De când te caut…
De când te caut, tălpile-au prins dor,
Puterea conștiinței mă subjugă.
Eu nu am cui să cer vreun ajutor!,
Fără ca dânsul să nu mă audă.
Mi-a amorțit chiar limba de secrete,
Vorbind eu de ființa-ți neștiută!.
Un amalgam de vise și regrete,
… din lumea largă, viața mi-o inundă.
Un alt izvor secat din neștiință,
Așterne în cascade visuri noi.
Gândul meu darnic (din nesăbuință),
Încearcă să îl umple înapoi.
Ca un ecou se-aude pasul tău,
(lăsând o urmă veche … de milenii).
Purtând stigmatul drumului mereu,
Cu răni deschise … multe de decenii.
Eu le-am purtat (chiar dacă sângerau),
(de dragostea și doru-ți … permanent).
În liniște … privirile-mi spuneau!,
… în vise să îți fiu omniprezent.
Când dragostea va hotărâ destinul,
… sau drum în viață (ce tu-l vei urma).
Să înțelegi că uneori chiar chinul,
Este dușmanul lui … a nu putea.
De când te caut, doru-mi plânge,
(vădit el e pătruns de sentimente!).
Nici lacrima (se pare) nu-i ajunge,
Ca să-i trateze răni … reminiscente.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
8 ianuarie 2019