cât este el de profund
nu mă odihnește mai mult decât liniștea.

Apele nu se varsă în fluvii străine
înainte să se scurgă în rîurile noastre.

Dimineața vine cu dăruire de sine
luminii să-i pună aură colorată.

Soarele mă umple cu ziua de mâine,
mă pune să respir boabe de mărgăritar.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

8 ianuarie 2019

Valeriu CÎMPEANU: Sindrom

SINDROM

Încă mă mir că mai sunt
încă mă mir că exist
că între mine și lucruri
totu-i atât de aproape și trist
încât sânger și curg
prelung lunecând peste ape

Mă tot hrănesc cu verdele din plante
și albastrul din cer,
cu lava vulcanilor tineri
și mă mir că exist și nu pier

Norii-i strivesc
între bătăile inimii mele
privirea mi-o rănesc
strivind-o de stele

Sorb negura nopților negre
pân’ la lumină o sorb
și mă mir că mai sunt
că exist și nu-s orb…

Am uitat că-i târziu în târziu
am uitat să mai râd
am uitat că încă sunt viu
am uitat să mai cânt
Vai,am uitat să mai Fiu,
cerul și iarba acestui pământ…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

8 ianuarie 2019

Daniel BARBU: Te-am purtat neprihănită (2)

Te-am purtat neprihănită (2)

Printr-un timp fără lumină rătăcirăm fără rost,
Că niciunul dintre noi n-a ştiut să o aprindă!
Ţi-am cuprins întreg văzduhul a ta umbră să fii fost
Când te-aştept într-o legendă, universu-ţi să-l cuprindă…

Pe tărâmul tău din ceruri cu povestea mea te-am scris
Muritoarea mea regină, veşnicia te-a ales!
Au căzut îngeri petale dintr-un vis de nedescris,
Când ai transformat iubirea într-un trist neînțeles…

Te-am purtat neprihănită toate vieţile la rând,
Cu pleoapa timpului ţi-am acoperit iubirea!
Prin clepsidrele uitării veacul nostru coborând
Rătăcind prin absolut, căuta nemărginirea…

Viaţa asta nu e viaţă nici acum nici niciodată,
Dacă nu corup divinul inocenţa să-ţi seducă!
Ochii tăi inundă cerul cu privirea lor curată
Dar i-ai contopit cu marea, tu, frumoasa mea nălucă…

Te aştept în zori târzii la o margine de viaţă,
Cu-n sărut de răsărit scris pe tâmpla timpului…

——————————

Daniel BARBU

8 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Încredere

Încredere

Mi-am croit din gânduri un curaj imens,
care în destin îmi schimbă toate,
dând zilelor mele un altfel de sens
şi cioplind pe trebuie în poate.

Am gonit din mine orice îndoieli
şi-s convins că totu-i cu putinţă,
dacă în regrete nervii sunt rebeli
şi-mi aprind mari ruguri în fiinţă.

Ştiu că viitorul o să fie greu,
însă sunt convins că am puterea
să înving în mine şi în jur mereu
chinul,disperarea şi durerea.

Chiar dacă-o să fie câte-un mic impas,
neclintit voi merge înainte
ferm convins că timpul ce mi-a mai rămas
va dori să ardă în cuvinte.

————————————–

Anatol COVALI

București

8 ianuarie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Într-o zi

Într-o zi

a plâns toamna prin flori
mâine va ninge în zori
mă scufund în stele șterse
căutând un nou început
voi avea ce nu am mai avut
într-o zi voi fi liber să zbor
azi ninge afară, este frig și nu îmi este bine
nu am timp să mă ascund între ere globale
totuși ascult
pașii curg în pustiu
unde să viu dacă sunt viu
tăcerile zac moarte printre frunze uscate
porțile-s închise și nimeni nu bate
venisem odată aici, pustie e încăperea acum
caut poteci să mă sui
plouă iubito la mare, mă ninge în Ardeal
mioarele curg iar în vale
pe țărm, pescărușii au plecat
la altă adresă, în cer
focul s-a stins iar în sobă
tu uiți să mă cerți
pe masă nu mai e ceai
mereu cer ce nu ai
pierduți suntem
unul nu e altul
uitasem plecarea, uitasem că vii
ce rece e casa și plânge tăcerea
patul e gol, femeia absentă
trupul tău, nu e trupul meu
am lăsat ușa deschisă, femeie
să îmbraci în zori straiul sufletului meu
va ninge iubito cu flori

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

8 ianuarie, 2019

Gheorghe PÂRLEA: Mugure de-aripă

MUGURE DE-ARIPĂ

Îmi pipăi omoplatul uneori,
Cu ochii aţintiţi adânc în nori
Şi întrebându-mă în pripă:
Să fi avut cândva aripă?
Iar de-am avut-o, când a fost?
De-mi are întrebarea rost,
Înseamnă că de mult, cândva,
Strămoşul meu chiar o avea…
Şi înger tainic, pământesc,
Îl văd în cinul îngeresc,
Zburând pe-acord de lerui-ler
Între pământ şi ‘naltul cer.
*
Îmi pipăi omoplatul uneori,
Cu ochii aţintiţi adânc în nori,
Făcând de întrebări rispă:
De ce, doar urmă de aripă?
Şi cum de noi, în timpul nostru,
Pierdut-am zborului tot rostul?
*
Îmi pipăi omoplatul uneori,
Cu ochii aţintiţi adânc în nori,
Şi mult mă mir cum poţi să cazi
Dinspre un ieri înspre un azi
Şi cum aşa, din clipă-n clipă,
Rămâi cu-n mugure de-aripă?!
*
Acum, în iarna mea de-aici, din sat,
Adăst ca bobul meu din omoplat
Să aibă-o dăruită primăvară,
Spre-a zămisli din el o… aripioară.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

8 ianuarie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: De când te caut…

De când te caut…

De când te caut, tălpile-au prins dor,
Puterea conștiinței mă subjugă.
Eu nu am cui să cer vreun ajutor!,
Fără ca dânsul să nu mă audă.

Mi-a amorțit chiar limba de secrete,
Vorbind eu de ființa-ți neștiută!.
Un amalgam de vise și regrete,
… din lumea largă, viața mi-o inundă.

Un alt izvor secat din neștiință,
Așterne în cascade visuri noi.
Gândul meu darnic (din nesăbuință),
Încearcă să îl umple înapoi.

Ca un ecou se-aude pasul tău,
(lăsând o urmă veche … de milenii).
Purtând stigmatul drumului mereu,
Cu răni deschise … multe de decenii.

Eu le-am purtat (chiar dacă sângerau),
(de dragostea și doru-ți … permanent).
În liniște … privirile-mi spuneau!,
… în vise să îți fiu omniprezent.

Când dragostea va hotărâ destinul,
… sau drum în viață (ce tu-l vei urma).
Să înțelegi că uneori chiar chinul,
Este dușmanul lui … a nu putea.

De când te caut, doru-mi plânge,
(vădit el e pătruns de sentimente!).
Nici lacrima (se pare) nu-i ajunge,
Ca să-i trateze răni … reminiscente.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

8 ianuarie 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Ai ales culoarea violet

Ai ales culoarea violet

As vrea să ating
patul moale ,
în care tu ai ales
culoarea de violet
să îmi mângâie trupul
parfumat de dorințe
și iubiri de început !

Lasă-mi timp să cred
că lumină vine de sus,
că tu ești în razele ce-mi
sărută buzele fierbinți de
lumi pe care nu le-nțeleg!

Ploaia vine din nori
și stropii mi-ating
bratele și umerii goi
și aburul din seva
pământului se lasă
greu peste noi!

Capriciul iubirii
e dragostea mare,
Un coș cu fructe
zemoase și coapte…
Ce te îmbată din aroma
ce curge în neștire
peste al razelor de
culoare violet, ce-ți
ating patul moale!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

7 ianuarie, 2019

Corneliu NEAGU: Dulce fericire

DULCE FERICIRE

Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n dorul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.

Se aud adesea-n vorbe născocite
de amante-ntoarse fără pașaport
să ajungă-n taină, pe cărări ferite,
la nava sosită cu soldați în port.

Nava neuitării ce mai poartă încă
amintiri cusute-n steagul tricolor
și în portul vesel așezat sub stâncă
unde dorm uitate scene de amor.

Reînors acasă, de privesc în zare
să găsesc și chipul încă neuitat,
fără îndoială cred că reapare –
ah,ce fericire, pentr-un brav soldat!

———————————————–

Corneliu NEAGU

8 ianuarie, 2019

Florentina SAVU: Hei cer, sunt aici…

HEI CER, SUNT AICI…

Hei cer, sunt aici
Mă primești? Ce zici?
Jos sunt oameni răi,
Cu ochii văpăi,
Acolo e frig
Și oricât eu strig
Nimeni nu m-aude,
Toți au urechi surde…
Acolo mi-e foame,
Vara mănânc poame
Însă iarna rabd
Și geruri mă ard,
Acolo n-am casă,
Un ziar mi-e masă,
Un ungher culcuș
Și-o zdreanță-nveliș…
Hei cer, de mă vrei
Și-ți plac ochii mei,
Voi fi o steluță
Bună și drăguță,
Luna m-o-ncălzi
Și mult m-o iubi,
Poate m-o-nfia
Și-o fi mama mea,
Și-oi avea o casă
Mândră, luminoasă,
Și-oi avea și-o masă,
Și-o pătură groasă,
Și-oi avea și-o sobă,
Și-oi cânta la tobă…
Luna, mama mea,
Se va bucura
Și stelelor toate
Eu le voi fi frate…
Ce zici? Mă primești?
Cât te mai gândești?
Nu mă mai trimite
În lumea dinainte!
Cu greu am urcat
Și m-am cățărat
Să ajung la tine
Să-mi fie mai bine…
Deschide-te cer,
Este tot ce-ți cer,
Pământ nu mă vrea,
Lumea este rea…
Azi e sărbătoare,
Dă-mi un strop de soare
Și alungă norii,
Mă dor ochișorii!
Eu părinți nu am,
Ca un cuc pe ram
Am trăit străin,
Lipsit de cămin,
Mereu jerpelit
Și neodihnit…
De ce să mă-ntorc
Mintea să mi-o storc
Zi de zi-ntristat,
Suflet mutilat,
Ochi înlăcrimați
Și lipsit de frați?
Primește-mă cer,
Uite, mă ofer,
Către tine vin,
La Domnul mă-nchin!

———————————–

Florentina SAVU

8 ianuarie, 2019