SINDROM
Încă mă mir că mai sunt
încă mă mir că exist
că între mine și lucruri
totu-i atât de aproape și trist
încât sânger și curg
prelung lunecând peste ape
Mă tot hrănesc cu verdele din plante
și albastrul din cer,
cu lava vulcanilor tineri
și mă mir că exist și nu pier
Norii-i strivesc
între bătăile inimii mele
privirea mi-o rănesc
strivind-o de stele
Sorb negura nopților negre
pân’ la lumină o sorb
și mă mir că mai sunt
că exist și nu-s orb…
Am uitat că-i târziu în târziu
am uitat să mai râd
am uitat că încă sunt viu
am uitat să mai cânt
Vai,am uitat să mai Fiu,
cerul și iarba acestui pământ…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
8 ianuarie 2019